De același autor
Tupeul maxim te lasă adesea fără replică. Pe aceasta contează, de altfel, Liviu Dragnea și partidul pe care îl conduce. Duminică seara, la România TV, Liviu Dragnea spunea, de pildă, despre pensiile speciale, că „s-a greșit când s-a făcut legea... s-a făcut electoral, poate cu bună-credință, dar cu multă neștiință“. Trebuie să recunoaștem că abilitatea domnului Dragnea de a se detașa, senin, de o lege promovată de guvernul PSD în 2015, prin OUG, este impresionantă. Astăzi, Liviu Dragnea se arată preocupat de sustenabilitatea sistemului public de pensii și de „pensiile celorlalte milioane de români“, ca și când până acum nu ar fi știut că pensiile speciale, care costă bugetul de stat 6 miliarde de lei anual, nu se bazează pe principiul contributivității, ci „sunt alimentate din bugetul de stat“. Iar noi, ca proștii, ar trebui să credem că abia acum a înțeles PSD că, prin aplicarea noii Legi a salarizării bugetarilor, care prevede creșteri anuale importante, pensiile militare aveau să crească astronomic an de an, proporțional cu măririle de salarii ale personalului activ. Mai degrabă ne putem gândi că, de fapt, PSD a încercat să evite cât a putut măsura de diminuare a creşterii pensiilor speciale, eliminând prevederea actualizării lor nu numai cu rata inflaţiei, ci şi cu 50% din creşterea reală a veniturilor celor angajaţi în sistem. Aduc drept argumente în sprijinul acestei ipoteze faptul că PSD a încercat mai întâi să echilibreze bugetul pe alte căi, cum ar fi impozitarea cifrei de afaceri şi taxa de solidaritate. Nevoit să renunţe la aceste măsuri aberante şi antieconomice, PSD a recurs la măsuri nepopulare, ca limitarea creșterii pensiilor militare și plafonarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului. Amintim că tot PSD a abolit plafonul acestor indemnizații și că, atunci când Dragoș Pâslaru, ministrul Muncii în Guvernul Cioloș, a atras atenția asupra poverii financiare pe care o generează indemnizațiile de câteva zeci de mii de euro, PSD a sărit ca ars și l-a criticat aspru, ceea ce Dacian Cioloș, trezit în mod surprinzător din letargie, i-a amintit lui Liviu Dragnea zilele trecute.
Dacă suntem însă atenți la detalii, vedem că marele curaj al Guvernului Tudose față de excesele pensiilor militare este foarte limitat: nu se schimbă nici metodologia, nici baza de calcul, nici vârsta de pensionare, doar procentul de actualizare. Angajații din servicii, din MAI și din MApN vor putea în continuare să recurgă la artificiile de calcul care au generat pensii de lux pentru ofițerii superiori și se vor putea reangaja, cel puțin deocamdată, la stat, îmbogățindu-se pe banii contribuabilului, ca o castă de privilegiați ce sunt. Interesant este că premierul Tudose îl depășește pe Liviu Dragnea la capitolul ipocrizie, dezavuând legea care permite obținerea acestor venituri cumulate, deși s-a numărat printre inițiatorii ei.
Conchidem deci că PSD nu este deloc sincer când se laudă că dorește să limiteze povara financiară a pensiilor speciale. Dacă ar fi, ar renunța la ele cu totul, inclusiv la cele ale magistraților, care nici nu fac obiectul recentei OUG a Guvernului Tudose. Altfel totul este pur și simplu praf în ochi, mai ales că toate pensiile de lux aflate în plată rămân neatinse și vor crește în continuare ca până acum. Totodată, PSD a avut grijă să-și pună la adăpost apropiații, dacă ne gândim la cazul comisarului-șef de poliție Alina Popescu, „mâna dreaptă“ a ministrului de Interne Carmen Dan, sau la secretarul de stat din MAI Cornel Ciocoiu, ambii pensionați în iunie 2017 și reangajați imediat pe același post.
Să fim realiști: pensiile speciale vor greva multă vreme de acum înainte bugetul de stat pentru că simbioza dintre o clasă politică coruptă și ministerele de forță nu poate fi desființată de aceeași clasă politică coruptă. Amintim că PNL a votat cu zel, iar președintele Klaus Iohannis a promovat prompt Legea pensiilor militare 223/2015. Era la mintea cocoșului că urma o hemoragie de cadre din sistemul de securitate națională. Astfel, între 1 ianuarie 2016 și aprilie 2017, s-au pensionat peste 20.000 de angajați din MAI, MApN și serviciile de informații, majoritatea specialiști tineri, de 40-45 de ani, care probabil s-au reangajat imediat. Criza de cadre din sistem s-a declanșat deci mai de mult, nu în ultima lună, când a apărut doar un nou val de pensionări. Potrivit presei, Legea 223/2015 era menită să determine plecarea din sistem a cadrelor apropiate de regimul Băsescu și urma să fie abrogată după șase luni. Dar iată că nici Guvernul Cioloș, nici guvernele PSD-ALDE de anul acesta nu au avut curajul s-o facă. Ceea ce ne servește astăzi PSD este doar o cârpeală și, mai ales, o operațiune de imagine, menită, cred, să genereze o perdea de fum pentru a masca dificultățile financiare ce vor urma și, poate, să facă mai ușor de impus unele măsuri de echilibrare bugetară, care vor viza alte categorii de cetățeni. Vom afla adevărul atunci când vom vedea proiectul noii legi a pensiilor, pe care îl promite guvernul. Până atunci, un singur lucru este cert: suntem guvernați de o clică de iresponsabili ipocriți, repartizați în mai multe partide, care se bat între ei pentru banii noștri. Viitorul ne este deci asigurat - doar că el sună extrem de prost.