De același autor
O dată cu miracolele petrecute în săptămîna începută pe 26 mai 2019, putem spune că a renăscut o firavă rază de speranță pentru acest neam oropsit și obidit de istorie. Se pune problema ce putem face pentru a o întreține.
Încă mi-e greu să apreciez dacă recentul anunț al alianței USR-PLUS că se va prezenta la următoarele alegeri prezidențiale cu o propunere de tandem președinte-premier este benefic. În principiu declarația lui Dan Barna că scopul lor este să cîștige toate alegerile la care participă și că nu vor participa „de amorul artei” este corectă, înscriindu-se în logica bătăliilor politice. La urma urmei, un tur 2 între Klaus Iohannis și candidatul alianței ar oferi electoratului posibilitatea unei alegeri reale între doi candidați cu vederi diferite dar real-democratice, eliminînd poate pentru prima dată nevoia de canalizare a opțiunilor către „răul cel mai mic”,. Probleme pot apărea în cazul în care campania electorală se va desfășura în mizerabila tradiție post-decembristă în care dezbaterile pe principii sunt înlocuite cu lovituri sub centură. Este evident că din așa ceva nu pot profita decît cei care vor rămîne pe margine și care se vor putea întări pentru o fatală revenire. Probabil că oricare va cîștiga va oferi o gură de oxigen pentru anesteziata Românie și deocamdată nu sunt semne că ne putem aștepta la ceva mai rău.
Lucrurile se complică însă o dată cu următoarea etapă, alegerile locale. Avînd în vedere alegerea primarilor dintr-un singur tur (nu mai insist asupra vinovăției liberalilor pentru această monstruozitate pesedistă), se impune urmarea unei strategii care să contracareze rezultatele distrugătoare pe care le-a obținut PSD-ul la alegerile precedente. Actuala conjunctură oferă opoziției o șansă nesperată, dar fabuloasă, de a mătura efectiv PSD-ul cu propria-i armă. Avînd în vedere echilibrul tripartit din prezent, apare destul de firească o împărțire echilibrată a primăriilor, PSD-ul avînd toate șansele să le păstreze în fiefurile sale tradiționale, încă insuficient dezmorțite (să nu uităm că spectaculoasa ieșire la vot de care s-a făcut atîta caz a lăsat totuși acasă un pic mai mult de jumătate din electorat). Lucrurile s-ar modifica substanțial în situația în care două din cele trei forțe s-ar alia consistent și ar prezenta un candidat unic pentru posturile de primari. Este evident că o asemenea alianță înte PNL și USR-PLUS ar face ca PSD-ul să dispară efectiv din posturile de primar (și de președinți de consilii județene, dacă și aceștia se vor alege direct).
Este ceea ce numesc opțiunea nucleară care stă la dispoziția opoziției pentru a pulveriza PSD-ul de pe fațada politicii românești, o opțiune care i-ar produce mai multe pierderi chiar decît declanșarea de către UE a faimosului articol 7 din tratat.
Cred că în ceea ce privește listele pentru consiliile locale, municipale și județene fiecare formațiune poate veni cu candidații proprii și nimic nu îi va putea împiedica să formeze ulterior alianțe și coaliții pentru impunerea unor programe orientate (pentru prima dată) în folosul cetățenilor și a unor investiții de mare amploare și lungă durată.
Nu îmi fac iluzia că o asemenea desemnare este foarte simplă și că ar fi posibilă peste tot nominalizarea exclusiv a acelor candidați care stau cel mai bine în sondaje, indiferent de apartenența politică. Orgoliile și foamea sunt mari și la actuala opoziție, liberalii oferindu-ne suficiente exemple din trecut cum că majoritatea nu se deosebește foarte mult de restul hulpavei noastre clase politice. USR-ul încă n-a avut ocazia să arate ce-i poate pielea, dar disensiunile interne guvernate de orgolii și dorințe de mărire nu sunt nici ele de cel mai bun augur. Guvernarea Cioloș (să-i spunem PLUS-istă) ne-a dat ceva speranțe, dar nu a avut timpul să arate pînă la capăt în ce ape ar urma să se scalde. Îmi place însă să cred că este posibil ca evaluînd greșelile trecute și prezente, în condițiile unor negocieri elegante și eficiente, să se poată ajunge la formula enunțată.
Situația cea mai complicată pare a fi în București, acolo unde și tentațiile sunt cele mai mari. Să nu uităm că vorbim de un oraș cu un buget uriaș și de o primărie al cărei viespar nu a putut fi clintit de nicio conducere, indiferent de culoarea avută. Să ne mai amintim că niciodată Bucureștiul nu a fost „complet roșu”, așa cum a rezultat după ultimele alegeri cu un singur tur și asta datorită aproape exclusiv atitudinii reprezentantului PNL de a refuza să se retragă dintr-o cursă în care era creditat din start cel mult cu șansa a treia. Mai putem să ne amintim că acela care ar fi cîștigat detașat în fața catastrofalei Firea avea (și are încă) o faimă de incoruptibil clădită în mulți ani de lupte grele cu morile de vînt și că tocmai pe această bază obținuse în 2012 (cînd candidase independent) un scor de aproape 10 procente, scor ce nu a mai fost și nici nu va mai fi obținut vreodată în România de către un candidat independent.
Probabil că s-a înțeles că mă refer la Nicușor Dan, cel datorită căruia a apărut USR-ul în politica românească. Indiferent de disensiunile ulterioare (regretabile pentru o bună parte din electoratul conștient) și de consolidarea poziției acestei formațiuni, precum și de iluzoria existență a unor candidați mai potriviți, nu cred că există un posibil candidat la primărie cu o imagine publică mai bună decît Nicușor Dan. Există obiecția, întemeiată într-o oarecare măsură, că nu ar avea flexibilitatea și disponibilitatea spre compromis necesare unui politician. Să nu uităm că Bucureștiul a fost condus timp de 30 de ani doar de politicieni, unul mai catastrofal decît altul. Poate ar fi momentul să dăm electoratului șansa de a-l da pe mîna unui administrator.
Soluția pe care cred că o așteaptă o mare parte din electorat ar fi susținerea de către PNL, USR și PLUS a candidaturii independente a lui Nicușor Dan. Nimeni nu cred că se poate îndoi de o victorie zdrobirtoare. Scenariul poate fi transpus corespunzător și la primăriile de sector.
Așa cum încă se vorbește de blatul PNL-ului cu PSD-ul din 2016, tot așa se va vorbi și anul viitor în cazul în care se va alege orice altă formulă care să dea cea mai mică șansă celor care au distrus România pe bucățele dar și pe ansamblu. Aceasta este momentul în care PNL-ul își poate corecta greșeala fatală din 2016, iar celelate formațiuni să-și demonstreze maturitatea și orientarea spre binele electoratului în detrimentul unor ipotetice avantaje personale sau de grup.
După aceea vor urma alegerile parlamentare unde fiecare formațiune va putea candida cu liste separate. Acelea vor arăta scorul real de încredere a fiecăruia și cred că, după o victorie totală la locale, sunt toate șansele ca și scorurile la parlamentare să fie mai bune.
Închei cu o butadă care în România va fi actuală încă pentru multă vreme, dar care sper să fie bine înțeleasă și aplicată în problema enunțată: „Să ne ferească Dumnezeu de prostul harnic; el nu face niciodată pauze în gîndire și acțiune.”
Nu găsesc o altă explicație pentru care un popor a ales vreme de peste 30 de ani, aproape fără excepție, să fie condus numai de incompetență și hoție, același popor pentru care timp de cinci decenii înainte furtul fusese considerat un act de dreptate față de un stat abuziv. Și care își cânta haiducii în balade.
Şerban Pretor
