De același autor
„Școlile se vor redeschide pe data de 8 februarie”, au titrat grăbit ziarele și au anunțat pompieristic televiziunile. Ne-am obișnuit deja atât de mult cu neglijența instituțiilor de presă în redactarea știrilor și în alegerea subiectelor, încât nici nu mai facem, adesea, efortul de a citi, câteva rânduri mai jos, detaliile și nuanțele relatărilor sau de a le verifica, atunci când ele nu sunt incluse în corpul știrilor. În cazul citat, concluzia este, privind datele în majoritatea județelor și în București, că titlul mai apropiat de realitate ar fi sunat „grădinițele și clasele primare încep școala față în față” pe 8 februarie. Pentru că, deocamdată, rata de infectare nu permite abordarea scenariului verde, iar scenariul roșu pare încă a avea întâietate față de cel galben. Sau, altfel spus, e ca la radio Erevan: da, e adevărat că se deschid școlile, dar nu pentru toți, ci numai pentru câțiva; și, de fapt, riscul e să se închidă din nou, pentru că deocamdată profesorii nu se înghesuie la vaccinare, dacă este să-l ascultăm pe ministrul educației, care comunica procentele de etapă privind declarația de intenție de vaccinare în preuniversitar în seara de 13 ianuarie. E adevărat că școlile mai aveau la data respectivă timp două zile să comunice listele, așa încât, teoretic, procentele s-ar putea modifica. Media tinde să se stabilizeze însă spre 50%. În mediul universitar, ea urcă, potrivit acelorași declarații, spre 60%.
Vestea, împachetată sumar, a antagonizat încă o dată dezbaterea publică, pentru că în mod evident punctul de vedere al unui părinte cu copil în clasa a treia, de exemplu, nu va coincide obligatoriu cu cel al unui adolescent în clasa a XI-a sau al părinților lui. Sunt diferențe mari în gradul de adaptare și funcționare la sistemul online, deși mai toate statisticile și opiniile majoritare ale elevilor/părinților converg către ideea că școala online joacă imperfect rolul surogatului. Polemica se suprapune cu aceea legată de vaccinare, ceea ce nu contribuie la concordia socială, ci divide și mai apăsat spațiul public. În mod inutil, de vreme ce, în realitate, școlile se vor redeschide numai parțial la începutul semestrului 2.
Noutatea vine și din apariția unui număr din ce în ce mai mare de studii legate de fragilizarea psihică a adolescenților și tinerilor în ultimul an, iar cauza identificată se leagă de izolare, de dispariția unei rutine, de absența unei structuri a timpului activ greu de autoimpus la 16 sau la 22 de ani. În Franța se multiplică numărul tentativelor de suicid în rândul studenților, iar în Anglia, Colegiul Regal de Pediatrie trăgea la sfârșitul anului trecut un semnal de alarmă asupra creșterii alarmante a tulburărilor de nutriție la adolescenți.
Școlile închise și lecțiile în fața ecranului riscă să devină – dacă nu sunt deja – o criză medicală de amploare (alături de una de societate), adăugată pandemiei, dar cu efecte mult mai insidioase, greu de diagnosticat și tratat. Efectele ei pe termen lung pot fi numai estimate, dar anul pierdut nu se poate măsura numai în cunoștințe recuperabile prin meditații, ore suplimentare și examene adaptate căznit constrângerilor din online. Relația cu școala, cu ideea de corectitudine sau seriozitate, de efort constant și onest era deja în mare suferință și greu de argumentat într-un spațiu public unde cheia succesului mediatizat majoritar se găsește mai degrabă în șmecherie, arderea etapelor, clientelism sau nepotism. În online, totul e relativizat suplimentar.
Nici pentru universități nu e foarte clar. Semestrul al doilea începe, în majoritatea centrelor universitare, spre jumătatea lunii februarie. Deși a apărut un licăr de speranță pentru o reluare măcar parțială, la un moment dat în primăvară, a anumitor activități față în față, modul cum s-au organizat unele din instituții pentru pregătirea etapei a doua de vaccinare amână deja momentul. Știrea săptămânii, pentru mediul academic, nu are legătură cu pandemia și nu vine de la Ministerul Sănătății sau al Educației, ci de la Curtea Constituțională, care a admis miercuri, 13 ianuarie, sesizarea președintelui Klaus Iohannis asupra Legii privind mandatul nelimitat al rectorilor (pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 79/2020 pentru modificarea și completarea Legii Educației Naționale 1/2011). CCR a stabilit că actul normativ este neconstituțional și a acceptat argumentația pe temeiul încălcării bicameralismului: legea a suferit modificări în parcursul legislativ de la Senat fără legătură cu obiectul inițial, așa încât s-a încălcat competența primei Camere sesizate. Instituția rectorului nu se transformă deci într-una viageră, iar responsabilitatea titularilor ar trebui să crească. Între timp, Ministerul Educației a dat un termen-limită conducerilor universităților pentru întocmirea listelor de vaccinare și încărcarea pe platformă, dat fiind că sunt cazuri unde lentoarea managerială le-a blocat deocamdată accesul la vaccinare profesorilor doritori. Un sentiment de neputință și frustrare, dublat de incertitudinile globale. //
