De același autor
Norbert Hofer, candidatul Partidului Libertăţii (FPÖ), a fost la un pas de a câştiga alegerile prezidenţiale desfăşurate săptămâna trecută în Austria. Hofer obţinuse 35,05% în primul tur, situându-se cu 14% în faţa următorului clasat, Alexander Van der Bellen, susţinut de Partidul Verzilor. Marile partide austriece, ÖVP (centru-dreapta) şi SPÖ (centru-stânga), obişnuite în ultimele decenii să împartă puterea, au fost eliminate din primul tur, ajungând pe locurile patru şi cinci, pe trei fiind un independent. În turul al doilea, la fel ca în cazul Frontului Naţional din Franţa, toată suflarea politică austriacă s-a coalizat împotriva lui Hofer, învingându-l la limită: Van der Bellen a ieşit preşedinte cu 50,35%, Hofer obţinând 49,65%. Judecând după rezultate, s-ar putea spune însă că, dincolo de înfrângerea sa actuală, FPÖ reprezintă în prezent cam cât tot restul actorilor politici la un loc.
Ascensiunea Partidului Libertăţii este, în primul rând, rezultatul crizei migraţiei, însă problemele economice, încrederea scăzută în UE şi saturaţia faţă de actuala clasă politică austriacă au jucat de asemenea un rol important. Dacă tradiționalele accente rasiste şi antisemite care marcau retorica partidului nu l-au propulsat chiar atât de sus, evocând doar fascinaţia greu de ascuns pentru trecutul nazist al Austriei, noul discurs orientat împotriva migranţilor, a Islamului şi a UE, pe fondul atentatelor teroriste care au lovit Europa, pare să aibă mai mult succes.
Fondat în 1956 de un fost membru al guvernului nazist format după Anschluss, FPÖ s-a mişcat mereu în orizontul ideologic al unui naţionalism pangermanic, văzând Austria ca o parte a marii comunităţi etnice şi culturale germane, care trebuia reunificată într-un singur popor. Pangermanismul FPÖ i-a atras pe foştii membri ai partidului nazist, unul dintre scopurile politice ale acestora fiind anularea restricţiilor adoptate împotriva lor după război. În 1988, carismaticul Jörg Haider, liderul care a adus FPÖ în politica mare, considera încă Austria o „malformaţie ideologică“. Ajuns guvernator al landului Carintia, Haider, ai cărui părinţi erau foşti nazişti, a fost nevoit să se retragă în 1991, după ce a lăudat eficienţa politicilor naţional-socialiste în materie de ocupare a forţei de muncă, opunând-o celei a guvernului austriac. Unii membri FPÖ cer chiar şi astăzi anularea legii care prevede condamnarea la închisoare pentru propagarea ideologiei naziste, considerând că aceasta implică o limitare a libertăţii de exprimare.
Dincolo de discursul oficial al formaţiunii, frăţiile studenţeşti, din care fac parte şi liderii FPÖ – Hofer din Marko-Germania, H.C. Strache din Vandalia – găzduiesc probabil o variantă mai ezoterică a ideologiei partidului, care cimentează legăturile neasumate public cu diferite grupări de extremă dreaptă. Aceste corporaţii studenţeşti sunt asociaţii patriotice create în secolul al XIX-lea în teritoriile germane, tradiţiile lor – costume, culori, ritualuri – fiind păstrate până în zilele noastre. Mii de austrieci de la vârful societăţii rămân membri ai acestor frăţii ultraconservatoare întreaga lor viaţă, printre ritualurile păstrate numărându-se, de exemplu, duelul cu sabia.
În ultimii ani, FPÖ a pus un accent tot mai mare pe identitatea austriacă, fără a abandona însă pangermanismul său originar. Nevoia de protecţie socio-economică şi culturală a Heimat-ului austriac, a patriei şi a etnicilor germani care o compun, este originea tuturor criticilor la adresa acelor elemente care, conform FPÖ, vor duce la descompunerea acestui univers.
În prim-plan se află lupta împotriva distrugerii valorilor europene, apărarea „Occidentului creştin“ împotriva multiculturalismului şi a consumismului contemporan, dar şi contra noii „invazii islamice“, comparată cu asaltul armatelor otomane asupra Vienei în 1683. Când nu militează pentru o Austrie liberă de constrângerile UE, FPÖ vorbește de o Europă a patriilor, în care identitatea şi suveranitatea sunt păstrate, respingând disoluţia acestora într-un suprastat european.
Partidul Libertăţii consideră că există o contradicţie totală între valorile europene şi tradiţia islamică, motiv pentru care migranţii musulmani nu doar că nu se vor integra niciodată, dar, pe termen lung, pe fondul secularismului contemporan şi al declinului demografic, vor duce chiar la o islamizare a Austriei. Pentru a bloca acest fenomen, FPÖ solicită, dincolo de accentul pe poliţie, lege şi ordine, un control mai serios al moscheilor şi al şcolilor musulmane, interzicerea construirii minaretelor şi a purtării vălului islamic în spaţiul public.
O temă tot mai prezentă în discursul partidului este protecţia economică şi socială a cetăţenilor austrieci, contra neo-liberalismului şi a intereselor corporaţiilor ascunse în spatele “dictatelor” de la Bruxelles. FPÖ militează pentru stoparea migraţiei şi pentru restrângerea drepturilor de muncă, cetăţenie şi azil, considerând că sistemul de protecţie socială se va prăbuşi dacă ţara continuă să primească migranţi, din cauza abuzului de asistenţa socială, a şomajului şi a drepturilor de azil.
Dincolo de specificul său local, programul FPÖ este destul de similar cu cel al partidelor de extremă dreaptă aflate în ascensiune în UE. Acestea au pierdut deja mult din exotismul pe care încă îl mai aveau acum câţiva ani şi, pe fondul inerţiei partidelor tradiţionale, încep să devină o parte integrantă a vieţii politice actuale, semnul unei realităţi noi, care va lăsa urme adânci în proiectul european.
