De același autor
Sindicatele din învățământ anunță acțiuni de protest, evocând inclusiv spectrul unei greve generale. Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater” au anunțat demararea referendumului pentru strângerea de semnături în vederea declanşării acțiunii. Salarizarea e unul dintre subiecte, dar nu singurul, pentru că decizia Guvernului de a plafona cheltuielile de personal la nivelul anului 2022 va genera mai mult decât o stagnare a salariilor. Consecințele inevitabile vor fi blocarea avansărilor și/sau diminuarea suplimentară a angajărilor în sistem, în condițiile în care România este pe primul loc în UE la aglomerarea în clase (în principal, din lipsă de personal) și ocupă, la concurență cu Bulgaria, ultimul loc în clasamentul salarizării personalului didactic.
Istoricul mișcărilor sindicale în ultimii ani în România nu este încurajator pentru succesul celei anunțate acum. Lipsite de anvergură, fără vocație unificatoare sau mobilizatoare convingătoare, neeficiente, adesea suspectate de compromis politic și conflict de interese, mișcările sindicale au fost programatic și consecvent descurajate și diminuate. În învățământ, ca și în alte domenii, organizațiile sindicale nu au reputația de a câștiga bătălii, dimpotrivă. În situația prezentă, lentoarea reacției, lipsa de sincronizare cu ritmul și calendarul guvernamental în privința legilor Educației ridică deja semne de întrebare.
Mai cu seamă că Parlamentul, Camera Deputaților, în speță, face risipă de mijloace în aceste zile pentru a-și publicita investiția de timp și resurse umane mobilizată în lucrările din comisia de specialitate pentru dezbaterea legilor Educației. Discuțiile pe marginea celor peste 1.000 de amendamente (doar pentru preuniversitar) ar fi fost programate să se încheie joi, 27 aprilie.
Problemele au intervenit însă din ziua întâi a lucrărilor, pe 20 aprilie. Ședința dezbaterii a fost suspendată în urma unui blocaj apărut la Articolul 3 litera k, privind „principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice”, unde grupul parlamentar PSD, deputați PNL și grupul AUR au formulat un amendament care viza excluderea referinței la „dogmele religioase” din enumerarea de mai sus. Președinta Comisiei a precizat că amendamentul a fost formulat ca urmare a solicitării celor 13 culte semnatare a mai multor doleanțe legate de proiectul de lege. A doua zi, pe 21 aprilie, programul Comisiei a fost din nou întrerupt, pe motiv că unele amendamente privind colegiile pedagogice necesită o clarificare suplimentară de la Ministerul Muncii. Dat fiind că Ministerul nu mai lucra vineri la acea oră, discuțiile pe aceste teme urmau a fi tranșate de abia luni.
Pe 22 aprilie, într-o zi de sâmbătă, Comisia s-a reunit din nou, dar, fatalitate, nu a reușit să-și ducă la bun sfârșit ziua completă de muncă. Un nou blocaj a apărut la articolele 70-71 din lege, care conțin prevederi legate de „școala din spital” și de învățământul online în acest context. Parlamentarii USR au propus ca articolul 70, alineatul 7, să menționeze explicit categoriile extinse de beneficiari, printre care cei aflați în zone izolate din punct de vedere geografic (s.n.), și să se alcătuiască un corp național de profesori care să se ocupe de școlarizarea lor în sistem online/hibrid.
Cu alte cuvinte, în loc să stimulăm incluziunea, să-i aducem pe copii la școală, să sudăm comunități locale prin școala vie, mai bine îi aruncăm din nou în infernul ineficient și gol al învățământului online, al cărui impact devastator în mediul rural și mai cu seamă în localitățile izolate începem deja să-l putem măsura. Țări UE care stau mult mai bine la acest capitol (deși nici lor nu le e bine!), cum este Franța, au înțeles mult mai rapid lecția usturătoare a online-ului în rural și avansează propuneri coezive, nu centrifuge. Izolarea nu se tratează cu pastile de virtual, atunci când există soluții mai eficiente la îndemână.
Procesul de dezbatere în Comisie este încă în derulare, dar două direcții sunt deja clare: pe de o parte, coaliția PSD-PNL lucrează foarte bine cu grupul AUR, atunci când e vorba de teme majore cu potențial esențialist și cu semnificativ impact electoral: religia, diversitatea, așa-zisa „ideologie de gen”. Din alinierea pioasă la cerințele cultelor putem deja vedea cum arată carnetul de bal electoral de la anul. Pe de altă parte, în aceeași logică electorală, se poate vedea cât de puțin conectată pare a fi opoziția (care o fi aceea) la tematica relevantă, reală, a învățământului românesc și, în genere, la ce se întâmplă în România reală.
Potrivit unui raport în curs de finalizare al Băncii Mondiale, din 2010 până în 2020, numărul copiilor neșcolarizați s-a dublat, de la 100.000 la 200.000. De atunci a mai crescut cu încă 50.000. Riscul de abandon este de cinci ori mai mare la sate și comune. Dar măreții noștri politicieni, unii foști prim-miniștri, visează din nou pe la televiziuni la reforme administrativ-teritoriale care ar mări, de fapt, numărul localităților în mediul rural, contribuind nu la dezvoltare și prosperitate, așa cum ne arată power-point-urile colorate de precampanie electorală, ci mai degrabă la izolare și sărăcie. Pentru că, nu-i așa, veșnicia s-a născut la sat. //
