De același autor
Proiectele de legi ale Educației au fost aprobate în ședința de guvern de miercuri 29 martie și vor fi transmise pentru dezbatere și adoptare în Parlament, în procedură de urgență, a anunțat ministra Educației, Ligia Deca. Textele în discuție poartă semnele ezitărilor, retragerilor, inadvertențelor pe care organizațiile, asociațiile interesate, precum și presa le semnalează de cel puțin jumătate de an. Declarațiile contradictorii, promisiunile fără acoperire fac din emanația legislativă a României prezidențiale educate un trist exercițiu de invalidare a angajamentelor luate de administrația ocupantă a Palatului Cotroceni și un exemplu nefericit de proastă guvernare, de incapacitate de racordare a agendei publice la semnalele, mesajele și propunerile concrete ale actorilor din domeniu.
Prin urmare, nu e deloc surprinzător că o colecție întreagă de prevederi contestate în spațiul public reapar, în forme aproape neschimbate, în forma trimisă la Parlament. Așa este, de exemplu, pachetul de măsuri referitoare la admiterea la liceu, unde s-a menținut, în pofida opoziției elevilor și a părinților (deși ministra Educației a subliniat racordarea la „feed-back-ul primit de la actorii din educație”), ideea examenului de admitere la liceele cu o concurență dovedită în ultimii ani. În cazurile respective, liceele vor putea organiza propriul concurs de admitere, cu probe de profil, pentru 60% din locuri, 40% din locuri rămânând în repartizare computerizată. Repartizarea computerizată ar urma să se facă după Evaluarea Națională și după concursul de admitere la liceu, care urmează să fie organizat cu subiecte standardizate unice, elaborate de Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare. Conform declarațiilor ministrei, noile modificări ar urma să intre în vigoare cel mai devreme în 2027, dacă legile vor fi votate până la finalul anului școlar curent.
Admiterea la liceu nu este singurul aspect din textul de lege semnalat pentru lipsa de permeabilitate la cerințele și observațiile „actorilor din educație”. Unul dintre cele mai flagrante episoade din basmul consultărilor publice pe care-l auzim atât de des de la ministerul de resort s-a consumat chiar înainte de ședința de guvern din 29 martie și privește unul dintre cele mai delicate aspecte ale finanțării învățământului: salarizarea.
Potrivit edupedu, reglementările privind salarizarea cadrelor sau premierea cadrelor didactice au fost eliminate din proiectele legilor Educației chiar înainte de ședința de guvern, care a avizat favorabil pachetul legislativ respectiv, în biroul premierului, într-o reuniune ad-hoc a miniștrilor Educației, Muncii, Familiei și Tineretului și Finanțelor, care a dus la întârzierea cu aproape o oră a debutului ședinței. Nu este evident prima dată când absența transparenței este ingredientul principal al procesului decizional guvernamental. Dimpotrivă, este mai degrabă o regulă, nedezmințită nici de această dată, când atât prim-ministrul, cât și ministra Educației au ales să nu comunice modificarea de ultima oră în anunțurile de după ședință. O semnalare a dispariției prevederilor salariale din text a fost provocată doar de întrebările venite de la presă, iar răspunsul guvernamental a sugerat acordul prealabil al sindicatelor.
Declarația a fost amendată de sindicate. Liderul Federației Sindicatelor din Educație (FSE) „Spiru Haret” s-a distanțat de formula utilizată de minister: „nu poate fi vorba despre a agrea eliminarea din proiectul legii Învățământului Preuniversitar a prevederii referitoare la salariul unui profesor debutant care să pornească de la salariul mediu brut pe economie” și a explicat că varianta preferată de sindicate ar fi fost aceea a menținerii unei asemenea prevederi și în Legile educației, și în cea a salarizării, pe marginea căreia urmează să se demareze negocieri imediat după vacanța de Paște. Așa cum ne-am obișnuit însă, este lesne de presupus că Legile Educației, ca multe alte legi care ar trebui să garanteze continuitatea măcar pe cicluri de câte patru ani, dacă nu pe decupaje temporale mai importante, vor suferi de-a lungul timpului amendamente consistente, așa cum s-a întâmplat și cu Legea aflată deocamdată în vigoare, adoptată în urmă cu 12 ani și ajunsă acum de nerecunoscut.
La tabloul deloc încurajator al ultimei reprezentații publice oferite de ministerul de resort se adaugă și informația transmisă la sfârșitul lunii martie de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) care admite, potrivit unui document comentat în presa de săptămâna trecută, că aproximativ 40 de milioane de euro alocați prin PNRR unor investiții în Educație urmează să fie tăiați. Cauza este abandonarea preconizată a unei tranșe totale de 700 milioane de euro din cauza neîndeplinirii unor jaloane obligatorii asumate la momentul negocierilor cu Comisia Europeană. La capitolul „probleme cu PNRR” facem parte însă dintr-un club mai vast, unde și Italia, și Spania au probleme în accesarea unor tranșe din aceleași motive: incapacitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate la negociere.
Ceea ce noi avem mai mult decât alți „colegi de club” este incapacitatea guvernamentală sporită și impunitatea ca principiu de funcționare a clasei politice în ansamblul ei. Noua formulă a OUG 13, în varianta USL 2.0, ne arată încă o dată că exercițiul democratic autohton nu mai există, adesea, nici măcar pe hârtie. În desenul mai vast al guvernării, anabasa Legilor Educației este, așadar, un proces reprezentativ.
