Scandalul anului 2015: am pierdut 6 miliarde euro

Sorin Ionita 06.01.2015

De același autor

În orice ţară normală, asta ar fi ştirea momentului, a lunii şi a întregului an care începe. Va fi şi la noi, dar abia de prin septembrie încolo, când nu va mai fi nimic de făcut, că aşa sunt lucrurile serioase la români, chiar şi cu şef de stat neamţ (că doar am mai avut): lăsate pe ultima clipă, atunci când prioritatea devine datul leapşa politică pentru insucces, iar nu rezolvarea problemei.

 

 

La începutul lui decembrie, absorbţia de fon­duri UE în România era de aproximativ 45% din totalul sumei alocate pentru 2007-2013. Şi asta ca să fim generoşi şi să socotim după facturile trimise de guvern la Bruxelles; dacă ne uităm la celălalt indicator, mai corect, anume banii viraţi Bu­cu­reş­tiului după verificarea şi apro­barea acestor facturi, pro­cen­tul e cam 41%. Bun, au mai apărut între timp raportări pur declarative ale d-lui Teo­dorovici, care dau procente cu 2-3% mai mari, în urma unei accelerări fulminante pe luna decembrie, dar eu mă refer la ce am vă­zut scris în documente, ca să nu perpetuăm şi noi aici guvernarea de tip oral-folcloric.

 

Iar a doua ştire a fost că la Consiliul European de iarnă nu s-a aprobat prelungirea perioadei de cheltuire a banilor: rămân doar cei şapte ani ai ciclului bugetar 2007-2013, plus încă doi (aşa numita regulă N+2), deci, pentru noi, se trage linia în decembrie 2015. Adică fix peste un an. Cu alte cuvinte, în opt ani, Ro­mânia a reuşit să cheltuiască pe bune doar 45% din cei 20 miliarde euro alocaţi pe fon­duri structurale. Şi mai are un an pentru a chel­tui restul de 55%. Cât de plauzibil vi se pare să reuşim s-o scoatem la capăt? Păi, nu? Aşa ziceam şi eu.

 

Estimările hazardat de optimiste ale gu­ver­nu­lui sunt că, până în decembrie 2015, vom ajun­ge la 80%, însă, având în vedere că actualul cabinet e puţin probabil să mai fie la pu­tere atunci, prognozele n-au cine ştie ce valoare. Experţii in­dependenţi spun mai cu­rând 70%, dar şi aşa, numai dacă tragem foarte tare, lă­săm deoparte şmecheriile, ne concentrăm doar pe sub­stan­ţa guvernării şi mai puţin pe jocuri de glezne politice acasă şi pornim un turbo-lobby din poziţia de co­mi­sar a Corinei Creţu pentru a împinge pe lista de cheltuieli tot felul de proiecte pe care le-am făcut deja până acum, dar care erau ne­eli­gibile.

 

Încă o dată: cât de plauzibilă vi se pare aceas­tă aliniere de planete întru consens şi ex­ce­len­ţă administrativă? Nu uitaţi că bugetul pe 2015 e contestat de opoziţie la Curtea Cons­ti­tu­ţională, în februarie se anunţă moţiune de cenzură, iar în martie e programat congresul PSD, cu zguduirile de rigoare. Nu pare chiar mo­mentul cel mai propice de punere a po­li­ticii între paranteze – dimpotrivă.

 

Concluzia e clară: chiar după estimările gu­ver­nului, România va pierde 4 miliarde de euro fonduri structurale; iar după cele realiste, 6 miliarde. De banii ăştia, făceai două autostrăzi Piteşti-Sibiu, nu una, adică aia de care se vai­tă d-l ministru Rus că n-are fonduri, vai, s-o lăsăm pentru după 2020... UE ne-a pus deo­parte 20 miliarde euro iar noi, în 7+2 ani, vom lua doar 14 miliarde (cu noroc). Restul ră­mân de saftea d-lui Juncker, pentru planul lui fantasmagoric de stimulare a economiei eu­ropene în umătorul ciclu bugetar.

 

Cine e de vină? Ca să nu lungim povestea: toa­te guvernele de după 2007 sunt de vină, începând cu primul, care în primii doi ani de apartenenţă la UE a reuşit o absorbţie de fix 0%, că veselia era aşa mare după aderare, când duduia economia, iar priorităţile politice de a-l suspenda pe Băsescu şi a stopa re­for­ma justiţiei atât de urgente, încât numai de banii UE nu ne ardea nouă. Apoi a venit po­li­ti­zarea autorităţilor de management sub gu­vernul PDL-PSD, apoi criza cu priorităţile ei, ş.a.m.d.

 

În general, în ciuda discursurilor pioase care prioritizau programele UE, ministerele şi agen­ţiile de implementare le-au urât de la bun în­ce­put, pentru că miliardele europene sunt greu de cheltuit, Comisia se uită peste umărul tău la orice fleac Și, în plus, trebuie să pui de la bugetul propriu partea de cofinanţare (15, 20 sau 25%, după caz). Păi, nu mai bine să o laşi mai moale cu fondurile UE şi foloseşti doar banii ăia bugetari, chiar dacă sunt mai pu­ţini, în proiecte şi licitaţii 100% naţionale, unde nu te întreabă nimeni nimic? De exem­plu, cum a făcut acum la final de an d-l Drag­nea, când a propus distribuirea de bani moca tuturor primăriilor şi consiliilor judeţene, fără nici un criteriu – un fel de venit minim ga­rantat pentru primari, ca ei să-şi poată achita facturile restante la firma Teldrum.

 

În caz că intenţionează să preia guvernarea du­pă PSD, opoziţia şi premierul desemnat Pre­doiu ar face bine să vorbească de pe acum despre acest subiect exploziv, ca să nu se pomenească din senin cu cartoful în braţe la final de an, cu toate tunurile propagandistice pe ei. Am mai văzut filmul ăsta o dată, când Boc a fost demonizat pentru că încerca să re­pare prăpădul lăsat în urmă de Tăriceanu şi Vosganian. Concret, opoziţia ar trebui să ex­pli­ce care sunt planurile pentru reducerea, pe cât se poate, a pierderii prognozate de 6 mi­li­arde euro şi cum o va mobiliza pe co­mi­să­reasa socialistă Corina Creţu în a obţine de­ro­gări rapide pentru România, ca să îndesăm în disperare cât mai multe facturi în sacul UE, bune-proaste, cum or fi, pentru că asta va fi tema politică a sfârşitului de an.

 

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22