Deschideți ușile sălilor de clasă, domnule ministru!

Inițiativa de a reforma curicula, programele școlare, respectiv manualele, nu poate fi decât lăudabilă, în măsura în care acestea vor fi scuturate de multe informații și se vor concentra pe formarea de aptitudini, deprinderi reale și pe dezvoltarea capacității copiilor de a operaționaliza, de a lucra cu diverse informații. Pentru că elevul de clasa a V-a are mai puțină nevoie de a ști cazurile substantivului sau modurile și timpurile verbului și mai multă nevoie de a construi propoziții clare prin care să transmită un mesaj, oricare ar fi acesta.

Însă domnul ministru trebuie să țină cont și de alte aspecte, esențiale în îmbunătățirea educației. Este adevărat că sistemul trebuie regândit pornind de la beneficiarii educației, înspre realizatorii acesteia. Înainte de a schimba programele școlare și de a porni la un drum lung al schimbării conținuturilor, trebuie să acceptăm o schimbare de viziune: actul didactic trebuie să fie desecretizat.

Voi semnala câteva dintre punctele asupra cărora cred că trebuie să se îndrepre refacerea sistemului:

• Lipsa de motivare a profesorilor și lipsa de evaluare a cadrelor didactice.  Nu este nevoie de un master didactic, domnule ministru. Profesorii știu foarte bine ce ar trebui să se întâmple în timpul orei de curs, suntem foarte buni la chestiunile teoretice. Problema este că profesorii nu sunt stimulați să aplice toate aceste cunoștințe de didactică modernă. Este nevoie de instrumente prin care actul didactic să fie evaluat. În condițiile actuale, ceea ce se întâmplă în spatele ușii sălii de clasă este aproape necunoscut celorlalți. Cum își ține un profesor ora, ce anume le spune copiilor, cum își structurează demersul didactic, toate acestea trebuie să fie publice, și nu secrete. Instalarea de camere video și microfoane în toate sălile de clasă este necesară. Profesorul trebuie să se știe urmărit și să fie urmărit ca să-și facă treaba  bine întotdeauna. Deschideți ușile sălilor de clasă, domnule ministru, să vedem, să auzim ce se spune și cum se petrece ora de curs!

Pentru că am petrecut destul de mult timp în cancelarii știu că profesorii sunt foarte refractari la intruziunea în sălile de clasă, dar o astfel de măsură ar fi extrem de benefică, pentru că ar schimba nu numai comportamentul profesorilor, ci și al elevilor, devenind un mijloc foarte bun de disciplinare.

• Evaluarea profesorilor este astăzi rușinoasă și presupune completarea, la finalul anului școlar, a unei fișe de evaluare și semnarea acesteia de către șeful de catedră pentru obținerea unui calificativ. În rare situații, directorul inspectează profesorul care, la rândul său, se pregătește intens pentru acea oră pentru ca totul să iasă bine. Nu neg priceperea, dăruirea profesorilor, ci militez pentru o evaluare continuă și o transparentizare a actului didactic. Este de neacceptat ca eu, profesor de limba română, să primesc în încadrare clase cu copii de 14 ani care nu sunt capabili să lege două cuvinte într-o propoziție și să o scrie, copii care nu cunosc limba română, copii care nu știu să-și scrie nici măcar numele. Un profesor a fost plătit tocmai pentru a-l învăța pe copilul acela să scrie, însă l-a ignorat și lucrul acesta a trecut neobservat, nesancționat.  

• Acordarea gradației de merit trebuie să se facă urmărindu-se calitatea și succesul actului didactic, și nu acumularea de adeverințe și publicarea de cărți. Profesorul este, înainte de toate, acel angajat care îndrumă elevul în lumea cunoașterii și îl formează. Numai profesorul ai cărui elevi înregistrează evoluții deosebite trebuie recompensat.

• Profesorul trebuie să cadă de pe soclul pe care se află astăzi. Profesorul nu are un statut special, ci este un angajat ca oricare altul, un angajat plătit să-și facă treaba. Ca orice angajat, profesorul trebuie evaluat periodic. Sistemul acesta de castă are efecte nefaste: profesorii nu-și mai dau silința să facă treabă, pentru că „oricum nu sunt sancționați în niciun fel, iar elevii sunt oricum nerecunoscători”. Am ascultat de multe ori cuvintele acestea amare ale cadrelor didactice. Există profesori minunați cu simțul datoriei, dar am cunoscut și colegi care întârzie la clasă 20 de minute, le dau copiilor să lucreze individual pe toată durata orei, pentru că ei au altceva mai bun de făcut sau le dictează, apoi îi ascultă după modelul didacticii vechi pentru că așa e mai ușor.

• Profesorul trebuie să-și asume responsabilitatea actului didactic. Cadrele didactice nu trebuie să aibă libertatea de a renunța la o anumită clasă nedorită pe care să o înmâneze altuia, după ce au eșuat. Elevii unui anumit profesor trebuie să dezvolte într-un an de studiu niște abilități și deprinderi bine evidențiate. Acestea trebuie evaluate la finalul anului școlar și în funcție de rezultate, este apreciat și profesorul.

• Profesorii trebuie redirecționați și către învățământul rural. Situația mai bună a școlilor din mediul urban, posibilitatea măririi veniturilor prin meditații, atrag profesorii buni în școlile din marile orașe. De aceea, se întâmplă ca în anumite zone din țară să nu existe profesori titularizabili, fie pentru că au luat o notă prea mică la examen, fie pentru că sunt necalificați. Atragerea profesorilor în mediul rural se poate face prin acordarea unui spor de rural consistent. 

• Selecția cadrelor didactice nu trebuie să se facă exclusiv centralizat prin inspectoratele școlare. Părinții trebuie implicați în decizia de a alege un profesor sau altul la clasă. Vocea părinților trebuie să fie importantă în evaluarea profesorului, pentru că un profesor bun nu este neapărat acela care a luat o notă bună la titularizare. Este nevoie și de alte calități, priceperi. Școala trebuie să aibă dreptul să-și aleagă profesorii, să-i angajeze, cu sprijinul părinților. Am cunoscut multe școli ai căror copii se tranferau din cauza unui anumit profesor. Părinții nu rămâneau indiferenți, iar școala avea de suferit pentru că nu s-a putut face nimic, de vreme ce profesorul era titular.

Din nefericire, oricare dintre soluțiile propuse anterior vor fi văzute drept mișcări ofensive și schimbări majore în logica de funcționare a sistemului și vor fi respinse cu ferocitate de cei mai mulți dintre profesori.

Veți avea curajul, domnule ministru, să faceți măcar câțiva pași mici înspre regândirea sistemului, deci plasarea copilului în centrul educației și eliminarea privilegiilor profesorilor?