Educația ar avea nevoie de ATI, dar nu mai sunt locuri

Marasmul educației românești, batjocorită și sfidată în ultimele luni de propaganda „României educate”, e direct corelat cu dezastrul național al guvernării

Raluca Alexandrescu 28.09.2021

De același autor

Pe 23 septembrie a fost grevă în sistemul educației naționale. Nu la noi, firește, ci în Franța, unde sindicatele protestează față de tot ceea ce ele numesc „denaturarea progresivă a profesiei” și a salariilor din ce în ce mai mici în raport cu puterea de cumpărare și, spun ele, „printre cele mai mici din Uniunea Europeană”, mai precis, la jumătate în raport cu salariile personalului didactic din Germania. Școala a început în Franța pe 2 septembrie, numai în sistem față în față, cu certificat verde impus pentru toate activitățile extrașcolare facultative. Cazurile de îmbolnăviri sunt în scădere, se fac testări, școlarii peste 12 ani se vaccinează fără prea multe discuții, deși, ca peste tot, există o minoritate vizibilă pe rețelele sociale care protestează și refuză vaccinarea. Pentru măsurarea obiectivă a impactului lor e necesară o privire rapidă spre procentele reale ale vaccinării la nivel național, aflată la 70% și în creștere. Element semnificativ, discursurile conspiraționiste, antivacciniste nu sunt susținute de mass-media mainstream, ci sunt în mod vizibil marginale. CSA (Conseil Supérieur de l’Audiovisuel), CNA franțuzesc, se mai ocupă încă de igiena spațiului public, ceea ce instituția similară de la noi a renunțat de mult să fie și să mai mimeze că face. Lui Eric Zemmour, star mediatic negaționisto-conspiraționist, care își pregătește acum intrarea probabilă în cursa pentru prezidențialele de la anul, CSA i-a acordat de curând statutul de actor politic, limitând astfel aparițiile necontorizate în emisiunile de televiziune și radio.

Universitățile s-au deschis și ele în formula față în față, fără să existe un certificat verde obligatoriu la intrarea în amfiteatru. Politica de introducere a acestuia în alte spații unde tinerii își doresc accesul (baruri, restaurante, terase, săli de spectacol) a făcut inutilă o asemenea obligație, care ar fi putut fi interpretată ca măsură discriminatorie de condiționare a actului pedagogic. Certificatul verde a fost îndelung explicat, luni întregi înainte de introducerea efectivă. Începând din vară, s-a insistat din ce în ce mai mult, cu campanii de informare inteligente și accesibile, ceea ce a antrenat o creștere constantă a procentului de vaccinări de-a lungul verii. Lumea reintră, încetul cu încetul, într-o logică a existenței unde se ține cont încă de boală, dar într-o formulă care nu îi mai este subordonată.

Între timp, în România am intrat și noi în propria noastră normalitate, după ce am trăit o vreme cu iluzia păguboasă că am putea să începem să ne comparăm, în fine, cu partenerii europeni. Universitățile, în proporție covârșitoare, își încep semestrul întâi al anului academic 2021-2022 în sistem online. Virusul circulă nestingherit, proporția vaccinării este inversă față de cea din Franța, exemplul citat mai sus. Decizia de a începe online nu a fost deloc ușoară și nici luată facil, date fiind constatările empirice și studiile privind disfuncțiile și neajunsurile importante ale cursurilor pe Zoom. Educația, o spun din ce în ce mai mulți, se face în clasă, în sălile de curs și seminar. Cu excepția unor cursuri speciale, cu oameni puternic motivați, actul predării și învățării nu este nici pe departe comparabil, în regim față în față și în online, de la capacitatea de imersie în obiectul de studiu până la interacțiunea umană reală.

Prea mult spațiu de alegere nu a existat însă, dată fiind situația sanitară de la noi. Certificatul verde nu a fost explicat suficient, a fost introdus târziu și cu multe bâlbâieli și neclarități. Universitățile nu și-au asumat, de multe ori, responsabilitatea unei decizii centrale și au lăsat pe umerii facultăților povara unei decizii pe care n-ar fi putut, de altfel, să o susțină logistic, în eventualitatea organizării față în față. Aflat în perpetuă criză de spațiu, subfinanțat și confruntându-se cu un minimum istoric de cohortă la nivel național, în condițiile finanțării pe număr de studenți, învățământul universitar luptă pentru supraviețuire. Spații deficitare, necorespunzătoare chiar și în vremuri normale, personal insuficient, plătit necorespunzător, cercetare subfinanțată și, nu în ultimul rând, un statut social erodat de politicile iresponsabile ale guvernărilor din ultimii 20 de ani: aceasta este fotografia momentului.

Marasmul educației românești, batjocorită și sfidată în ultimele luni de propaganda „României educate”, e direct corelat cu dezastrul național al guvernării. Politicieni iresponsabili, incompetenți, care au confiscat agenda publică transformând-o într-un spectacol de o incomensurabilă indecență, dau cotidian măsura abisului în care ne scufundăm. O colecție jalnică de trepăduși, de marionete fără coloană vertebrală, cu sfori din ce în ce mai vizibile, semidocți cu pretenții, agramați agresivi, huligani de pe stadioane, clanuri mafiote transformate în familii influente prin partide, cărători slugarnici de serviete: aceștia sunt oamenii de succes din politica românească, aceia care opresc România, azi pentru un congres de partid, mâine pentru o vacanță prezidențială și care dau indicii palpabile că nu le pasă de altceva. Nici măcar de ridicol. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22