Eugen Teodorovici și eșecul României PSD-izate

Netulburat de reacția dură a românilor din interiorul și din afara granițelor la recentele sale propuneri privind dreptul de muncă în străinătate, ministrul de Finanțe Eugen Teodorovici s-a afișat surâzător la festivitățile prilejuite de Ziua Națională, s-a declarat „român pur sânge“, a ignorat criticile liderului PPE Manfred Weber și a refuzat să demisioneze, cum i-a cerut președintele Iohannis, care l-a acuzat că intenționează să-i sechestreze pe români în interiorul granițelor, la fel ca Ceaușescu.

Chiar dacă domnul Teodorovici nu a mers (încă) atât de departe încât să le interzică românilor munca în străinătate, ci a propus doar instituirea unui permis de muncă limitativ la nivel european, gestul său trebuie privit cu maximă seriozitate, pentru că nu este doar „o exprimare nefericită“, cum s-a apărat el, ci anunță instaurarea unei mentalități politice autoritare la nivelul Guvernului Dragnea, care se pregătește să rezolve problemele economice prin metode coercitive, pe seama cetățenilor.

În loc să atragă fonduri europene și să genereze investiții publice de natură să atragă forța de muncă în țară, ministrul de Finanțe propune interdicții administrative, contrare tratatelor europene. Domnul Teodorovici știe sigur ce prevăd aceste tratate. De aceea a încercat, inabil, să propună o soluție „europeană“, în speranța - puțin inteligentă - că ideea permisului de muncă ar fi putut fi adoptată de toți ceilalți membri ai UE. Spus pe șleau, a comis o golănie menită să ascundă incapacitatea guvernului său de a rezolva problemele economice devenite deja inevitabile. Astfel, după publicarea cifrelor execuției bugetare pe primele zece luni, constatăm că se conturează cel mai mare deficit bugetar din ultimii 7 ani, cheltuielile statului depășind încasările cu 21 de miliarde de lei. În consecință, statul se împrumută tot mai mult la dobânzi tot mai mari, iar datoria publică a ajuns la 66 de milioane de euro, ca urmare a creșterii cu 25% a cheltuielilor salariale în sectorul public și cu 12% a ajutoarelor sociale. Înțelegem acum de ce domnul Teodorovici promisese la Bruxelles că va îngheța salariile bugetarilor. Cum propriul guvern nu este de acord cu această măsură rațională și l-a obligat să nege că ar fi făcut-o - deși Comisia Europeană a publicat ulterior scrisoarea în cauză -, Eugen Teodorovici caută soluții administrative, care să asigure fericirea aparatului administrativ umflat peste măsură și supraremunerat de guvernul PSD-ALDE. Economia reală, generatoare de creștere economică sănătoasă, nu a constituit o preocupare, ceea ce ne-a dus pe penultimul loc în clasamentul nivelului de trai din UE. Salariul minim a fost mărit, e drept, dar fără un temei economic, ci doar pentru a spori cuantumul contribuțiilor sociale și de sănătate. De altfel, acesta este și motivul pentru care ministrul de Finanțe vrea să-i oblige pe români să muncească în țară. Sigur, ministrul de Finanțe ar putea asigura colectarea mai eficientă a taxelor și impozitelor, România situându-se nu numai sub media europeană, ci și sub nivelul Bulgariei la acest capitol, dar ar veni din nou în contradicție cu propriul partid și clientela sa, care se bazează pe evaziunea fiscală pentru a-și finanța bunăstarea. Și atunci, nu-i așa?, rămâne doar soluția interdicțiilor administrative.

De altfel, Eugen Teodorovici nu este singurul exponent al acestei mentalități. Aproape concomitent, ministrul Sănătății Sorina Pintea și-a anunțat intenția de a-i lega de glie pe medicii rezidenți. Nu era oare mai eficient să scoți la concurs posturile vacante, să construiești spitale noi și să le modernizezi pe cele vechi? Guvernul din care face parte doamna Pintea nu dorește însă eradicarea corupției și utilizarea fondurilor europene pentru dezvoltare, ci are alte gânduri: după ce a folosit banii europeni pentru a achita împrumuturile la BEI și BERD, acum se pregătește, după Darius Vâlcov, să-i folosească pentru a finanța parteneriatele public-privat și, potrivit altor surse, să-i verse în pușculițele primarilor, finanțând proiectele din cadrul Planului Național de Dezvoltare Locală.

Investiții publice nu vom vedea deci din fonduri europene, ceea ce umple de ridicol promisiunile premierului Dăncilă, care a anunțat că va ridica salariul minim în construcții și îi va scuti pe angajatori de taxele pe muncă. Cum observa însă Constantin Rudnițchi la RFI, nu este clar nici cum va fi finanțată această generozitate fără să se mărească și mai mult deficitul, nici ce va face guvernul când și alte categorii de angajați vor cere facilități pentru a rămâne sau a se întoarce în țară. Știm, de la Apunache, că subvenția naște pretenția, iar pretenția, intervenția.

Încurcați în zdrențele unor promisiuni nesustenabile financiar și ale incompetenței, guvernanții bâjbâie prin noaptea minții, unde nu găsesc decât soluții administrative, coercitive. Deocamdată, miniștrii mai dau înapoi în fața unei reacții populare violente, dar, după cum aruncă cu promisiuni aberante - și nu am zis încă nimic despre legea pensiilor marca Olguța care se pregătește să înghită 10% din PIB sau o treime din buget -, probabil că nu peste multă vreme vor recurge la metode autoritare.

Confruntată cu standardele și valorile UE, România guvernată de PSD și ALDE eșuează lamentabil și își penalizează cei mai harnici și bine pregătiți cetățeni - la crème de la crème, care se află deja în afara României sau se vor afla acolo în curând, grație cinismului tripletei toxice PSD-ALDE-UDMR.