De același autor
Închipuiți-vă una dintre acele nave colosale, prin proiect și construcție, nescufundabile. Închipuiți-vă că, totuși, nava e lovită și perforată din toate părțile. În sfârșit, închipuiți-vă că ofițerii superiori adună lumea pe punte și citesc un raport asupra evoluțiilor posibile: nava plutește, nava plutește într-o rână, nava plutește dacă pune pasagerii de clasa a II-a în bărci separate, nava stinge motoarele sau nava câștigă viteză după ce ofițerii împart vâsle pasagerilor. Cu asta, se cheamă că ați citit Cartea Albă asupra Viitorului Europei, prezentată Parlamentului European de Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene.
Cele cinci scenarii prezentate de Juncker descriu cinci Europe plauzibile. Așadar, viitoarea Europă va fi: 1) aceeași, dar mai atentă la frontiere și apărare; 2) redusă la Piața Unică, adică pusă pe colaborări pragmatice între statele membre și lipsită de regulament comun; 3) etajată, cu statele cuminți la parter și cu statele harnice și ambițioase la etaj; 4) concentrată pe câteva teme urgente (terorism, frontiere) și indiferentă la rest; sau 5) pusă pe fapte mari sub comandă unică, adică un stat federal care decide pentru toți și nu pleacă urechea la scâncete interne. Nu e clar de ce lista se oprește aici și nu include un 6) sau un 10) cu elemente extrase și recombinate din 2) și 4). Cu alte cuvinte, lista lui Juncker e arborată într-o expoziție, nu într-o sală de operații. Timpul nu presează și soluțiile imediate nu contează. În mod evident, documentul a fost elaborat de un grup select și impermeabil la vulgaritatea unei istorii care s-a apucat de murdării. Comisia Europeană crede că e timp berechet de meditat și că lumea din jur e dispusă să aștepte momentul în care Europa se va decide, în sfârșit, asupra căii de urmat.
Cum niciun pedagog nu intră în clasă fără elevi favoriți și niciun orator nu vorbește fără agendă, nici Comisia Europeană nu e străină de preferințe reale. Din cinci scenarii, unul singur e imediat executabil. Scenariul 3, în care UE se retrage pe ascuns și lasă nucleul occidental să facă bilanțul, pe caractere și aptitudini. Ședința stabilește că statele Vestului sunt o avangardă novatoare, iar statele Estului nu fac față, drept care se aleg cu o diplomă de consolare și primesc statutul de parteneri secundari. Ulterior, instituțiile europene se restrâng. Nucleul occidental decide. Estul privește. Solidaritatea europeană e înrămată și cărată în depozit.
Consecințele? În lipsa asumării occidentale, România, de pildă, rămâne o chestiune de interes românesc și vocație rusească. Problema acestui scenariu e tocmai probabilitatea. Căci, spre deosebire de fanteziile docte care compun celelalte scenarii, ideea unei Europe cu două viteze nu e literatură de anticipație. Scenariul separării pe etaje e singura variantă menționată deschis sau sugerată subtil, de mulți ani încoace. Vechea ruptură Vest-Est nu s-a resorbit niciodată. În aproape 30 de ani de viață comună, statele vestice au continuat să se simtă diferite și, mai ales, structural superioare statelor ezitant-liberale ale Estului. Prin urmare, din cinci zaruri aruncate pe masă, unul anume a fost pregătit dinainte și se va rostogoli cu fața câștigătoare în sus.
Fiindcă am ajuns aici, în acest punct fracturat și inferior, e cazul să înlăturăm zarurile de pe masă și să dăm cărțile pe față. Uniunea Europeană demonstrează o uluitoare nechibzuință istorică. Ce înseamnă asta? Înseamnă că trebuie să pornim de la chiar numele Cărții Albe care vorbește de Viitorul Europei. Și mai înseamnă că Europa de care se îngrijește UE e ceva mult mai complicat decât crede UE.
Europa postbelică e rezultatul unui proiect anglo-american în care UE e rezultatul, și nu inițiatorul. După victoria din 1945, aliații au căutat formula de a pune capăt maniei hegemonice a continentului (un stat domină Europa). Soluția a fost, în trepte și denominații succesive, ceva ce numim azi UE. Prosperitatea economică și liberalismul politic au înflorit în interiorul acestui proiect, dar numai după impulsul primordial al Planului Marshall și sub protecție militară americană.
După 1990, odată amenințarea sovietică (aparent) dizolvată, UE a dezvoltat o febră strategică din care au crescut ideea Statului Uniune și moneda europeană unică. Dar UE nu a avut decât o contribuție simbolică la transformarea din 1990. Eliberarea Estului a fost rezultatul unei partide jucate și câștigate de Statele Unite în fața URSS. UE a cooptat, generos, Estul în 2004-2007, dar, după numai 10 ani, lucrează, de fapt, la o soluție care pune cadoul înapoi, în cutie.
E o eroare formidabilă care ne spune că UE nu poate formula o strategie de mare putere. Nu e surprinzător. UE se împiedică tocmai pentru că încearcă o politică pentru care nu e croită. Istoria spune că UE nu și-a cucerit suveranitatea, ci a primit-o, după 1945. Această împrejurare genetică explică de ce anume desenele strategice ale Raportului Juncker sunt atât de nereușite. O eventuală îndepărtare a Estului ar grăbi un deznodământ tragic. Cu Estul la subsol, Vestul va cuceri etajul de la care se va arunca neîntârziat. Știm asta pentru că eroarea pe direcția Est e a doua decizie catastrofală. UE a lăsat Marea Britanie să plece și a dovedit, astfel, că nu înțelege sau a uitat cum s-a născut și pe ce stă adevărata ordine europeană. Restul e o operă birocratică în cinci scenarii, născută și sortită să-și trăiască viitorul în același loc: la arhivă.
.png)
.png)
Comentarii 6
Ioan Vlad Nicolau - 03-13-2017
Jean-Claude Juncker Presedintele Comisiei Europene, personaj controversat inca de la inceputul carierei sale politice, vine acum cu cinci solutii pe care el le crede viabile pentru supravietuirea unei Europe initial bine gindita si absolut necesara, dar deosebit de prost construita. Cele cinci eventuale solutii de supravietuire se adreseaza de fapt unui subiect pe cale de a nu mai exista, unei fantome! Europa de fapt ca structura social politica unitara, practic nu mai exista de pe acuma. Iar mai mult ca sigur inca anul asta dupa alegerile-n Franta, Olanda si Germania lucrurile se vor clarifica de facto si de recto! In sensul ca Europa construita in halul asta de catre cei care ar fi trebuit sa o puna pe picioare este un avorton, nu poate fi luata in serios de catre nimeni, asa dupa cum foarte bine se poate vedea, iar cele cinci solutii pe care le ofera Juncker, cinci minute dupa ora 12, sunt de-a dreptul rizibile. Sigur! Europa ca structura sociala, economica, politica si militara, trebuie sa existe ca altfel nici una din tarile ei luata ca stat national in parte, nu va fi capabila sa existe separat in viitor. Va dispare, asa cum de-a lungul istoriei au mai disparut si alte tari, state, popoare, limbi, care pareau ca vor dura vesnic. Timpurile care vin peste noi sunt timpuri rele! In jurul nostru se infiinteaza se dezvolta si se consolideaza colosali mastodonti, care foarte repede ne vor depasi din toate punctele de vedere iar piticii europeni, mindri si inconstienti, cu pieptul bombat si capul sus, racnindu-si calitatile nationale si batindu-se peste pieptul de arama ca gorilele-n jungla, vor fi tavaliti si terfeliti de masinaria timpului care nu cruta, iar in mileniul urmator nu va mai ramine din ele numa praful si uitarea! Speranta ramine la urmatoarea generatie de politicieni care vor veni dupa ce Europa se va fi destramat, sa reconstruiasca, dar repede, pe ruinele Europei actuale o alta, dar care sa fie o adevarata forta, o uniune in genul SUA, cu granite, constitutie, armata, limba si guvern propriu, capabila sa vietuiasca si sa se apere in fata mastodontilor de care este si va fi din ce in ce mai mult si mai complect inconjurata. Sigur ca va fi greu, sigur ca procesul va cere timp, sigur ca nu este sigur ca Europa va reusi s-o faca asa cum au reusit si reusesc s-o faca ceilalti. Dar, este o vorba: daca lupti pentru ceva, ai avea sansa sa reusesti. Ne luptind, esti perdant sigur. N-ai nicio sansa! Cea ce este insa deosebit de sigur este ca in actuala situatie si cu actualii politicieni nu se mai poate face nimic. Lucrurile trebuiesc radical schimbate! Iar chestia cu cele cinci rizibile solutii a la Junckers, cu societatea multi culti a lui Merkel si gindirea scapata de sub control a clasei politice, alunecata in Germania la stinga ca nu mai deosebesti CDU-ul de SPD, iar pe SPD de Linke, (adica de comunisti) cu tari impinse pina la nu se mai poate catre un nationalism de tip secolul XIX in Polonia si Ungaria, Cu o Franta care e cu un picior inafara ideii de Europenism, (europenism d-adevaratelea nu cea ce avem ca notiune astazi) si ar vrea ea sa se da, da' mai bine sa se nu, sau si mai bine sa se.... Franta. O Grecie care exista numai pe harta ca de fapt e in stare de faliment si nu numai Grecia dar si cu alte vreo citeva tari europene care sunt periclitate de a cadea in faliment, cu alte tari care lupta pentru supravietuire avind apa la buza de sus si infine cu o Rominie care titiubeaza din punct de vedere politic ca proasta care ar vrea sa se arunce-n facalet, dar nu stie pe ce parte sofaca. Din punct de vedere economic s-ar arunca spre Europa chiar asa cum este EU-ul, un avorton in agonie, dar din punct de vedere politic, spre Rusia ca aia ar garanta clasei politice actuale imunitate-n fata justitiei, fiindca altfel toti ar trebui sa intre-n puscarie. Cu un astfel de conglomerat heterogen in componenta si demential in concept, nu se poate face o constructie sociala viabila si rationala care sa poata raspunda problemelor pe care le va pune Europei secolul XXI si mileniul III. Adica ori ne revenim din starea de prostie in care suntem cazuti, dar repede, ori pentru Europa, nu mai are niciun fel de importanta istoria, secolul, mileniul, fiindca isi va incheia socotelile cu timpul si istoria acum. Doamnelor si domnilor, s-ar putea ca unii dintre dumneavoastra sa-si zica asa cum si-a mai zis cineva in trecut, ca dupa el poate sa vina potopul, ca nimic nu mai conteaza! Este adevarat! Dar cred eu ca mai sunt si altii, mult mai multi, care se gindesc la viitor si pentru care nu-i egal daca fii, nepoti si stranepotii lor vor trai intr-o lume sigura si prospera, sau intr-o cusca ca maimutele la gradina zoologica cu viata atirnata de vointa cine stie carui basibuzuc! Personal fac parte din cei multi care nu sufera de mi se rupism. Care ar vrea rezolvarea rationala si pe cit posibil fara pierderea valorilor umane si culturale in viltoarea nenorocirii care va sa vie peste noi si in care am fost bagati de catre amarita asta de clasa politica europeana. Auzi dumneata, cum o rezolva unul din virfurile politice europene! Scurt, simplu, direct: prin cinci puncte si un zvast!? Sa mori de ris!
Răspundecib - 03-11-2017
Problema e ca daca ii lasi pe nemti la butoane, vei avea mereu parte de dezastru. S-a mai jucat piesa asta in Europa de doua ori. Nemtii sunt buni mecanici, ingineri, tehnicieni, orice dar sa nu-i lasi de capul lor la timona. Marea greseala a anglo-americanilor a fost ca au crezut ca nemtii si-au schimbat mentalitatea. Wrong! Lupul va manca mereu carne cruda, niciodata iarba. Conluzie: cat timp UE va fi condusa de la Berlin, Europa va fi bulversata. Cine vrea sa salveze UE trebuie sa smulga volanul din mana nemtilor. Altfel nu se poate. Ori, ori !
RăspundeMIHAI 2 - 03-10-2017
A SI FOST PRESEDINTE ! In noaptea in care s-au anuntat rezultatele ultimului referendum de demitere a sa, presedintele Basescu a avut vreo 30 de minute in care nu mai era functional . Asa incat s-a activat un mecanism constitutional de substituire , iar dl TRU a preluat prerogativa de a rosti unul dintre discursurile trimfale. A rostit in soapta - dar s-a vazut clar la toate televiziunile - Presedintele nefunctional doar relua ce ii spunea parlamentarul european pitit in spatele lui.
RăspundeHansi - 03-10-2017
Florin, era vorba de cadrul de siguranta in care s-a putut dezvolta ideea de uniune. Asta a oferit America in primul rand. RFG de ex. n-a avut bataie de cap cu bugetul de inarmare: erau sub protectorat american-francez-britanic...
RăspundeLiviu - 03-08-2017
Autorul e unul dintre putinii analisti lucizi ai situatiei de azi. Ar trebui sa fie fie presedinte, fie primul consilier.
RăspundeFlorin - 03-08-2017
"Europa postbelică e rezultatul unui proiect anglo-american în care UE e rezultatul, și nu inițiatorul.." TOTAL GRESIT! Inceputul are loc in anii '50 - ca Uniune de Carbune si Otel "Montanunion" a sase state iar prin fuziunea in anii '60 a trei uniuni economice diferite au fost stabilite baze comune de cooperare ECONOMICA(!) De-abia in 1986 s-a ajuns la necesitatea unei cooperari politice. Americanii n-au nici in clin nici in maneca cu EU. S-avem pardon!
Răspunde