De același autor
Întrebându-ne legitim, dar don-quijotesc, cum poate rămâne premier un personaj acuzat atât de credibil de plagiat, cum este premierul Ciucă, ne dăm seama că nici nu se putea altfel într-o societate care acceptă o clasă politică cinică și coruptă, a dezvoltat o toleranță periculoasă la impostură și hoție și a îngropat cu nepăsare valorile morale, etice și culturale asociate democrației și civilizației europene. Nu ne cutremurăm însă doar de asasinarea valorilor, ci de caracterul ireversibil al acestei decăderi, căci nu se vede la orizont nici o cale de restaurare a lor.
Constatăm cu regret că nici înțelepciunea populară nu mai este respectată, căci peștele se împute într-adevăr de la cap, dar de curățat nu se curăță deloc, infestând tot ce se află în jurul său. Cu excepția USR, clasa politică și mass-media aservite puterii au acoperit mizeria plagiatului, astfel că scandal public nici nu a mai avut loc. Societatea civilă a fost și ea inertă. Dintre instituții s-au sesizat doar Universitatea București și UBB, dar universitarii nu declanșează mișcări civice într-o țară în care cultura și cunoașterea practic nu contează. Nu ne așteptam, desigur, să reacționeze PSD, care a dat țării plagiatori la nivel înalt – un premier și mai mulți miniștri, inclusiv la Educație. Scandalos este însă că PNL, partid cu pretenții intelectuale și simpatizanți printre intelectuali, l-a apărat pe plagiator. Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuț Stroe, aproape că lăcrima de bucurie că președintele Camerei de Comerț și Industrie, Mihai Daraban, s-a repezit să lingă bombeul prim-ministerial declarând „Je suis Ciucă”, în disprețul victimelor terorismului islamic de la Charlie Hebdo, iar senatorul Daniel Fenechiu a încercat să reducă plagiatul la utilizarea termenilor de specialitate consacrați, deși însuși generalul din care „s-a inspirat” Nicolae Ciucă a recunoscut că a fost plagiat, dar a cerut, evident, ca plagiatorul să nu fie pedepsit. În rest, din Komentariat am auzit/citit tot felul de argumente, care se doreau subtile, dar erau doar menite să sugereze că este mai bine să-l păstrăm pe Ciucă la Palatul Victoria, ca nu cumva să ne fie mai rău. Ca și când un impostor cu schelete în dulap, care face drepți la ordinele Varanului și ale PSD, ne poate fi de vreun folos. De altfel, gestul de a cere verificarea tezei de către Comisia de etică a Universității de apărare, condusă de fostul său șef de cabinet, dă măsura micimii și încadrării în „sistem” a personajului declarat indispensabil de complexul politico-mediatic care duce România de râpă.
Într-adevăr, PNL nu are o alternativă decentă la Nicolae Ciucă și chiar ne putem gândi că scandalul este rezultatul unui joc al serviciilor secrete. Principalul beneficiar este, într-adevăr, Florin Cîțu, susținut financiar în perioada studiilor în SUA de controversata fundație Omenia, înțesată de generali SIE, iar domnul Ciucă a fost pus cu mâna în fruntea guvernului de un președinte care a mai făcut jocurile SRI, condus de amicul Hellvig. Cazurile Georgianei Hosu, numită la DIICOT, și Despescu inamovibil la MAI sunt atribuite de presă intereselor SRI. Bucuros că posibilul său rival la conducerea PNL, actualul premier, ar putea fi blocat, mai ales dacă verdictul CNATDCU va fi cel așteptat, Florin Cîțu a devenit hiperactiv și critic la adresa guvernului. El nu este însă o alternativă, ci altă pacoste impusă României de mama impostorilor de la Cotroceni (da, Iohannis), care a distrus o coaliție decentă de guvernare de dragul unui politician cu antecedente dubioase, adică însuși Cîțu, pe care apoi l-a înlăturat ca să ne fericească cu un foarte probabil impostor docil. După care a abandonat casa în flăcări – adică țara în criză, cu un posibil război la graniță – și a pornit să salveze clima planetei.
Nu numai că PNL nu poate oferi o alternativă onorabilă la Nicolae Ciucă, dar constatăm chiar că, speriat de scăderea din sondaje, își caută salvarea într-o sinistră comuniune cu AUR, partidul suveranist antieuropean, considerat de mulți neofascist și neolegionar. Să ne gândim la frumoasele cuvinte rostite de primarul Clujului, Emil Boc, la adresa liderului AUR, George Simion, primit cu cinste la Primărie de dragul „valorilor naționale”, după ce a forțat, în mod huliganic, intrarea în Primăria Timișoarei, în fruntea unui grup de protestatari anti-Dominic Fritz, după ce și-a adus susținătorii violenți în incinta Parlamentului pentru a comite acte de vandalism, după ce l-a urmărit pe ministrul Rafila la casa de vacanță, cum fac anti-vaxxerii neofasciști din Germania, Franța și Italia, doar că acolo poliția acționează prompt, nu ca în România, unde infractorii fac legea. Au devenit oare xenofobia și huliganismul de inspirație legionară „valori naționale” pentru peneliștii din Ardeal? Se pare că da și că PNL nu este singurul partid cu astfel de afinități, dacă ne gândim că MApN l-a omagiat pe generalul antisemit Radu Theodoru, membru fondator al PRM, până ce i-a atras atenția Institutul Elie Wiesel. Nu cred însă că personajul îi era necunoscut ministrului Vasile Dâncu, clujean și el, care în mod discret tutelează intelectual AUR. Naționalismul strident, antieuropean, agreat de Kremlin, pare a fi ultimul refugiu al unei clase politice compromise.
Dar cum am ajuns de la un plagiat aproape banal la noi la evoluții care amenință să ne arunce dincolo de periferia Europei? Pe aceeași cale pe care într-o țară coruptă și amorală plagiatul devine o banalitate, un simptom minor al unui sistem al fărădelegii care, iată, prosperă și ne trage pe toți în neant. //
