Guvernul Cioloș și iluzia reformei

Finalul de mandat al Guvernului Cioloș este marcat de diverse gesturi simbolice și în­cer­cări de a prinde din urmă reformele pe care pre­mierul și colaboratorii săi le-au evitat cu asi­duitate până au ajuns aproa­­pe de bilanțul final. Astfel, pe ul­tima sută de metri, cu mai pu­țin de o lună înainte de ale­geri, ministrul Sănătății, Vlad Voi­cu­lescu, face în sfârșit ceva și schimbă, printr-o or­do­nan­ță de urgență, condițiile de selecție și funcționare a ma­na­gerilor de spitale. Or­do­nan­ța conține câteva prevederi sănătoase, care merită sa­lu­ta­te: extinderea conflictului de interese pentru manageri cu deținerea de către soţul/soţia, ru­dele ori afinii până la gradul al IV-lea, in­clu­siv managerul, a unor funcții de membru în comitetul director și a unor funcții de con­du­cere la nivel de secții și departamente și la si­tuații în care cei menționați mai sus au in­te­re­se „de natură patrimonială care ar putea in­fluenţa îndeplinirea cu obiectivitate a funcţiei de manager“; interzicerea finanțării pentru ac­tiv­ităţile didactice sau de cercetare ştiinţifică ale managerilor și membrilor comitetului di­rec­tor din partea furnizorilor de bunuri şi ser­vi­cii ai spitalului; incompatibilitatea funcției de manager cu o funcție de conducere în ca­drul unui partid politic. Reglementări bine­ve­nite, dacă vor rezista în parlament.

Problemele apar odată cu liberalizarea acce­su­lui la funcția de manager, adică admiterea la concurs și a persoanelor care nu sunt medici primari sau profesori universitari, precum și a unor candidați din alte do­menii decât medicina. Sco­pul acestei prevederi este, desigur, spargerea mono­po­lu­lui deținut de baronii sis­te­mu­lui medical, care au trans­for­mat spitalele în feude pe care le conduc în mod ne­trans­pa­rent și discreționar. Lovitura de grație pentru ei ar trebui să fie programul obligatoriu pentru manageri între orele 8-16, ceea ce face imposibilă candidatura unui prac­tician al medicinei sau a unui cadru uni­ver­si­tar. Este o limitare ridicol de drastică. Ce me­dic bun va renunța la meserie pentru a fi ex­clu­siv manager? Iar dacă vom lăsa ma­na­ge­men­tul în grija medicilor mai puțin talentați, ca­re se refugiază în administrație, oare rela­țiile dintre specialiști și management se vor putea desfășura fără probleme și frustrări? Me­dicina este un domeniu extrem de spe­cia­li­zat și foarte greu de înțeles și administrat de către outsideri. Introducerea unui program strict, de funcționar, pentru manager pare deci o măsură disperată, care ar putea să nu-și atingă obiectivul. Rectorii universităților de medicină au reacționat imediat și, din de­clarațiile vicepremierului Vasile Dâncu, înțe­le­gem că nu se vor putea exclude universitarii de la exercitarea unor funcții de conducere și că ministrul Voiculescu a trebuit să accepte un proiect mai puțin ambițios.

Această temperare a zelului ministrului, ma­ni­festat târziu și parțial, demonstrează cât de pu­țin curaj au toți guvernanții când se pune pro­blema reformării unui sistem minat de rețele puternice de interese și complicități con­so­li­da­te de-a lungul anilor. Și atunci recurg la mă­suri parțiale, singurele ce pot fi impuse prin ordin de la minister. Rezolvarea reală a proble­me­lor din sănătate vine însă doar de la o schim­bare din temelii a sistemului, prin spar­ge­rea monopolului Casei Naționale de Asi­gu­rări de Sănătate și introducerea competiției și transparenței în sistem. Revoluționarea mana­ge­mentului spitalelor va deveni o consecință naturală a unei astfel de reforme, printr-un con­trol mai bun și mai eficient asupra utili­ză­rii resurselor. Dar o astfel de reformă de sis­tem s-a dovedit de-a dreptul imposibilă până acum și Guvernul Cioloș a avut grijă să se fe­rească de ea. Așa cum este la ora actuală, sis­temul ar reacționa vehement la o astfel de schimbare radicală, cum a reacționat și în iar­na lui 2011, iar partidele politice nu au niciun apetit în acest sens.

Același blocaj paralizează și educația, care pro­duce cu nonșalanță analfabeți funcțional în pro­porție de 42% în rândul elevilor de 15 ani, și este minată de impostură la nivel uni­ver­si­tar. Reforma lui Daniel Funeriu era me­ni­tă să curețe grajdurile lui Augias din educație, dar a fost demontată punct cu punct de ar­ma­ta de parlamentari comandată de Eca­te­ri­na An­dro­nescu, susținută de sindicaliști, de­si­gur, dar și de fostul ministru Adrian Curaj, pe care Da­ci­an Cioloș l-a păstrat în funcție prea multă vre­me. Noroc că, totuși, Curtea Cons­ti­tu­țională a blocat aberația legislativă care per­mitea re­nun­țarea de bună voie la titlul de doc­tor, me­nită să-i facă scăpați pe plagiatori de ri­gorile le­gii. În domeniul preuniversitar, însă, nu s-a schimbat nimic: programele au rămas ace­leași, iar concursurile pentru posturile de d­irector de școală nu au adus înnoirile aș­tep­tate. Ră­mâ­nem cu principiul ocupării pos­tu­ri­lor prin con­curs, dar, la fel ca în sănătate, re­forma rea­lă rămâne un obiectiv mult prea în­de­păr­tat, deși ambele domenii sunt în pragul colapsului.

Sunt însă posibile reforme radicale în sisteme profund corupte și rezistente, în absența to­ta­lă a voinței politice? Din istoria reformelor aflăm că ele nu pot fi realizate decât dacă se creează în interiorul sistemului o masă critică de actori care să preseze în direcția reformei și să-i forțeze pe politicieni să acționeze în con­se­cință. Așa s-a întâmplat cu reforma ad­mi­nis­trației publice britanice în secolul al XIX-lea. Așteptăm, așadar, ieșirea din inerție și inti­mi­da­re a medicilor, mai ales a celor tineri, pre­cum și a profesorilor și a părinților. Cum me­di­cii tineri preferă să plece din țară, iar pro­fe­sorii par mulțumiți cu perpetuarea actualului sis­tem puțin performant, dar comod, cred că mai avem foarte mult de așteptat.