Prostia stă cu PSD la masă...

Știu, ar fi trebuit să scriu „minciuna“, dar noul program economic al PSD, introdus pe șest în spațiul digital în ajunul învestirii Guvernului Tudose, ne obligă să re­con­si­derăm rolul jucat de lipsa de inteligență și de in­com­petență în făurirea vii­to­rului nației pe baza acestui document și, totodată, să conștientizăm faptul că am ajuns să fim guvernați de o echipă alcătuită din ca­ri­ca­turi de activiști de partid, școliți pe lângă servicii, re­ticenți față de standardele UE, inclusiv față de statul de drept, care invocă „mândria de a fi român“ în sprijinul izolării și regresului fă­ră de care nu se pot menține la putere. De­geaba afirmă ministrul Afacerilor Eu­ro­pene, Victor Negrescu, atașamentul guver­nului său față de UE și NATO, dacă șeful său de partid, Liviu Dragnea, care de­ni­grează sistematic Bruxellesul, s-a încon­ju­rat de dinozauri anticapitaliști, cu fixații ideo­logice ostile liberei inițiative. Nu vede oare domnul ministru că noul program eco­nomic al PSD a fost conceput în dis­prețul directivelor europene, al valorilor și bunelor practici ale economiei de piață? Măsurile sale antieconomice nu au nicio legătură cu provocările viitorului, pentru că vin dintr-un trecut al eșecului, s-au dovedit o frână pentru dezvoltarea eco­no­mică și au fost refuzate până și în lumea a treia. Mult comentatul impozit pe cifra de afaceri, de pildă, nu este doar contrar unei directive europene, ci s-a dovedit un fac­tor de descurajare a investițiilor, care nu mai pot fi amortizate. Un studiu de im­pact realizat de președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari, Iancu Gu­da, conchide că, din 2018, aproape ju­mă­tate dintre firmele active în România vor plăti im­po­zite mai mari, în timp ce una din trei companii care acti­vea­ză în România riscă să intre în in­solvență din cauza noilor măsuri fiscale. Cât de „inteligent“ este deci un guvern care șu­bre­zește principala sa sursă de venit, adică sectorul privat, cu pre­că­dere firmele ro­mâ­nești, mai mici și mai slabe decât mul­ti­na­ționalele?

Partea proastă este că nu știi în ce punct incorectitudinea devine mai puternică de­cât prostia. PSD invocă ad nauseam exem­plul multinaționalelor care își exportă pro­fiturile. Practica este cunoscută și nu o nea­gă nimeni, dar ea poate fi combătută și prin alte metode, inclusiv prin aplicarea unei directive europene. Și apoi, nu ar fi mai normal să optimizezi mai întâi ac­ti­vitatea ANAF, care are penibila rată de co­lectare de puțin peste 25%, față de o medie europeană de 40%? Sau cumva ba­nii neplătiți la stat sunt donați către par­tid și atunci evazioniștii trebuie protejați? Ca întotdeauna când este confruntat cu o problemă complexă, care implică un grad sporit de competențe administrative, PSD aplică măsuri brutale și simpliste. Pentru că este incapabil să gândească și să im­ple­menteze un sistem de impozitare care să împiedice exportul profiturilor de către multinaționale și pentru că nu vrea să com­bată evaziunea fiscală, de pe urma că­reia probabil profită, guvernul PSD lovește în toate firmele private, pe care oricum le detestă, ca vajnic partid al celor care au făcut bani din politică și din speculații, nu din muncă. Că atractivitatea României pen­tru investiții internaționale va scădea nu interesează pe nimeni, pentru că și aceasta este o problemă prea complicată pentru creierele primitive care ne conduc. Să recunoaștem, ideologia comunistă care legitimează stigmatizarea „privaților“ și punerea la zid a „burjuilor“ este mult mai sim­plă, mai ușor de înțeles atât pentru PSD, cât și pentru votanții lui fideli, care nu se obosesc să se întrebe de ce milioane dintre conaționalii lor preferă să mun­ceas­că în afara țării, pentru acești nenorociți de capitaliști.

Altă dovadă de primitivism economic este anunțul ministrului de Finanțe cu privire la desființarea pilonului II de pensii, care a dus, dincolo de penibile retractări cre­di­bile doar pentru oligofreni, la prăbușirea bursei cu 4% în câteva ore. Orbiți de se­tea de bani munciți de alții, PSD-iștii nu au ținut cont de faptul că fondurile de pen­sii sunt printre cei mai importanți actori ai pieței de capital și că orice anunț care le afectează poate provoca seisme pe această piață; cum nu țin cont nici de fap­tul că așa-numita „taxă de soli­da­ritate“, la care Franța tocmai se pregătește să re­nunțe, s-a dovedit contraproductivă și nu a stimulat decât exilul fiscal.

Nedespărțită de primitivismul filozofiei eco­nomice a PSD este însă profunda imo­ralitate a comportamentului acestui par­tid, care a ascuns planurile sale elec­to­ra­tu­lui, iar acum se folosește de televiziunile mo­gulești pentru a le legitima prin pro­pa­gandă mincinoasă.

Stăm deci cât se poate de prost la ca­pi­tolul moralitate în spațiul public, dar și mai prost la capitolul inteligență și clar­viziune la nivel politic guvernamental. Nu ne ajută nici președintele, care s-a dovedit un cinic jucător politic ca oricare altul, bu­curos că PSD i-a furnizat un guvern ușor de bălăcărit în perspectiva campaniei elec­torale din 2019. În concluzie, dragi ro­mâni, dacă nu ne ridicăm împotriva pros­tiei și ticăloșiei, să nu ne mirăm că vom ajunge din nou oaia neagră a Europei. Că tot vor unii să transforme oaia în brand na­țional.