Gânduri în prag de BREXIT: constrîngeri economice

Marile companii globale prezente pe teritoriul britanic o să se descurce relativ ușor după Brexit. Cele cu adevărat afectate sunt firmele mici și mijlocii.

Victor Popa 30.01.2020

De același autor

În urma votului pro-Brexit de la referendumul din 23 iunie 2016, piețele financiare au intrat în picaj. Doar indicele reprezentativ al pieței din Spania, Ibex 35, a pierdut peste 12% intr-o singură zi de parcă ar fi revenit vremurile de tristă aminitre ale crizei financiare sau ale crizei datoriilor suverane. În mod paradoxal, moneda britanică s-a depreciat atât de tare ( minimul ultimilor 31 de ani) încât a mai atenuat din scăderea bursei locale, pe fondul nou-descoperitei atractivităti a companiilor exportatoare cuprinse în FTSE 100. Acesta a fost și motivul pentru care indicii partenerilor comerciali ai Marii Britanii, Germania si Franta, au înregistrat un recul mult mai mare. Ce ți-e și cu monedele acestea mai slabe! Deprecierea competitivă este bună atunci când ai ce exporta. După ce traderii s-au calmat și și-au adus aminte că o liră mult mai slabă nu ajută prea mult industria britanică (care industrie?), lucrurile s-au mai așezat.

Trei ani si jumătate mai târziu, la alegerile generale din 12 decembrie 2019, Brexit a fost reconfirmat practic de victoria conservatorilor conduși de Boris Johnson. Care a fost reacția pietelor? S-au prăbușit din nou cuprinse de teama disoluției Uniunii Europene și a construcțiilor politice post-1945? Nici vorbă! A fost o sărbătoare de zile mari! Moneda britanică s-a întărit atât față de dolar cât și față de euro, în timp ce FTSE 250, indicele care reunește companii orientate cu precădere spre piața internă a atins un maxim istoric. Nu-i obligatoriu să fii un guru al piețelor ca să interpretezi corect reacția: investitorii au îmbrățișat ideea de Brexit și chiar se bucură de ea. Asta după ce, ani bun la rând, ruperea Marii Britanii de Uniunea Europeană a fost prezentată de majoritatea analiștilor ca un eveniment cu implicații devastatoare pentru economie.

Dacă implicațiile sunt sau nu devastatoare, asta rămâne de văzut. Totodată, trebuie să ținem cont și de schizofrenia piețelor financiare care, dopate cu bani gratis timp de mai bine de un deceniu, nu mai cuplează corect la fundamentele economice și găsesc motiv de optimism în orice.

Poblemele mediului de afaceri și agenda ascunsă a politicienilor

Acestea fiind spuse, odată cu reconfirmarea Brexit incertitudinea a dispărut, factor net pozitiv pentru sectorul privat, oricum am lua-o. Ceea ce nu înseamnă că și restul de factori sunt pozitivi. De la mic la mare, mediul de afaceri militează pentru alinierea cât mai strânsă la legislația europeană. Este, bine-nțeles, o chestiune de costuri. Reglementările europene în absolut orice domeniu sunt riguroase și pe alocuri restrictive dar după ce te-ai obișnuit cu ele zeci de ani de zile, divergența este extrem de dificilă. La preocuparile mediului de afaceri, Boris a răspuns cu memorabilul “F#@k business!”. Era în 2018 și încă nu ocupa fotoliul de premier. Astăzi s-a întors la citatele preferate în limba latină și-l lasă pe adjunctul său, cancelarul (ministru de finanțe - n.r) Sajid Javid să pună la punct firmele, ce-i drept într-un limbaj mult mai formal. “N-o să existe nici un fel de aliniere, n-o să ne supunem unor reguli pe care le fac alții, o să părăsim piața comună, o să părăsim uniunea vamală și o să le facem pe toate până la sfârșitul acestui an”, le-a explicat Javid jurnaliștilor de la Financial Times pe un ton răspicat. La asemenea enunțuri, euroscepticii izbucnesc în aplauze. “Le-a spus-o europenilor!” sau “Bine le face multinaționalelor!” parcă-i și auzi. Dacă și-ar lua un răgaz de gândire cât de mic și-ar da seama că asemenea vorbe nu sunt expresia vreunui elan anticorporatist autentic și nici vreo mostră de curaj.

Câștigători și perdanți

Cancelarul știe prea bine că, în ciuda obiecțiilor, marile companii globale prezente pe teritoriul britanic o să se descurce relativ ușor. Și-au făcut demult temele. Cele cu adevărat afectate sunt firmele mici și mijlocii. Adică exact antreprenorii “dinamici” care, declarativ, reprezintă prioritatea zero a dogmei conservatoare. Am așezat dinamic între ghilimele pentru că așa îi alintă în mod ipocrit politicienii. În realitate, nu dau și nici n-au dat vreodată doi bani pe ei, indiferent că vorbim de Tory sau de Labour. Nu de la firmele mici vin joburile de consultanță sau board-urile la care visează parlamentarii dupa ce își încheie mandatul. Vin exact de la multinaționalele denunțate în mod public dar care, pe ușa din dos, au acces neîngrădit la toate instituțiile și la toți demnitarii.

De altfel, atunci când nu stă de vorbă cu galeria pro-Brexit, Javid recunoaște că acest proces istoric n-o să producă doar învingători: “Business-ul va fi afectat într-o măsură mai mare sau mai mică, unii o să câștige, alții o să piardă”, a mărturisit cancelarul în discuția cu Financial Times.

Trofeul chinezesc

Dacă limbajul dublu sau vorbele goale fac parte din repertoriul zilnic al decidenților politici, Brexit le ridică totuși și câteva probleme concrete. Așa cum ar fi relațiile comerciale cu SUA sau China, trofee care ar reveni britanicilor dacă au curajul să o rupă definitiv cu Uniunea Europeană. Cel puțin aceasta a fost ideea vândută de liderii eurosceptici electoratului. Doar că nici n-au părăsit bine construcția europeană că relațiile cu cele două state sunt deja în pioneze. Pioneza cea mai persistentă este cazul Huawei. Britanicii știu precis că dacă întorc definitiv spatele companiei chineze, o să se lase cu urmări în plan economic, posibil chiar pe termen lung. Vorba aceea, chinezii nu uită și dacă iartă sau nu…este prea devreme ca să ne dăm seama. Spre deosebire de Vest, ei măsoară timpul în decenii, nu în cicluri electorale cuprinse între patru și cinci ani. Amenințările venite din partea Charge D’Affairs-ului ambasadei de la Londra, Chen Wen, au fost cum nu se poate mai explicite: dacă Londra renunță la relația cu Huawei (mult mai veche decât pare la prima vedere), va trebui să-și ia gândul de la alte investiții chineze. De cealaltă parte, secretarul de stat Mike Pompeo mai are puțin și o să ajungă să-i implore pe oficialii de la Londra, după câte avertismente le-a transmis deja în ultimul an. “Mai uitați-vă odată la cazul Huawei! Cântăriți bine implicațiile de securitate!” insistă Pompeo. Downing Street a notat și a facut fix pe dos.

Trofeul american

Tristul adevăr este următorul: relația noastră specială (relația UK-US sau “the special relationship” - n.r) tocmai a devenit mai puțin specială ca urmare a faptului că Regatul Unit i-a luat în brațe pe comuniștii de la Huawei” a fost concluzia recentă a senatorului republican Ben Sasse, membru al Comisiei pentru Informații din Senatul American. Atenție, vorbim aici de un membru al GOP adică de frații doctrinari ai conservatorilor lui Boris Johnson!

Relația cu americanii s-a complicat și dintr-un alt punct de vedere. Conservatorii au înțeles foarte bine că modelul fiscal practicat în ultimii treizeci de ani și mai bine are limitări serioase. În linii mari, “modelul” s-ar traduce prin cercul vicios care presupune impozite mari pe salarii și cât mai mici sau pe cât se poate deloc pe profiturile marilor companii cu amprentă globală. La această strategie fiscală lansată spre sfârșitul anilor ‘80 se mai adaugă și productivitatea fabulos de scăzută din economie care în rândul economiștilor se bucură deja de statut legendar.

Rezultatele au fost atât de corozive din punct de vedere social încât frustrările oamenilor s-au revărsat tocmai în cadrul referendumului din 2016. Chiar dacă furia populației a fost canalizată de politicieni împotriva imigrației intra-comunitare și a Bruxelles-ului, nemulțumirile s-au tot acumulat însă de la Margaret Thatcher încoace. Astfel, cancelarul Sajid Javid după ce a contemplat îndelung fundul sacului din visteria publică s-a văzut nevoit să-și calce pe suflet și mai ales pe convingerile doctrinare: în cadrul reuniunii de la Davos a confirmat planurile pe marginea introducerii unei “tech-tax” care vizează giganții americani din domeniul tehnologic. Răspunsul omologului său de la Washington a venit prompt. Atingeți-vă de companiile noastre și o să vedeți ce v-așteaptă, a fost mesajul secretarului pentru trezorerie Steve Mnuchin. Ce urmează sunt taxe “arbitrare” aplicate companiilor britanice din sectorul auto. Premise ideale pentru un acord comercial armonios și reciproc avantajos, nu-i așa?

În viață poți să le ai pe toate, de ce nu?

Dacă cele de mai sus vă dau cumva impresia că Marea Britanie pășește într-o nouă etapă istorică legată la mâini…este doar o impresie. Nimeni nu s-a așteptat vreodata ca Brexit-ul să fie floare la ureche. Regatul insular n-o fie înghițit de ape precum Ada Kaleh. Mai mult, cei care s-au decis în favoarea părăsirii Uniunii Europene și-au asumat o perioadă de turbulențe în plan economic. Orizontul de așteptări a fost însă distorsionat de factorul politic. În viața asta nu poți să le ai pe toate. Ba poți, spune Boris! Nu doar că poți dar poți chiar să le ai pe toate în același timp. “Having your cake and eating it” este expresia folosită de susținătorii Brexit în acest context. Să sperăm că știu despre ce vorbesc. Oricum, piețele financiare ne asigură că totul o să fie ok.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22