Până unde se poate juca Dragnea cu serviciile

Liviu Dragnea, șeful PSD, crede că su­pra­punând scandaluri cu personaje im­por­tante din serviciile secrete ar putea (re)­intra în grațiile acestora. În strategia pe ca­re a pus-o la cale și pe care o des­fă­șoa­ră cu ajutorul diferitelor canale me­dia­tice a atacat rând pe rând cele mai im­portante servicii de informații au­toh­tone. Se folosește de date din interiorul acestor instituții, fiindcă are peste tot pro­priii agenți, care-i pun pe masă firi­mi­turi mai mult sau mai puțin proaspete sau îl avertizează despre ceea ce ur­mea­ză să se întâmple. Și Dragnea reușește să fie cu un pas în fața lucrurilor, chiar și atunci când e vorba despre procurorii DNA care se ocupă de dosarul lui.

Pozează în liderul puternic, sugerând că are despre fiecare șef de serviciu secret lucruri cu care l-ar putea compromite. Des­pre Eduard Hellvig, directorul SRI, a spus că-l cunoaște bine, că a avut „o re­lație de prietenie foarte strânsă“, că în pe­rioada alianței PSD-PNL (USL) au lu­crat „umăr la umăr“ și au petrecut „luni în șir“ trudind împreună, sugerând în acest fel că are amănunte multe despre cel care conduce cel mai mare serviciu secret din România. Șeful interimar al Ser­viciului de Informații Externe, ge­neralul Silviu Predoiu, a fost atacat prin­tr-o poveste despre fratele lui, în vreme ce directorul Serviciului de Pază și Pro­tecție, Lucian Pahonțu, a fost acuzat di­rect de Liviu Dragnea că și-ar „depăși“ atri­buțiile și că folosește informațiile pe care le colectează subalternii săi pentru „a influența“ oameni din guvern sau din partide. Prim-ministra și miniștrii au re­nunțat la SPP și acum sunt protejați de jandarmi, o formulă care l-ar putea face pe Dragnea să creadă că dacă i-ar su­pra­veghea mai bine pe cei din guvern va ex­clude trădările și îi va face temători.

Dincolo de numeroasele detalii per­so­na­li­za­te enumerate în timp, președintele PSD a anunțat că parlamentul are pe agen­da actualei sesiuni schimbarea le­gi­lor siguranței naționale. Ar fi vizate legile de organizare pentru SRI, SIE, SPP, STS, plus Legea siguranței naționale (nr. 51/1991, adoptată chiar înainte de Cons­tituția României). Modificarea lor ar scoa­te din joc „statul paralel“ despre care vor­besc atât de mult Dragnea și Tă­ri­ceanu, adică ar duce în viziunea celor doi la transformarea acestor servicii se­crete în instituții mai prietenoase pentru formațiunile din arcul de guvernământ.

Majoritatea parlamentară PSD & ALDE ar putea schimba, poate, actuala filosofie a serviciilor secrete autohtone, dar Cons­tituția prevede la Articolul 65 (al. 2, h) că Legislativul îi numește la propunerea pre­ședintelui României pe directorii ser­vi­ciilor de informații. E posibil ca, prin noi prevederi, parlamentul să primească mai multe atribuții de control, ceea ce ar putea fi un pas înainte, dacă într-adevăr deputații și senatorii din comisiile de spec­ialitate ar ști pe ce butoane să ape­se sau dacă aceștia n-ar intra din ign­o­ranță sau în mod voit în siajul serviciilor. Prin eventualele modificări ale legilor, la rândul lui, președintele ar putea fi con­strâns să-i numească într-un timp limită pe directorii serviciilor secrete. Klaus Io­hannis ar putea fi în acest fel obligat să se decidă asupra unui nou șef al spio­na­jului, chiar dacă nu are o majoritate a lui, ar fi deci pus în situația să negocieze cu PSD, după ce ultimul director al SIE votat de parlament, Mihai Răzvan Un­gu­reanu, și-a dat demisia în 2016.

Liviu Dragnea dă de veste prin ceea ce face că vrea să înceapă diverse tratative atât cu președintele, cât și cu liderii co­munității de intelligence, lăsând să se în­țeleagă în subsidiar că nu a reușit până acum să intre cu aceștia în discuții apro­fundate.

Ce altceva ar putea urmări liderul PSD cu această dezordine? Crede că se poate salva (de dosarele penale) dacă pune mâna pe servicii? De când e în politică nu a învățat că nimeni din afară nu poa­te controla cu adevărat aceste instituții de forță? Că ce se întâmplă acolo e se­cret și că secretul este chiar esența re­gulii jocului?

Deranjând toate părțile, Liviu Dragnea s-ar putea să cadă în propria lui capcană și să-și grăbească sfârșitul politic. Frica și beția puterii îl fac să dea totul peste cap și să nu înțeleagă, pe lângă multe al­tele, nici logica funcționării serviciilor.