Un model ratat pentru Victor Ponta

Spre disperarea lui, Victor Ponta a demonstrat că nu poate fi nici măcar copia unui model ratat de prim-ministru precum grecul Tsipras.

Alexis Tsipras, tânărul grec șarmant, dezin­volt, volubil și nonconformist, a devenit repe­de un model pentru exuberanții din România. Își exprimau gălăgios admirația, jinduind după un astfel de lider, care să nu se lase înge­nuncheat de FMI și Banca Mondială. Ce atâta austeritate! Grecia se poate descurca singură! Guvernarea României din perioada 2010–2011 era din nou răstignită, iar cei care îndrăzneau să spună că soluția pentru greci nu vine din pro­misiuni deșarte erau repede ridiculizați.

Era de așteptat ca primul admirator al lui Tsi­pras să fie Victor Ponta. Aceeași generație, ace­eași orientare politică, aproximativ același stil de miștocăreală, în locul unei pregătiri pro­fesioniste pentru guvernare. Consultanții lui Ponta au mirosit calea succesului în rândul ti­ne­­rilor de stânga exact la momentul la care PSD avea nevoie de sânge proaspăt: Victor Pon­ta tocmai pierduse alegerile prezidențiale, iar prietenul său Sebastian Ghiță ratase con­flictul artificial cu veteranul comunist Ion Ili­escu.

Asocierea lui Ponta cu Tsipras a început astă-iar­nă, la puțin timp după ce Syriza a ieșit în­vingătoare în alegeri. Momentul de vârf l-a cons­tituit însă criza grecească din iulie, su­prapusă peste acuta criză de credibilitate a pre­mierului român, după punerea sub acu­za­re de către DNA. Mass-media audiovizuale, cele mai multe aflate sub comanda lui Ponta, au pregătit bine terenul, în așa fel încât ma­joritatea românilor să-și exprime solidaritatea cu poporul grec și acordul cu măsurile lui Tsi­pras. Subliminal, simpatia se transfera către șeful guvernului român, creând impresia că și el ar fi procedat la fel dacă ar fi fost în funcție la momentul 2010, iar românii n-ar fi fost ne­voiți să suporte austeritatea. Câteva mesaje postate de Victor Ponta pe rețelele de so­cia­li­zare, în care spunea că îi „detestă pe «ta­li­banii» sau «măcelarii sociali» care de­mo­nizează poporul grec doar pentru că uneori îndrăzneşte să aibă altă părere decât ei“, renunțarea la cravată, după modelui Tsipras, și identificarea-i gata! Numai că, în timp ce Victor Ponta scria mesaje din Istanbul, Tsipras era în cușca leilor, la Bruxelles. Victor Ponta era perceput ca un fugar de la confruntarea cu procurorii, în timp ce Alexis Tsipras părea în ochii grecilor un Leonidas, chiar dacă nu în­cerca decât salvarea țării de la dezastrul în care tot el o adusese.

Spre satisfacția celor care au pus de la bun în­ceput la îndoială succesul politicii lui Tsipras, calitățile de negociator ale premierului grec s-au dovedit a fi fatale pentru poporul său. Spre ghinionul lui Victor Ponta, modelul pe ca­re și-l alesese a ratat. Mai dureros chiar și de­cât tendoanele recent operate ale premierului român este faptul că, în ciuda tuturor ra­teu­rilor, Alexis Tsipras îi e oricum superior. Li­de­rul grec a rămas să-și asume eșecul, în timp ce el și-a luat familia și-a plecat în vacanță la Miami, de unde transmitea telefonic că e „puțin mai ieftin decât la Mamaia“. Uitase de mult sloganul electoral „mândru că sunt ro­mân“. Alexis Tsipras a ales să demisioneze, în­cercând să conserve mare parte din locurile câștigate în Parlament. Discursul prin care și-a anunțat demisia conținea mesajele na­țio­na­liste pe care se va baza, mai mult ca sigur, și în campania electorală pentru anticipatele din septembrie. Tsipras n-a tras de timp. Spre de­o­sebire de el, Victor Ponta a ales să ră­mână în funcție, fiind singurul premier european supus cercetării penale pentru complicitate la eva­ziune fiscală și spălare de bani. Gândește că, până la alegerile de anul viitor, impactul negativ se va stinge, iar PSD va câștiga din nou alegerile, mizând pe slăbiciunile opoziției, pe scăderea încrederii în Iohannis și pe spri­ji­nul UNPR. Electoratul tradițional al PSD nu în­ghite însă extravaganțele pe care și le-a per­mis premierul român în această vară. Ope­ra­ția la Istanbul, vacanța la Miami și croaziera din Golful Mexicului pe cea mai scumpă navă nu sunt pe placul pensionarilor care-și strâng banii în lunile de vară ca să poată plăti în­tre­ținerea din lunile de iarnă. Votanții aceștia pot migra cu ușurință către partidul gene­ra­lu­lui Oprea care, cu toate problemele lui, oferă un model de lider autoritar și auster, cu me­sa­je populiste și naționaliste, mult mai pe placul lor decât aroganța lui Victor Ponta. Debar­ca­rea lui din fruntea PSD tot pe aceste percepții se fundamentează. Că se înlocuiește Tandea cu Mandea, Liviu Dragnea având deja o con­dam­nare în primă instanță și proprietăți pre­cum ale vedetelor de la Hollywood, e o altă discuție.

Trăgând linia, Victor Ponta demonstrează că nu poate fi un lider de stânga, câtă vreme își afișează traiul de prosper capitalist, nu poate conduce o țară europeană, câtă vreme se com­portă ca un despot oriental și nu poate pă­rea altceva decât ceea ce este, oricâtă presă ar cumpăra. Spre disperarea lui, Victor Ponta a demonstrat că nu poate fi nici măcar co­pia unui model ratat de prim-ministru pre­cum grecul Tsipras. Dovadă că nici plagiatul nu merge de multe ori la apă.