PSD-Iohannis, cronica unei crize politice anunțate

Deși românii sunt întotdeauna luați prin surprindere de crizele care le cad pe cap, singura surpriză a conflictului dintre cuplul Dragnea-Dăncilă și președintele Io­hannis a fost, de fapt, reacția fermă a șefului statului. PSD nu făcea altceva decât să-și continue programul de subminare a autorității șefului statului demarat deja anul trecut, prin celebra „proclamație“ de la Herculane, din 17 noiembrie 2017, în care Klaus Iohannis era acuzat de „reacție complice“ la „numeroasele încălcări ale Constituției României comise de exponenţii «Statului Paralel şi Ilegitim»“.

Dacă PSD nu a purces imediat la suspendarea președintelui a fost doar pentru că avea o strategie mult mai perfidă și mai nocivă, gândită nu de creierele primitive ale liderilor săi, ci de o echipă de experți în campanii distructive, aceeași care a asigurat victoria PSD în 2016 și a fost reconvocată de Liviu Dragnea în septembrie 2017, cu două luni înainte de Proclamația de la Herculane. Este vorba de consultanții israelieni Moshe Klughaft și Sefi Shaked. De altfel, este greu să ignori filiera israeliană în actualul conflict Dragnea-Iohannis, declanșat de încercarea Guvernului Dăncilă de a impune mutarea Ambasadei României la Ierusalim fără a-l consulta pe președinte și de vizita în Israel a premierului-marionetă, efectuată fără mandat și ți­nută secretă până în ultimul moment. Ten­tativa lui Liviu Dragnea de uzurpare a atribuțiilor președintelui în privința politicii externe, cu sfidarea Constituției și a deciziei CCR din 2012, este însă doar reluarea campaniei sale din 2017, când a încercat să preia atribuțiile prezidențiale în domeniul apărării, sabotând vizita la Washington a doi miniștri ai Apărării, Sorin Leș și Adrian Țuțuianu. Ambițiile sale de a se impune ca autoritate politică supremă în România au suferit o punere la punct usturătoare chiar din partea lui Donald Trump, care l-a primit la Casa Albă pe Klaus Iohannis, nu pe Dragnea. Acum liderul PSD vrea să-și ia revanșa, profitând de o relație privilegiată cu premierul israelian Benja­min Netanyahu, el însuși bi­necunoscut consultanților israelieni ai domnului Dragnea.

Nu-l suspectez pe domnul Netanyahu că nu ar ști exact care sunt problemele penale ale liderului PSD, deci pot conchide că a sfidat opinia publică românească și statul de drept cu bună știință. Poate pentru că el însuși este vizat de un dosar de corupție? Ca să înțelegem mai bine ce se întâmplă trebuie să revedem articolul istoricului Mădălin Hodor, Soros, o „conspiraţie“ de miliarde de dolari. PSD, filiera israeliană și niște coincidențe, publicat în revista 22 la 20 iulie 2017, în care sunt prezentate documentat și pe larg legăturile dintre consilierii israelieni ai domnului Dragnea, interesele unor miliardari israelieni, unele cercuri politice din Israel și dosarele penale instrumentate de DNA. Din lipsă de spațiu, amintim aici doar faptul că, în martie 2016, DNA solicita arestarea oamenilor de afaceri israelieni Beny Steinmetz, Tal Silberstein, Shi­mon Sheves și Moshe Agavi pentru „constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de influență și complicitate la spălarea banilor“. Era vorba de celebra afacere „Ferma Băneasa“, în care este im­plicat și președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. A urmat, după numai o lună, scandalul Black Cube, încheiat în coadă de pește, și, în toamnă, ofensiva asupra legilor justiției continuată cu masacrarea codurilor penale.

Cum președintele Iohannis s-a opus asaltului PSD-ist asupra justiției și, mai ales, a refuzat s-o revoce pe Laura Codruța Kövesi din funcția de procuror șef al DNA, și el a devenit o țintă a caracatiței corupților și kleptocraților, care își întinde tentaculele din Ungaria la Moscova, trecând prin România, cu susținerea rețelelor israeliene descrise de Mădălin Hodor. Strategia lui Liviu Dragnea de vidare de conținut a funcției prezidențiale, prin eliminarea atribuțiilor șefului statului în numirea magistraților și a directorilor de servicii speciale, realizată deja parțial, a fost generată, așadar, de necesitatea de a elimina un dușman comun al liderului PSD și al oamenilor de afaceri israelieni menționați anterior. De altfel, Victor Ponta avertizează că Liviu Dragnea „a stabilit cu grupuri de interese din Israel (probabil și Rusia) să facă Fondul Suveran al României și să le vândă astfel direct și fără nicio procedură transparentă (pe bani cât mai puțini) ce mai deține statul român în economie: Hidroelectrica, Aeroportul Otopeni, Portul Constanța, Trans­gaz, Romgaz, Transelectrica, Salrom etc.“. Putem să-l credem, căci lucrurile „se leagă“ destul de bine. Totodată, înțelegem de ce vorbea Klaus Iohannis despre înțelegerile pe care le face Liviu Dragnea la Ierusalim, chiar dacă exprimarea sa a fost inabilă. Echipa de zgomote a confreriei kleptocraților era însă deja pregătită să-l acuze de nazism, cum a făcut-o, din nou, Radu Golban în Jerusalem Post, într-o manieră care l-a determinat pe Vladimir Tismăneanu să scrie pe Facebook: „Evreu fiind, protestez cât pot de puternic împotriva acestui atac infam la adresa președintelui României!“. Dar domnul Golban, editorialist la Cotidianul, își repetă refrenul de mult, în ciuda deciziilor instanțelor judecătorești care i-au infirmat acuzațiile.

Cu toate defectele sale, Klaus Iohannis este, deci, în acest moment, ultima redută instituțională care rezistă haitei de lupi conduse de Liviu Dragnea și conectată la rețelele kleptocrației universale. Să sperăm că nu va fi copleșit de acest rol istoric la care, evident, se adaptează din mers.