De același autor
Reîncepe școala pentru toți elevii, inclusiv pentru cei din ciclul primar. Ministrul Educației vorbește apăsat despre intenția de a menține prezența fizică, amintind de impactul încă greu de calculat al multelor luni de online sau de vacanțe „forțate” asupra calității învățării și, nu în ultimul rând, al inegalității de șanse acutizate din pricina accesului extrem de variabil la instrumente adecvate unei școli online veritabile.
Cu toate acestea, multe semne de întrebare rămân. Deocamdată, mesajul ministerului seamănă mai mult cu semnalele luminoase lansate de naufragiații pe o insulă izolată în mijlocul oceanului: ni se spune de fapt ceea ce știm de mult cu toții, anume că educația românească funcționează în regim de avarie. Iar dacă ministrul declară că nu mai dorește nicio oră de online, lectura printre rânduri poate sugera că online-ul a fost oricum o ficțiune pentru majoritatea elevilor din sistem.
Vor fi întotdeauna voci care să invoce exemple personale sau din imediata vecinătate: copii motivați, sprijiniți psihologic și financiar de familii, care nu numai că nu au decuplat, dar dimpotrivă, și-au găsit un echilibru în sistemul online: economie de timp, de energie „risipită” cu mersul la școală etc. Adevărul este însă că prin caracterul lor mai degrabă excepțional, experiențele de acest tip nu fac decât să confirme imaginea proastă de ansamblu.
Iar ce contemplăm în lunile următoare sau măcar în luna următoare arată cam așa: avem un guvern care, pentru a 30-a oară în istoria postcomunistă a României, ignoră prevederile constituționale și alocă mult sub cei 6% din PIB, puși pesemne în legea fundamentală numai ca să ne amintim, la fiecare început de ianuarie, cât de departe suntem de propriile standarde și cât de accelerată se arată a fi discrepanța dintre forme și fond în România educată.
Pe de altă parte, președintele României educate a dispărut complet din peisaj, după ce a educat suficient, se pare, țara întreagă și își ia o binemeritată și prelungită vacanță. Asta, în condițiile în care elevii de liceu au avut câteva zile de pauză între Crăciun și Anul Nou și nu au vacanță deloc între cele două semestre.
Contemplăm o rată a vaccinării în continuare foarte scăzută, fără nicio perspectivă serioasă de ameliorare semnificativă, mai cu seamă în absența unui factor disuasiv veritabil. În Franța, președintele Macron a stârnit o indignare masivă atunci când și-a anunțat intenția de a le face viața „enervantă” nevaccinaților (formula în franceză, „emmerder les non-vaccinés”, este și o parafrază a unei sintagme celebre pronunțate se pare de Georges Pompidou, pe vremea când era prim-ministru: exasperat de cantitatea sufocantă de legi și reglementări, i-ar fi spus unui tânăr secretar de stat, Jacques Chirac pe numele său, „arrêtez d’emmerder les Français”). Din fericire pentru români, președintele lor nu-și mai dorește decât să nu-l enerveze pe el nimeni, drept pentru care și-a așternut un final de mandat confortabil, la adăpost, desăvârșind guvernul de alianță națională atât de visat de predecesorul său Ion Iliescu.
Contemplăm de asemenea perspectiva anunțată pe 9 ianuarie de ministrul sănătății a unui iminent val 5 al pandemiei, cu o rată de creștere considerabilă, coroborată cu eșecul aceluiași ministru de a fi obținut impunerea certificatului verde, așa cum au făcut deja multe țări membre ale UE încă din luna decembrie.
Ministrul educației ne spune că nu mai vrea școală online și că, oricum, cadrul legal pentru această formă de învățământ a expirat pe 10 ianuarie. În absența unei solicitări exprimate de autoritățile sanitare, nicio inițiativă de prelungire nu va veni de la minister. Pe de altă parte, ministrul sănătății metabolizează eșecul certificatului verde încercând să-și spună singur că, de fapt, românii se vor vaccina convinși, nu obligați și că multiplicarea campaniilor de informare, care în treacăt fie spus s-au dovedit atât de eficiente, nu-i așa, în ultimii doi ani, vor fi imboldul necesar pentru ca ai noștri cetățeni să se încoloneze la centrele de vaccinare.
Acestea fiind zise, contemplăm, last but not least, câștigătoarea de etapă a marii bătălii narative din pandemie: AUR exploatează orice ocazie i se prezintă, și nu sunt rare, apăsând pe pedalele puse nu de puține ori la dispoziție de colegii de parlament, din partidele parlamentare sau de marele aliat extraparlamentar, BOR. Școala, educația sunt victime sigure ale acestei narațiuni care combină abil, insidios și doar aparent paradoxal național-comunismul cu anticomunismul, ortodoxismul identitar și libertarianismul reacționar.
Ultima redută atacată este acum cea a olimpiadelor: în urmă cu o săptămână, se anunța reluarea competițiilor școlare suspendate doi ani la rând, cu câteva excepții, printre care româna și istoria. Degeaba motivația ministerului a sunat plauzibil: date fiind condițiile sanitare încă instabile, se acordă prioritate concursurilor cu etape internaționale, pentru a le da elevilor posibilitatea să nu rateze acele competiții.
Agitație, comunicate, alarme de conspirație antiromânească: guvernul vrea să ne deznaționalizeze forțat tineretul. Deznaționalizare nu vom avea, avem însă cu siguranță un fenomen vizibil de expatriere voluntară a tinerilor, care aleg să-și construiască o viață în alte părți. Și nu din cauză că nu pot da olimpiadă la română. În fond, vaccinul optim ar fi ca pe 15 ianuarie să-l sărbătorim pe Molière. //
