Mai poate fi oprită rinocerizarea României

După alegerile parlamentare din 1 Decem­brie, oamenii lui Putin vor ocupa o treime din fotoliile din Parlamentul României – țară membră a UE și NATO. Adunate, procentele AUR, SOS și POT sunt aproape egale cu cele obținute de PNL, USR și UDMR, situându-se în jurul cifrei de 31% pentru fiecare bloc. Și să nu ne îmbătăm cu apă rece: cei care au votat pentru suveraniști știu bine că au votat împotriva UE și NATO, pentru Putin și, mai ales, împotriva susținerii Ucrainei, după cum rezultă din declarațiile mai multor alegători intervievați de posturile de radio și de televiziune.

Totodată, cifrele arată limpede că PSD, deși penalizat de electorat pentru proasta guvernare, corupție și contraselecție cu cel mai slab scor din istoria sa, deține cheia formării unei majorități parlamentare. Fără cele 22-23 de procente ale sale, nu se poate trece de 50%. PNL a fost și el penalizat pentru guvernarea cu PSD și pentru dependența față de Iohannis, dar s-a salvat in extremis, schimbându-și prompt conducerea după înfrângerea meritată și rușinoasă a fostului său lider, Nicolae Ciucă. Dar, chiar și cu Ilie Bolojan la cârmă, mai mult de 14% nu s-a putut atinge, pentru că electoratul nu a mai ascultat de primarii cu care se lăudau Ciucă și Rareș Bogdan. Iar USR, singurul partid neangajat în guvernarea Iohannis-Grivco, plătește, pe de o parte, pentru o anume superficialitate, pentru incapacitatea de a articula un mesaj curajos și tranșant și pentru că a ignorat amploarea pericolului suveranist și pro-rus, și, pe de altă parte, pentru linșajul mediatic la care a fost supus de trei ani, la comanda PSD și PNL, căci aceste partide au făcut o țintă din USR, în timp ce tolerau AUR și SOS și încercau să-i cultive electoratul.

Ce coaliție de guvernare se poate deci forma pentru o guvernare coerentă? Există două posibilități și o nebunie: 1. PSD se va alia cu reformiștii – PNL, USR – și cu UDMR  pentru a menține România în UE, 2. PSD se va alia cu suveraniștii, AUR, SOS, POT, de care este de fapt mult mai apropiat; sau 3. în eventualitatea unei victorii a lui Călin Georgescu, partidele vor deveni irelevante, într-o nouă formulă politică promisă de guru din Izvorani, de tipul „ein Volk, ein Reich, ein Führer” – și să nu vă imaginați că sloganul nazist nu poate fi resuscitat, de vreme ce admirația față de Putin este asumată de Călin Georgescu și adepții săi. Această situație mărește enorm miza alegerilor prezidențiale, care ar trebui să se încheie pe 8 decembrie, căci renumărarea a fost doar o stratagemă a CCR-PSD de a încuraja activul PSD să nu abandoneze lupta pentru câștigarea alegerilor parlamentare.  

Varianta PSD+reformiști+UDMR pare să fie soluția de avarie pentru salvarea parcursului european al României. La prima vedere, PSD ar trebui să o accepte, pentru că altfel trebuie să se alieze cu suveraniștii și să riște ostracizarea de către familia socialiștilor europeni și de către Internaționala Socialistă. Dar nu toți psd-iștii doresc o alianță cu USR. Deja Victor Ponta, Alfred Simonis și Robert Cazanciuc au anunțat că preferă o alianță doar cu PNL. Există evident o incompatibilitate structurală PSD-USR, care va fi depășită cu greu. Aritmetica parlamentară nu susține însă o majoritate fără USR. Iar dacă Elena Lasconi va câștiga turul 2 al prezidențialelor, probabil că PSD nu va putea refuza partidul șefului statului.

Negocierile vor fi dure, presupunând că PSD își depășește blocajele interne pe tema coaliției cu reformiștii. Pe de altă parte, dacă vrea să scoată capul în UE, PSD va trebui să cedeze și el la anumite capitole. Liderul interimar al PNL, Ilie Bolojan, a anunțat că nu va face parte dintr-o coaliție care nu-și asumă programul său de reforme, a „lumii politice” și a statului. Totodată, există în PNL un curent care susține intrarea în opoziție pentru reformarea și consolidarea partidului. Este adevărat că PNL ar pierde astfel un număr de primari, care ar migra la PSD sau chiar la suveraniști, dar nici primarii, nici baronii locali ai PNL și ai PSD nu s-au dovedit capabili să controleze electoratul în alegerile parlamentare din acest an, indiferent câți bani au irosit guvernanții finanțându-i.

Dintr-o perspectivă pragmatică, ar fi mai util pentru PNL și USR să lase PSD să guverneze cu suveraniștii pro-ruși și să gestioneze cu ei dezastrul economic ce se profilează în 2025. Și poate că o opoziție de centru-dreapta solidă ar fi și ea benefică, pentru că ar putea demasca și sancționa excesele pesediste și suveraniste.

În tot cazul, o coaliție a PSD cu reformiștii și UDMR depinde de victoria Elenei Lasconi. Ar trebui deci ca PSD să o susțină, deși practic nu-i poate garanta nimic, pentru că ostilitatea față de USR în interiorul partidului este prea mare. Nu va conta însă niciun consemn de vot, ci doar măsura în care electoratul reformist și pro-european se va putea mobiliza mai bine la vot pe 8 decembrie decât electoratul lui Călin Georgescu.

Și totuși, alternativa la compromisul posibil sinucigaș cu PSD este rinocerizarea totală a României. Imaginați-vă varianta Călin Georgescu președinte și suveraniștii la guvernare cu sprijinul fie și tacit al PSD. Unii dintre compatrioții noștri visează deja la ea. 

Realist vorbind, în acest moment o soluție salvatoare pentru democrație este doar ipotetică. Ea va înceta însă complet să existe dacă Elena Lasconi pierde alegerile prezidențiale. Iar ultimele două săptămâni au demonstrat valabilitatea legii lui Murphy „Anything that can go wrong will go wrong”, adică, în grai mioritic,  „Tot ce poate să meargă prost, va merge prost.” O ecuație mai complicată și o provocare mai grea pentru democrație nu putea să existe.