În căutarea răului: dezinformarea și propaganda Rusiei în România (I)

Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist al României executat la 25 decembrie 1989, „a trăit și a murit ca un leu”, proclama un articol din ianuarie 2020 publicat de Sputnik-Moldova, demonstrând că ficțiunea este minciuna prin care spui o minciună mai mare și nu „prin care spunem adevărul”, așa cum credea Albert Camus. Această mostră de dezinformare, produsă de un contributor regulat al Sputnikului, unul dintre principalele site-uri de dezinformare ale Rusiei, îl descrie pe Ceaușescu - ucenicul cizmar care a preluat țara în 1965 și care s-a transformat într-un personaj de tip Kim Il-sung din Coreea de Nord în anii ‚70 – drept un erou care „a reconstruit națiunea”. Numai „măgarii” dintre români „au lovit în bătrânul leu – atunci când forțe străine îl secaseră de putere!”, continua editorialistul într-un stil demn de o legendă arthuriană. „Bătrânul leu a murit cântând, sfârșind o viață de glorie - nu așa cum au vrut măgarii, în umilință! Cântul lui de final, cu glas dogit - de leu în agonie, dar fără dubii leu! - acoperă și acum zgomotul gloanțelor și răgetele isterice și mincinoase ale măgarilor”.

Dând la o parte rapsodizarea absurdă, aceasta nu este doar o istorie revizionistă, ci un mesaj care are deopotrivă obiective tactice și strategice, așa cum este toată manipularea cuprinzătoare a informațiilor de către Rusia. Războiul informațional al Kremlinului folosește dezinformarea, informarea vădit greșită, știrile false și falsificate, teoriile conspirației și propaganda împotriva statelor care, din 1989, nu se mai află în orbita sa, dar și împotriva altor state din Europa și nu numai. Cea mai mare parte a sa este personalizată pentru fiecare țară-țintă, dar există și o abordare generalizată - de exemplu, afirmația des repetată din ianuarie 2020 potrivit căreia coronavirusul își are originea în Statele Unite sau în laboratoarele biologice americane și NATO, răspândite în toată China.

Oda Sputnikului către un Ceaușescu fictiv îi sfătuiește pe români că doar cineva asemeni acelui dictator poate, chipurile, îndrepta greșelile distopice generate de aderarea țării la NATO și la Uniunea Europeană, îmbrățișarea democrației și a piețelor deschise și orientarea generală occidentală. În același timp, pandemia oferă o oportunitate de a le reaminti românilor efectele dezastruoase ale capitalismului și presupusele beneficii dispărute ale industriei farmaceutice pe care Ceaușescu ar fi dezvoltat-o, nu prin „noroc”, ci mai degrabă datorită „gândirii sale corecte”.

Toate acestea coincid cu obiectivele de fond ale Rusiei în România și în alte țări foste comuniste de a cultiva neîncrederea față de liderii și instituțiile naționale, de a răspândi panică și confuzie, de a stimula xenofobie, antiamericanism și sentimente antioccidentale. Sputnik își distribuie producția în peste 30 de limbi și are șase birouri regionale în lume; reprezentanța sa în limba română s-a stabilit în Moldova numai după ce prezența sa în România a fost respinsă în 2012.

Ana-Maria Luca, senior researcher la centrul Global Focus (GF), un think-tank din București care monitorizează războiul informațional purtat de Rusia, descrie modul în care sunt inserate mesaje deopotrivă subtile și mai puțin subtile despre faptul că UE nu respectă valorile spirituale creștine, „se comportă ca o putere colonială” și tratează România și restul Europei de Est și Centrale cu dublu standard. Mai mult, românilor li se reamintește că au un „stat paralel” puternic înrădăcinat controlat de influentul George Soros.

Moscova interferează în mod regulat în alegerile locale și, din când în când, amplifică disputa continuă dintre București și minoritatea sa maghiară și Budapesta, pe fondul resentimentelor istorice generate de pierderea Transilvaniei în 1918. Mihai Răzvan Ungureanu, un fost premier al României, director al SIE și ministru al afacerilor externe, confirmă faptul că scenariștii Kremlinului vizează teme istorice sensibile, precum problema Transilvaniei și a ungurilor. Speculând teme istorice similare, metodologia perfidă a Moscovei este concepută pentru a spori sentimentul că națiunea „se află sub asaltul masonilor, al evreilor și vecinilor”, încurajând o „conștiință a victimizării”, subliniază Ungureanu.

În general, GF, alte grupuri de cercetare și jurnaliști au constatat că Sputnik, știrile RT și celelalte canale media din Rusia și românești aliniate Kremlinului, precum și boții și trolii angajați pentru a răspândi această dezinformare portretizează România ca o colonie americană. Miza este persuadarea românilor că țara lor se află pe marginea unei catastrofe, cu instituții care nu sunt de încredere, cu reforme ale sistemului de justiție profund dăunătoare, unde comunitatea LGBTQ și minoritățile etnice sunt o problemă.

NATO: un spin în coasta Rusiei

Între atacurile informaționale deliberate, războiul informațional al Rusiei folosește oportunist, rapid și puternic fiecare apariție de bună-credință, în încercarea de a forța mesaje anti-NATO, antiamericane și de „victimizare”. Așa se întâmplă cu apartenența României la NATO și cu instalațiile Alianței, inclusiv cele două baze de pe teritoriul său - anatemă la Kremlin și, prin urmare, în mod continuu aflate în centrul războiului informațional.

Trupele americane și ale NATO folosesc baza Mihail Kogălniceanu, aflată la 16 mile nord-est de portul Constanța de la Marea Neagră, precum și pe cea de la Deveselu, în sudul României, unde în 2016 a fost activat un sistem de apărare. Românilor li se reamintește neîncetat că forțele NATO și americane, precum și armamentul desfășurat în aceste baze transformă țara în pericol militar și sunt adesea îndemnați să renunțe la bunăvoința lor față de NATO și armata americană. În plus, după cum a explicat secretarul adjunct al NATO, Mircea Geoană, fost ministru român al afacerilor externe și ambasador al Statelor Unite, dezinformarea rusă „încearcă să răspândească narațiunea falsă potrivit căreia NATO este o alianță agresivă care forțează Federația Rusă să se apere”.

Totodată, el susține că, „având în vedere resursele utilizate și intensitatea acestor campanii, ele sunt din ce în ce mai mult o provocare pentru națiunile noastre și pentru Alianță”, iar răspunsul NATO este acela de a „contracara în mod activ știrile false pe rețelele sociale și de a interacționa cu presa pentru a corecta un număr tot mai mare de știri false”.

Expunând creativitatea demnă de o ficțiune faustiană a scriitorilor Kremlinului, un articol Sputnik din 23 ianuarie 2020 vorbea despre un „adevărat bordel” care opera la baza Kogălniceanu, încercând astfel să provoace sentimente antiamericane și anti-NATO. Acesta relua un articol din Cotidianul despre acuzațiile nefondate făcute în 2019 de un traducător român care lucrase pentru armata americană și potrivit căruia în 2013-2014 se făcea trafic sexual cu fete minore. Potrivit Sputnik, cazul Kogălniceanu are legătură și cu crima reală din 2012 în care două fete din Caracal – oraș aflat în apropierea bazei de la Deveselu - au fost răpite și ucise de un cunoscut traficant de sex din România. Cu toate acestea, americanii nu au ajuns la baza de la Deveselu până în 2013 și „nu există indicii cu privire la implicarea soldaților americani ... în anchetele din cazul Caracal”, a precizat DIICOT la jumătatea anului trecut.

Faptele sunt irelevante pentru mesajul intenționat al lui Sputnik, potrivit căruia cuceritorii americani amorali manipulează în mod conspirativ politica internă și politicienii, pângăresc și corup femeile tinere și pun în pericol țara cu prezența lor. O parte dintre canalele media mainstream din România au demontat pretențiile privind implicarea americană în poveștile despre traficul de persoane propagat de Sputnik; ulterior, într-un articol suplimentar, menestrelul baladei despre eroul Ceaușescu le-a atribuit cu ironie delectabilă „propagandiștilor și manipulatorilor profesioniști veniți cu o altă interpretare, încercând să spună că întreaga lume minte”.

Deși românii, în general, nu sunt ușor de păcălit de către dezinformarea rusească, de informarea vădit eronată, de știrile false, de farse și de propagandă, există o minoritate dintre aceștia care devine complice conștientă sau inconștientă în propagarea ficțiunilor destinate să spună minciuni mai mari. //

Dr. Peter Gross este profesor emerit la Universitatea din Tennessee. Este fellow nerezident la Centrul pentru Media, Date și Societate de la Universitatea Central Europeană (Viena); editorialist pentru Transitions Online; și co-editor al Journal of Romanian Studies. A scris pe larg despre evoluția presei est-europene de după 1989.

Articolul a fost pentru prima dată publicat, în limba engleză, în Georgetown Journal of International Affairs.