De același autor
Absorbiți de actualitatea războiului din Ucraina și de reafirmarea unității puterilor occidentale pe tema livrărilor de tancuri și alte echipamente tot mai sofisticate, subiectele ce privesc dezacordurile dintre cele două maluri ale Atlanticului rețin mai greu atenția. În plus, eșecul aderării la Schengen a scăzut brusc interesul pentru afacerile strict europene și cu atât mai mult atunci când vine vorba de afirmarea unității europenilor pentru a forța partenerul strategic american să facă concesii. Nici autoritățile noastre nu prea sunt interesate să își facă cunoscută opinia cu privire la planul masiv de investiții americane în tranziția energetică (Inflation Reduction Act), dacă acesta prezintă un risc, din punctul de vedere al României, de pierdere a competitivității economiilor europene, un pericol de dezindustrializare prin migrarea unor activități spre piața mult mai prielnică de peste Ocean. Cu totul surprinzător, deoarece tocmai acest subiect va domina agenda Consiliului European din 9-10 februarie, unde și România va fi, by default, reprezentată.
Luni (6 februarie), președintele francez Emmanuel Macron s-a aflat la Haga cu scopul de a-l convinge pe șeful guvernului olandez, Mark Rutte, să i se alăture în coaliția europeană care să adopte un răspuns coordonat la planul de peste 400 de miliarde de dolari al administrației Biden. Și iată cum o țară ca Olanda, care s-a opus decuplării României de Bulgaria în chestiunea aderării la Schengen, este parte a unui joc european mult mai important decât aderarea la spațiul de liberă circulație a două țări aflate la periferia UE. Iar acest lucru se poate spune și despre Austria. Dar aceasta a fost o paranteză.
Există la nivel de grupuri de experți discuții între europeni și americani pe tema unor eventuale concesii, cum ar fi includerea în programul de subvenții și a autovehiculelor electrice produse în Uniunea Europeană, dar la Bruxelles, la Paris, la Berlin, la Madrid nu mai e răbdare. Prețurile mai mici la energie de pe piața americană și programul masiv de subvenții prezintă riscul ca mari companii europene să delocalizeze și să își dezvolte programele de investiții peste Ocean. „O concurență neloială”, după cum a comentat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, apropo de planul de măsuri al Washingtonului, care a accentuat dezamăgirea europenilor provocată deja de faptul că partenerii americani nu le vând gaz lichefiat la prețuri mai mici. La pupitrul de comandă al mobilizării europene stă însă președintele francez Emmanuel Macron. Subiectul s-a aflat printre primele pe agenda cu care a mers la Washington în vizita de stat de la început de decembrie, iar declarațiile publice făcute între deplasările dintre Casa Albă și Congres au fost chiar foarte dure: „Suntem în competiție economică cu Statele Unite ale Americii”. Întors acasă, președintele francez a trecut la un adevărat tur de forță diplomatic pentru a pune la punct o strategie de răspuns coordonat la nivel european la planul american: „Trebuie să avem un răspuns pentru a menține o concurență loială și a ne apăra proiectele majore, în special din domeniul tehnologiilor verzi și al tehnologiilor viitorului”, a declarat președintele francez la sosirea sa la Bruxelles. „Ceea ce presupune să decidem cât mai repede, să ne simplificăm regulile și să avem un răspuns macroeconomic și un nivel de ajutor care, la nivel european și național, să permită să răspundem, să fie echivalentul cu ceea ce fac americanii”, a spus el, pledând pentru ca măsurile europene să intre în vigoare la începutul anului. Macron s-a aflat deja la Madrid și Berlin, unde a obținut sprijinul pentru crearea „fondului european de suveranitate industrială”, centrat pe susținerea dezvoltării producției de hidrogen, a semiconductorilor, inteligența artificială, informatica cuantică. Semantica nu este întâmplătoare, având o conotație geopolitică, de contrapondere la nivel global atât față de China, dar și față de Statele Unite, și arată că proiectul francez de autonomie strategică europeană, în eșec în urma războiului din Ucraina, își găsește un loc de manifestare pe teren industrial și tehnologic.
Iată că problema relațiilor transatlantice revine pe tapet, la mai puțin de un an de la declanșarea invaziei rusești din Ucraina și, de asemenea, provocarea menținerii echilibrului pentru unele țări europene din Est, mai apropiate de Statele Unite ale Americii, dar nu numai. Lipsa unui compromis prezintă riscul unei Uniuni Europene a tranziției cu două viteze. În lipsa creării unui fond comun destinat tuturor statelor Uniunii, investițiile vor fi realizate de statele mari, care dispun de o marjă de manevră bugetară semnificativă, adică în principal Germania și Franța. Neliniștite de o asemenea perspectivă, Finlanda, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Irlanda, Austria și Slovacia au adresat o scrisoare Comisiei Europene, prin care atrag atenția asupra pericolului de a se crea o concurență păguboasă între statele membre. Semnatarele atrag atenția și asupra favorizării marilor state europene în eventualitatea adoptării unui fond european cu ținte flexibile, dar și asupra consecințelor unei confruntări directe cu Statele Unite. //
