De același autor
Dacă e iunie, e Evaluarea Națională, apoi BAC-ul. Anul acesta, primul din 2020 când școala se desfășoară fără întreruperi majore, se pare că elevii s-au deșteptat brusc, pentru că la cele două mari liturghii ale preuniversitarului românesc rezultatele au atins procente nemaivăzute de vreo 12 ani încoace, comparabile cu situația ante camere de luat vederi.
E îmbucurător, nu-i așa, să constați că la Evaluarea Națională procentul notelor peste 5 a ajuns la un maxim istoric de peste 82%, iar rata de promovare la bacalaureat a fost de 73,3%.
Ansamblul e în mod vizibil ameliorat, din perspectiva albastră a site-urilor României educate. Cu toate acestea, văzute de aproape și pe segmente, rezultatele nu mai indică o realitate la fel de încurajatoare, ceea ce tinde de altminteri mai degrabă să confirme și intuițiile bazate pe observație directă, pe teren, sau cele făcute la întâlnirea cu absolvenții sistemului, în anul întâi de facultate. Mai precis, pentru Evaluarea Națională, prima observație cu bătaie lungă privește decalajul crescând între urban și rural. Aproape o treime dintre elevii de clasa a VIII-a din școlile satelor au obținut medii sub 5. De trei ori mai mulți decât cei din orașe. Nu este o situație fără precedent, dar recurența agravată devine din ce în ce mai îngrijorătoare, mai cu seamă că 40% dintre elevii înscriși la examen provin din mediul rural.
Pentru bacalaureat, situația la promovare arată mai bine, însă statisticile anuale semnalează că există un număr de elevi sfătuiți să nu se mai înscrie la examen, date fiind șansele reduse de a-l promova. An de an, acest număr crește ușor, la origine fiind fără îndoială teama de eșec, dar și contribuția unor profesori care-și îndeamnă elevii să nu se prezinte. Pentru promoția curentă, rata de promovare la BAC este 78,3%, iar pentru promoțiile anterioare, 32,1%, conform declarațiilor ministrului Sorin Cîmpeanu. Au promovat 89.054 de candidați, dintr-un total de 121.470 de candidați prezenți (108.450 de candidați prezenți provin din promoția curentă, respectiv 13.020 de candidați prezenți din promoțiile anterioare). Rata de promovare în rural – 69,2%, în urban – 82,7%, dezechilibrul mare de la Evaluare se reduce așadar ușor.
Ca și anul trecut, ministrul a vorbit de digitalizarea corecturii, diferența din acest an fiind că a existat și un proiect-pilot, la Călărași, care ar constitui un punct de început pentru extinderea sistemului. Discuția aprinsă se desfășurase anul trecut, când, în urma contestațiilor, mii de note au fost revizuite consistent în creștere, ceea ce a pus serios la îndoială viabilitatea sistemului de corectură. Problema rămâne, fundamental, aceeași, pentru că de la un an la altul nu poate fi vorba de ameliorări structurale, ci de variații date de formularea subiectelor, bunăoară, așa cum a și precizat ministrul educației. Așa încât și întrebările rămân oarecum aceleași. Cum se va realiza, concret, digitalizarea lucrărilor? În ce sistem vor fi încărcate toate documentele? Cum se va putea asigura securizarea accesului la o platformă anume și mai ales cum se va proceda pentru ca aceasta să rămână funcțională și să nu se blocheze? Proiectul-pilot poate să indice anumite piste posibile, dar tot în conferința de presă din 27 iunie am aflat că în județul ales, Călărași, la bacalaureat s-au înscris numai 1.000 de elevi, față de cei 15.000 din București, de exemplu. Așa încât, deși motivul desemnării este lesne de înțeles – pe românește, pentru că a fost mai ușor să implementezi pilotul la 1.000 de elevi – experimentul riscă să devină mai delicat în cazul extinderii la nivel național. Până și Rousseau, schițând proiectul de Constituție democratică pentru Corsica, recunoștea că un asemenea sistem nu putea funcționa cu un număr prea mare de participanți...
Există și rațiuni practice de scepticism: cum se va realiza digitalizarea la scară națională, într-un sistem educațional atât de clivant cum este cel românesc? Indicativul de la Evaluarea Națională, unde o treime dintre elevi din mediul rural nu a promovat examenul, reflectă nu numai pregătirea propriu-zisă a materiei, ci și capacitatea foarte modestă de modernizare și nivelul redus de investiții în școlile de la sate. Milioanele de euro din PNRR așteaptă să fie cheltuite cu folos, iar componenta de digitalizare este una importantă în alocarea resurselor. Având o tristă experiență a risipirii pe stil românesc a fondurilor, doza de scepticism devine un act reflex.
Last but not least, cifrele nu spun totul despre nivelul de pregătire al elevilor. Uneori, spun prea puțin și induc chiar în eroare. Câtă vreme pentru proba de limba română, metoda predilectă de pregătire va fi cea a învățării pe de rost de comentarii, câtă vreme notele de 10 (162 anul acesta) vor reflecta în mai mare măsură capacitățile de pregătire paralelă pusă la dispoziția elevilor foarte buni de mediul familial decât pe cea din școala publică, nu putem să declarăm triumfalist că „educăm România”. În orice caz, nu o educăm în sensul democratic, al gândirii critice, al egalității de șanse, ci în spiritul obedienței și al conformismului, construind nu socialismul, ci un uriaș și trist sat al lui Potemkin. //
