De același autor
Liviu Dragnea, șeful PSD, crede că suprapunând scandaluri cu personaje importante din serviciile secrete ar putea (re)intra în grațiile acestora. În strategia pe care a pus-o la cale și pe care o desfășoară cu ajutorul diferitelor canale mediatice a atacat rând pe rând cele mai importante servicii de informații autohtone. Se folosește de date din interiorul acestor instituții, fiindcă are peste tot propriii agenți, care-i pun pe masă firimituri mai mult sau mai puțin proaspete sau îl avertizează despre ceea ce urmează să se întâmple. Și Dragnea reușește să fie cu un pas în fața lucrurilor, chiar și atunci când e vorba despre procurorii DNA care se ocupă de dosarul lui.
Pozează în liderul puternic, sugerând că are despre fiecare șef de serviciu secret lucruri cu care l-ar putea compromite. Despre Eduard Hellvig, directorul SRI, a spus că-l cunoaște bine, că a avut „o relație de prietenie foarte strânsă“, că în perioada alianței PSD-PNL (USL) au lucrat „umăr la umăr“ și au petrecut „luni în șir“ trudind împreună, sugerând în acest fel că are amănunte multe despre cel care conduce cel mai mare serviciu secret din România. Șeful interimar al Serviciului de Informații Externe, generalul Silviu Predoiu, a fost atacat printr-o poveste despre fratele lui, în vreme ce directorul Serviciului de Pază și Protecție, Lucian Pahonțu, a fost acuzat direct de Liviu Dragnea că și-ar „depăși“ atribuțiile și că folosește informațiile pe care le colectează subalternii săi pentru „a influența“ oameni din guvern sau din partide. Prim-ministra și miniștrii au renunțat la SPP și acum sunt protejați de jandarmi, o formulă care l-ar putea face pe Dragnea să creadă că dacă i-ar supraveghea mai bine pe cei din guvern va exclude trădările și îi va face temători.
Preşedintele României, Klaus Iohannis |
Dincolo de numeroasele detalii personalizate enumerate în timp, președintele PSD a anunțat că parlamentul are pe agenda actualei sesiuni schimbarea legilor siguranței naționale. Ar fi vizate legile de organizare pentru SRI, SIE, SPP, STS, plus Legea siguranței naționale (nr. 51/1991, adoptată chiar înainte de Constituția României). Modificarea lor ar scoate din joc „statul paralel“ despre care vorbesc atât de mult Dragnea și Tăriceanu, adică ar duce în viziunea celor doi la transformarea acestor servicii secrete în instituții mai prietenoase pentru formațiunile din arcul de guvernământ.
Majoritatea parlamentară PSD & ALDE ar putea schimba, poate, actuala filosofie a serviciilor secrete autohtone, dar Constituția prevede la Articolul 65 (al. 2, h) că Legislativul îi numește la propunerea președintelui României pe directorii serviciilor de informații. E posibil ca, prin noi prevederi, parlamentul să primească mai multe atribuții de control, ceea ce ar putea fi un pas înainte, dacă într-adevăr deputații și senatorii din comisiile de specialitate ar ști pe ce butoane să apese sau dacă aceștia n-ar intra din ignoranță sau în mod voit în siajul serviciilor. Prin eventualele modificări ale legilor, la rândul lui, președintele ar putea fi constrâns să-i numească într-un timp limită pe directorii serviciilor secrete. Klaus Iohannis ar putea fi în acest fel obligat să se decidă asupra unui nou șef al spionajului, chiar dacă nu are o majoritate a lui, ar fi deci pus în situația să negocieze cu PSD, după ce ultimul director al SIE votat de parlament, Mihai Răzvan Ungureanu, și-a dat demisia în 2016.
Liviu Dragnea dă de veste prin ceea ce face că vrea să înceapă diverse tratative atât cu președintele, cât și cu liderii comunității de intelligence, lăsând să se înțeleagă în subsidiar că nu a reușit până acum să intre cu aceștia în discuții aprofundate.
Ce altceva ar putea urmări liderul PSD cu această dezordine? Crede că se poate salva (de dosarele penale) dacă pune mâna pe servicii? De când e în politică nu a învățat că nimeni din afară nu poate controla cu adevărat aceste instituții de forță? Că ce se întâmplă acolo e secret și că secretul este chiar esența regulii jocului?
Deranjând toate părțile, Liviu Dragnea s-ar putea să cadă în propria lui capcană și să-și grăbească sfârșitul politic. Frica și beția puterii îl fac să dea totul peste cap și să nu înțeleagă, pe lângă multe altele, nici logica funcționării serviciilor.