Clotilde, gunoaiele și mafioții

Mai întâi au apărut mafioții, care au ocupat poziții strategice în relațiile cu autoritățile publice și instituțiile statului, apoi Clotilde Armand, aleasă primar al sectorului 1 în semn de protest față de proasta administrare livrată de PNL și PSD, și abia în final gunoaiele, ca rezultat direct al puterii de șantaj a mafioților. „Criza gunoaielor” reflectă de fapt o maladie a timpului nostru, și anume incapacitatea clasei politice generate de tranziție (PSD, PNL, ALDE, UDMR) de a se opune mafioților de tot felul - de la clanuri la patroni de companii. De aceea Clotilde Armand se luptă singură cu mafioții, coaliția fiind reticentă să-i ofere fie și un sprijin simbolic, cu excepția unei declarații de susținere din partea lui Dan Barna. Iar mass-media, aflată aproape în totalitate în proprietatea penalilor (la propriu), o scot unică vinovată pentru criza gunoaielor, mințind de fapt publicul prin omisiune.

Precizăm din start că înțelegem prin mafioți ansamblul oamenilor de afaceri, magistraților și politicienilor care au constituit rețele menite să deturneze banii contribuabililor în interesul propriu, prin mijloace ilegale sau cu aparență de legalitate, în dauna și în disprețul interesului public. Contractul încheiat cu ROMPREST de Consiliul Local al sectorului 1 în 2008, pe 25 de ani, sub semnătura primarului PNL Andrei Chiliman, este un exemplu tipic al unui astfel de demers. Drept dovadă, două instanțe au decis că el a fost încheiat fără respectarea procedurilor legale. Totuși, primarul PNL Andrei Chiliman l-a semnat și, nefiind contestat în termen legal, contractul păgubos a rămas valabil. Mai mult, potrivit Radio Europa Liberă, CL sector 1 a acceptat ulterior majorarea fabuloasă a tarifelor, iar în 2016, când Curtea de Conturi a semnalat plata nelegală a 94 de milioane către ROMPREST, fostul primar PSD Daniel Tudorache a recurs la un tertip, deschizând un proces în justiție în nume propriu, deși avocata sa, plătită regește de sector, știa bine că nu el avea calitate procesuală, ci Consiliul Local. Procesul a fost așadar pierdut, ROMPREST a rămas cu banii, iar Tudorache a avut și el bani de cumpărat diamante și bunăvoința televiziunilor. Despre ROMPREST s-a aflat ulterior că este un cuibușor de nebunii al dubioșilor care au prosperat pe seama guvernelor succesive ale României postcomuniste. Fostul patron, decedat între timp, Florian Walter (fost Bucșă), finul lui Miron Mitrea, a fost urmărit de DNA, iar printre acționari se numără membri ai familiei patronului Realitatea TV Maricel Păcuraru (care a executat o condamnare la închisoare pentru corupție), Denisse-Nicoleta Adlahi, inculpată în dosarul de evaziune fiscală de peste 15 milioane de euro al fraților Capră din Ploiești, Mihai Drăcea, născut la Moscova în 1966, cu afaceri cu statul în domeniul sănătății, Dragoș Dobrescu și Radu Budeanu (a cărui soție deține CanCan și Gândul). Dacă nici aceasta nu este o încrengătură de tip mafiot, care ar putea fi? După cum a arătat Alex Costache pe G4Media, unde găsiți detaliată structura caracatiței pestrițe de la ROMPREST, justiția nu reușește să tranșeze conflictul intern și respinge pretențiile ambelor tabere, iar managerul, demis de o majoritate problematică a CA, refuză să părăsească postul.

Străduindu-se să rezolve o situație încâlcită, Clotilde Armand a propus rezilierea contractului, soluție sugerată și de Ilie Bolojan, singurul penelist care nu s-a grăbit s-o pună la zid pe doamna Armand, cum au făcut premierul Cîțu și președintele PNL sector 1, Sebastian Burduja, care i-au cerut imperativ să negocieze cu mafioții. Spre rușinea sa, USR PLUS, aripa PLUS, a sabotat-o copios: prefectul Capitalei, Alin Stoica, a refuzat să declare starea de alertă sanitară, care ar fi permis rezilierea contractului și angajarea altei firmei de salubritate, apreciind că gunoaiele ar fi doar un inconvenient „estetic”! Totodată, Dragoș Pâslaru, în loc să o susțină, a concurat-o, fără succes, în alegerile pentru conducerea organizației USR PLUS sector 1.

Problema fundamentală pe care o ridică această criză este însă cum procedăm cu rețelele de tip mafiot care au ocupat zona serviciilor publice. Pot fi ele parteneri legitimi pentru forțele politice care declară că vor să reformeze România? În fond, contractul ROMPREST pare legal doar pentru că legea și deciziile instanțelor au fost ignorate. Răspunsul slab al PNL ne amintește de incapacitatea miniștrilor săi de interne (Vela și Bode) de a destructura clanurile mafiote din marile orașe, ba chiar de respectul cu care le tratează, și întărește suspiciunea că acest partid uzurpator al moștenirii Brătienilor este tot o rețea de tip mafiot, doar ceva mai spilcuită. Mai trist este că nici USR PLUS nu se angajează într-un război cu acest gen de rețele. Nu ar fi putut oare ministrul transporturilor, Cătălin Drulă, cu cele 10% din acțiuni deținute de Compania Aeroporturi la ROMPREST, să tranșeze disputa internă în favoarea taberei dispuse la o negociere rezonabilă cu Primăria Sectorului 1?

Va fi poate Clotilde Armand o personalitate mai intransigentă decât suportă politica românească, poate nu este întotdeauna bine sfătuită, dar cert este că a atacat frontal toate ilegalitățile pe care le-a găsit în Primăria Sectorului 1, adică în instituția pe care o controla, de fapt, Marian Vanghelie, prin marioneta Daniel Tudorache. Nu merită acest efort un sprijin politic hotărât? Sau măcar o reflectare corectă în media? Suntem nevoiți din păcate să constatăm triumful mafioților asupra partidelor, presei și instituțiilor, ceea ce pune sub semnul întrebării șansele țării de a progresa. Doar gunoaiele, devenite simbol al putrefacției morale instalate la nivelul clasei politice, par să aibă viitorul asigurat. //