Eșecul ca proiect politic. Cazul PNRR

România este țara în care veniturile bugetare depind în proporție de peste 20% de transferul de fonduri europene, inclusiv din PNRR, dar guvernul refuză practic să facă reformele necesare pentru obținerea banilor. Pe drept cuvânt ne întrebăm: ce poate fi în capul guvernanților acestei țări?

Răspunsul simplu este că scopul coaliției patronate de Klaus Iohannis și de păpușarii mafioți din culise este exclusiv să mențină statu-quoul unei Românii nereformate și corupte, care deturnează banii publici pentru a asigura luxul, nu doar confortul, categoriilor privilegiate: magistrați, structuri de forță, parlamentari, administrație și clientelă. În consecință, guvernul va renunța la banii din PNRR, esențiali pentru proiecte de modernizare și dezvoltare a României, dacă încasarea lor depinde de reforme contrare intereselor puterii și clientelei acesteia.

Cum ar putea deci această coaliție de guvernare, care și-a concentrat toate eforturile pe blocarea anticorupției și transparenței, să respecte cerințele Comisiei Europene în privința legii avertizorului de integritate, de care depinde, printre altele, eliberarea tranșei a II-a din PNRR, în valoare de trei miliarde de euro? CE este, de altfel, nemulțumită de legea promulgată deja de președinte, deoarece ea prevede proceduri birocratice greoaie pentru evaluarea unei sesizări privind neregulile financiare dintr-o companie sau dintr-o instituție și nu asigură o protecție adecvată avertizorului, adică persoanei care sesizează ilegalitățile și abuzurile. Evident, regimul cvasi-mafiot nu-i poate proteja pe cei care îl pun în pericol, cum nu poate călca nici peste interesele clientelei din Gorj și din Valea Jiului grupate în jurul companiilor energetice, pe care le-a căpușat până la distrugere. De aceea legea decarbonizării, care prevede închiderea minelor de cărbune, este în întârziere, chiar dacă și ea este o cerință pentru obținerea celei de a doua tranșe de bani.

Nu este limpede cum va remedia guvernul Ciucă deficiențele semnalate de CE în mai puțin de o lună pentru a primi a doua tranșă de bani, dar mult mai problematică se anunță deja a treia tranșă. Ea nu a fost încă cerută, dar CE și-a exprimat deja deschis nemulțumirea cu privire la proiectul reformei pensiilor elaborat de guvern, de care va depinde eliberarea banilor. Pe scurt, atât CE, cât și Banca Mondială cer în continuare ca toate pensiile să respecte principiul contributivității, pentru a nu mai împovăra bugetul de stat și, implicit, contribuabilul român. Am scris deja despre proiectul ministrului Budăi, care menține privilegiile „epoleților” și „robelor”, cu modificări neesențiale și, în plus, este conceput parcă anume pentru a fi respins de CCR, adică nu respectă cerința ca fiecare categorie de pensii speciale (CE nu acceptă artificiul redenumirii lor ca „pensii de serviciu”) să fie desființată sau modificată prin legi separate, așa cum CCR a precizat deja. Reaua-credință a coaliției este evidentă și nu putea scăpa experților de la Bruxelles. În plus, să nu uităm că primarii așteaptă și ei să beneficieze de pensii speciale și va fi greu să fie refuzați în anul electoral 2024. Nu degeaba afirma Eugen Rădulescu, director în BNR, că ponderea pensiilor speciale în PIB va crește de la 0,85% (cât este anul acesta) la 1,5% în doi-trei ani, ceea ce le va face nesustenabile pentru buget. Iată însă că, deși pensiile speciale sunt nesustenabile și detestate de electorat, politicienii puterii nici nu se gândesc să le diminueze.

Este vorba aici, de fapt, de opțiuni politice fundamentale: reforme și fonduri europene pentru modernizare și dezvoltare sau stagnare și valorificarea exclusiv a celor 6,3 miliarde de euro încasate până acum din faza de prefinanțare. Desigur, se mai încearcă obținerea indulgenței Bruxelles-ului, pentru că bugetul are mare nevoie de banii europeni, iar guvernanții mai cred că pot păcăli CE, cum au mai făcut-o, primind banii fără să îndeplinească cerințele. Doar că PNRR a fost conceput ca un program de sprijin condiționat de reforme, pentru că statele bogate din nord nu ar fi acceptat niciodată să gireze împrumutul masiv al UE din care este finanțat PNRR fără a primi garanții că banii nu vor ajunge în buzunarele politicienilor corupți.

Pe de altă parte, un eșec al PNRR ar fi prezentat la televiziunile cumpărate de putere drept un gest ostil din partea UE și ar fi valorificat de PSD și de creația sa, AUR, în campania electorală de anul viitor. Retorica PSD față de UE este adesea ostilă. De altfel, PNRR a fost realizat de fostul ministru al fondurilor europene, Cristian Ghinea, de la USR, partid sabotat de actuala putere și de mass-media arondate ei. El a fost asumat ulterior doar pentru că fusese aprobat de Bruxelles și deschidea perspectiva unor finanțări nerambursabile, de care România, cu economia ei atât de puțin diversificată, avea mare nevoie. Dar PSD, PNL și UDMR nu au promovat niciodată reformele din PNRR, nu le-au dezbătut și nu le-au comunicat societății – pentru că nu le-au dorit, după cum corect observa și europarlamentarul PNL Gheorghe Falcă. Singura mișcare pentru salvarea PNRR a venit recent din partea asociației Romanian Business Leaders, care face apel la coalizarea societății civile și cere consultații ample pentru rezolvarea chestiunii pensiilor speciale și salvarea PNRR. Ar trebui să le urăm succes și să sperăm în redeșteptarea societății civile, pentru că, dacă pierdem trenul PNRR, Dîncu, Șoșoacă și AUR vor stăpâni România mult și bine. Pentru ei, de altfel, eșecul PNRR este un proiect politic prioritar. //