De același autor
Nimeni nu a descris mai bine mentalitatea succesorilor regimului comunist – din lumea afacerilor, politică, administrație, justiție – decât a făcut-o Gabriel Liiceanu în decembrie 1990, când, în Apel către lichele, i-a numit „încremeniți în proiect”. Aproape 35 de ani mai târziu, constatăm actualitatea Apelului și continuitatea „încremenirii” în proiectul aservirii României unui sistem mafiot corupt și cleptocratic. Și totuși, iată că latinii aveau dreptate să spună „bis in idem flumen non descendimus”, pentru că anul electoral 2024, deși lansat după regulile care au asigurat până acum puterea PSD, nu decurge după așteptările puterii, iar Capitala se dovedește o piatră de poticnire pentru oamenii sistemului.
Desemnându-l candidat comun la Primăria Generală pe Cătălin Cîrstoiu, psd-ist după tată și pnl-ist din oportunism, cu Piedone pe banca de rezerve, PSD și PNL au crezut că dau o lovitură de maestru, dar, după cum se dovedește pe zi ce trece, au intrat într-o serie de încurcături din care nu pot ieși, pentru că nici măcar nu le înțeleg resortul. Iar acum se gândesc chiar să-și retragă candidatul din cursă.
Astfel, după o avalanșă de sondaje de la case apropiate de PSD, care îl favorizau pe Piedone, apare și un sondaj realizat de un institut neafiliat puterii comasate, și anume ATLAS INTELLIGENCE, cea mai precisă casă de sondare din SUA la alegerile din 2020. Datele sale aruncă în aer calculele PSDNL:Nicușor Dan ar câștiga alegerile pentru Primăria Capitalei cu 37,1%, urmat de Piedone cu 30%, de Cătălin Cîrstoiu cu un penibil scor de 17,4% și de irelevantul Enache de la AUR, cu 4,9%. Dar cum ar fi putut fi altfel, când de la bun început candidatura lui Cătălin Cîrstoiu a fost umbrită de atitudinea față de victimele de la Colectiv și minată de suspiciuni de incompatibilitate, confirmate săptămâna trecută de Hotnews, care a scos la iveală un raport al Corpului de control al Guvernului din 2020, potrivit căruia, deși era managerul SUUB, doctorul Cîrstoiu acorda consultații cu plată la o clinică privată ce aparținea familiei sale? Nimeni nu este surprins de fapte, iar, prin reacția sa, „domnul candidat comun” a demonstrat că nici nu înțelege de ce lumea se revoltă. Produs al „sistemului”, el nu poate înțelege lumea dinafara lui. Aceeași problemă o au și liderii PSDNL, care nu înțeleg nici ei că lumea, cel puțin în București, chiar s-a săturat de sistem și nu are încredere nici în ei, nici în partidele lor. Tentativele stângace ale lui Marcel Ciolacu de a bagateliza conflictul de interese, când interesele partidului o cer, atestă serioase limitări intelectuale. Marcel Ciolacu s-a crezut un mare strateg când l-a propus pe Cîrstoiu pentru a o scoate din joc pe Gabriela Firea, dar este pe cale să-i furnizeze acesteia din urmă muniția de care are nevoie pentru a-l ataca în interiorul PSD, căci eșecul lui Cîrstoiu nu va rămâne nedecontat, chiar dacă nici Gabriela Firea nu pricepe că nu ar fi fost votată de bucureșteni după scandalul „azilelor groazei” și jaful operat în bugetul Capitalei. Dar cât de puțin inteligent (adică prost) poți să fii să arunci în lupta electorală un reprezentant dubios al unui sistem medical nereformat și deficient, în care oamenii au tot mai puțină încredere? Vorbim de sistem, nu de medici, și mai ales de politrucul din fruntea sa, Alexandru Rafila, cel chemat să-l mențină nereformat și să se limiteze la generalități pioase despre indezirabilitatea mitei și a conflictului de interese.
Întrebarea simplă, pe care au omis-o strategii PSD, este de ce ar alege bucureștenii un medic dubios, îmbogățit peste măsură pe seama statului și a conexiunilor sale politice, și nu ar alege un candidat care a scos Capitala din faliment, a desființat mafia psd-istă din instituțiile afiliate, se luptă cu mafia imobiliară și nu a putut fi acuzat nici de conflict de interese, nici de corupție? Va fi având el unele probleme de comunicare, dar măcar a început niște proiecte pe care are șanse să le și încheie, dacă mai primește un mandat.
Încremeniți în proiectul lor cleptocratic, psd-iștii au pierdut legătura cu societatea, mai ales cu electoratul din marile orașe, și au crezut că își maximizează șansele aruncând în cursă un circar semidoct impus de Dan Voiculescu, concomitent cu un medic, deci o persoană educată, care ar fi trebuit să atragă votanții lui Nicușor Dan. Au crezut că, dacă lor nu le pasă de integritate, nici alegătorilor nu le va păsa. Vorba lui Grigore Cugler, „găina în veci va fi convinsă că și cămila face ouă”.
Altă problemă ridicată de recentul scandal legat de integritatea candidatului PSDNL este disfuncționalitatea ANI: a știut gardianul integrității (nu râdeți!) de raportul Corpului de control privind consultațiile private ale managerului SUUB? De ce nu le-a investigat? Cine a ascuns raportul și de ce? Și de ce refuză instituția, altfel foarte activă în cazul primarului USR de la sectorul 1, Clotilde Armand, să dea informații presei cu privire la cazul în cauză? Încremenirea ANI în inacțiune nu va convinge electoratul să-l voteze pe Cătălin Cîrstoiu, ci va decredibiliza atât instituția, cât și actuala putere, căci, dacă lumea nu mai are încredere nici în tine, nici în instituțiile tale nu înseamnă că ești puternic, ci că te îndrepți orbește spre prăpastie.
Sic transit gloria PSD, partid al corupției și cleptocrației, care avea pe vremuri reputația că este condus din umbră de oameni venali, dar inteligenți, de tipul Viorel Hrebenciuc. Contraselecția pe care a promovat-o constant în toate instituțiile se întoarce însă acum împotriva sa și îl dă pe mâna unor lideri asemenea celor pe care PSD însuși i-a promovat în sistem. Iar de aici nu mai are încotro să se ducă – decât „pe pustii”, acolo unde îi este locul. //
