Metastazele PSD

De câteva săptămâni încoace, de când Vic­tor Ponta i-a declarat război succesorului său la conducerea PSD, Liviu Dragnea, par­tidul care altădată era un model de disciplină se dă în spectacol în mod penibil, confirmând că nimic nu contează mai mult într-un partid ro­mâ­nesc decât lupta pentru pu­tere și pentru acces ne­li­mitat la resurse.

Victor Ponta, care nu s-a îm­păcat niciodată cu pier­de­rea funcției de premier și cu marginalizarea sa po­li­tică, a dovedit o abilitate perversă în a găsi cele mai prielnice teme de atac: mai întâi, riscul depășirii defi­ci­tului bugetar și al destabilizării financiare a țării, apoi incapacitatea liderului PSD de a scăpa de cei doi procurori șefi care exas­perează activul PSD: Kövesi și Lazăr. Pon­ta se dovedește un mare ipocrit, pentru că de problemele bugetare știa din campanie, când le-a semnalat toată lumea, iar de spri­jinului extern puternic, de care se bu­cură procurorul șef DNA, iarăși știa, pen­tru că nici el nu a putut să se desco­to­ro­sească de doamna Kövesi. Mai mult, el a fost cel care a propus-o pe doamna Kövesi la conducerea DNA. Și tot el știe foarte bine că strada s-ar fi ridicat din nou dacă ea ar fi fost schimbată și că PSD are acum nevoie de liniște pentru a-și pune în prac­tică planurile. Cinic, Ponta, susținut de Adrian Năstase, a profitat însă de mo­ment, în speranța că va coagula în jurul său un nucleu al nemulțumiților din par­tid, știut fiind faptul că, după cani­ba­li­za­rea resurselor țării, aservirea justiției și re­venirea la epoca Năstase-Stănoiu este vi­sul de aur al activului PSD - un vis din care este însă con­damnat să se trezească pe­riodic din cauza UE și a NATO.

Într-adevăr, mai mulți șefi de organizații județene - Con­stanța, Dolj, Vaslui - și liderul senatorilor PSD, Șer­ban Nicolae, s-au arătat ne­mulțumiți de faptul că mi­nistrul Justiției nu i-a eli­mi­nat pe cei doi procurori incomozi. Totuși, nimeni nu l-a urmat pe Ponta în cruciada anti-Dragnea. Claudiu Manda, șeful PSD Dolj, i-a amintit lui Ponta că nu poate câș­tiga „simpatia nucleului dur al PSD, a mi­litanţilor sau a oamenilor PSD“ cri­ti­cându-l pe Liviu Dragnea. Logica este din nou simplă și bi­ne cunoscută: spre deo­se­bire de Liviu Drag­nea, care controlează toate resursele și struc­turile, Victor Ponta nu are nimic de oferit. Mulți, inclusiv din PSD, cred că ar vrea să fie exclus, pentru a se putea vic­ti­miza și a atrage după el o cea­tă de ne­mul­țumiți într-un posibil nou partid. Însuși Liviu Dragnea a sugerat aceas­tă variantă. Nu cred însă că Victor Pon­ta este atât de naiv, pentru că știe foar­te bine că nu l-ar urma decât niște mar­gi­nali, că amicul Ghi­ță, care învârtea banii și contractele, nu mai are cum să-l ajute, și că PRU, partidul care a candidat în nu­mele lui în 2016, a ob­ținut un rezultat ab­solut penibil. În plus, liderul PRU, Bogdan Diaconu, l-a asigurat pe Dragnea că „nu există nicio colaborare cu Ponta sau Cons­tantin“. Plecarea din PSD ar fi deci pen­tru Ponta echivalentă cu o sinucidere politică, la care nu este dis­pus. A ales deci un joc mai subtil și mai pe­riculos, cal­cu­lând că, din interior, poa­te menține o pre­siune constantă asupra adversarului său, în speranța că, într-o zi, fie se vor aduna destui nemulțumiți în partid ca să i se alăture, fie justiția îi va veni de hac dom­nului Dragnea. Și, dacă ni­mic din toate acestea nu se va ma­te­rializa, măcar vizi­bi­li­tatea îi va fi asigurată și nu va fi uitat.

Uitat probabil chiar nu va fi, dar nici to­lerat la nesfârșit. Nici Dragnea, nici Ponta nu se reprezintă pe sine, ci grupări rivale cu rădăcini în structurile oculte ale fos­tu­lui regim comunist, metamorfozate astăzi în grupuri de interese și probabil bine reprezentate și în servicii. Altfel nu ajun­gea niciunul dintre ei în vârful piramidei politice. Nu degeaba, amândoi revin ob­se­siv la SRI în polemica lor. Este posibil ca gruparea care-l susține pe Dragnea să fie acum mai puternică și să joace mai abil. Ea a început deja anihilarea aliaților lui Pon­ta: Tăriceanu l-a scos din cărți pe ami­cul lui Ponta, Daniel Constantin, iar mi­nis­trul de Interne, Carmen Dan, și-a amintit că nu renunță la localizarea celuilalt amic, Sebastian Ghiță. Totodată, alt critic al dom­nului Dragnea, Mihai Chirica, tocmai a fost înlocuit fără ceremonii din funcția de președinte executiv al organizației PSD Iași. Aviz amatorilor de democrație in­ter­nă. Iar duminică seara Liviu Dragnea a lan­sat și un șah la Ponta, anunțând că mulți din partid îi cer excluderea acestuia, deși el, desigur, încearcă să-i oprească. Știm deja ce se întâmplă când Liviu Dragnea fa­ce asemenea anunțuri: se întâmplă exact ce pretinde că vrea să oprească.

Vom urmări deci în continuare această te­lenovelă de partid, conștienți că lupta pen­tru putere din PSD nu prezintă nicio miză pentru noi, de vreme ce Dragnea și Ponta sunt doar întrupări diferite ale acelorași idea­luri: amândoi vor să anihileze DNA, să schimbe legislația anticorupție, să su­bor­doneze politic justiția, să scape de ri­go­rile Bruxellesului și să facă jocurile lui Putin de slăbire a coeziunii UE. Sunt chiar în competiție pe aceste coordonate pă­gu­boase, unul mai agresiv decât celălalt. Con­trar iluziilor propagate de unele tele­vi­ziuni, PSD nu a produs nici un lider de­cent și, dată fiind natura sa, nu are cum să-l producă. PSD este problema, indi­fe­rent cine l-ar conduce. Nici Dragnea, nici Ponta nu constituie deci o soluție pentru țară. Și unul, și celălalt sunt de fapt me­tas­ta­­ze ale cancerului pe care îl reprezintă PSD și care macină România de 27 de ani.