Theresa May în America: îmblânzirea lui Donald Trump?

Zilele trecute, stindardul euro-atlantismului a fost fluturat de către cine te așteptai mai puțin: un premier care vrea să-și vadă țara ieșită rapid din Uniunea Europeană! O situație în sine inedită, fără să mai punem la socoteală densitatea și caracterul îndrăzneț al mesajelor transmise de Theresa May la Philadelphia și mai apoi la Washington.

Victor Popa 31.01.2017

De același autor

 

Ecourile primei întâlniri oficiale între pre­șe­din­tele american și primul ministru britanic au fost atât de puternice, încât scopul inițial al în­tre­ve­derii aproape că a fost trecut cu vederea. „Vor să discute despre co­merț“, și-a anunțat Donald Trump colegii de partid reuniți la Philadelphia, cu referire la vi­zi­ta Theresei May. La puțin timp, de la același pupitru, May a vorbit, într-adevăr, des­­pre economie și comerț, a fost însă ultimul subiect de pe agendă, peste care a tre­cut rapid. Întâmplător, cam același desfășurător tematic a fost păstrat și pentru conferința de presă comună de la Washington. Nu pentru că schim­burile comerciale sau investițiile dintre ce­le două țări nu ar fi semnificative. Chiar da­că statisticile nu sunt armonizate me­to­do­lo­gic, tranzacțiile comerciale depășesc anual va­loarea de 150 de miliarde de lire sterline. Aceasta este ultima cifră folosită chiar de pre­mierul britanic. Mai mult, pare surprinzător, însă, potrivit datelor confederației patronale CBI, Regatul Unit a fost în 2014 cel mai mare investitor străin în economia americană, sus­ți­nător a peste un milion de locuri de muncă. La rândul lor, companiile ame­ricane, în special cele de an­vergură globală, s-au bucurat întotdeauna de accesul facil pe piața britanică și de un me­diu de afaceri prietenos.

 

Pe aceeași logică, în con­tex­tul Brexit, un „OK“ în minus de la Bruxelles nu poate fi de­cât binevenit! Aparent, nimic nu mai stă în calea des­chi­derii globale la care aspiră The­resa May în urma ruperii definitive de Uni­unea Europeană. Această doctrină poartă deja un nume: Global Britain. Doar că, peste ocean, programul prezidențial marca Donald Trump a fost botezat America First, din mo­ti­ve evidente. Cel puțin la nivel ideologic, di­fe­rențele sunt cum nu se poate mai stridente: în timp ce SUA par mai preocupate ca ni­cio­da­tă de concentrarea resurselor pe plan intern, Mare Britanie vizează exact opusul. Nu în­tâm­plător, încă de la preluarea mandatului, atât May, cât și ceilalți membri ai cabinetului bat monedă pe concepte precum „globalizare“ și „li­ber schimb“. Cu riscul ca în ziua de astăzi să pară iremediabil demodați chiar și în Eu­ro­pa, sunt conștienți că, pe termen mediu, nu exis­tă alternative din punct de vedere eco­nomic.

 

Dacă ne uităm doar la City-ul londonez (sec­to­rul financiar), dominat de companii ame­ri­ca­ne care și-au stabilit în ultimii 30 de ani se­diul european la Londra, estimările preli­mi­na­re ne arată că, oricum, New York va fi me­tro­po­la care va beneficia din plin de scenariul unui „Brexit dur“. Chiar într-o mai mare mă­sură decât Frankfurt, Varșovia sau Paris. Cu alte cuvinte, multe dintre dizlocările de per­so­nal și de servicii rezultate în urma „divorțului“ de Bruxelles vor fi în prima fază repatriate. Ceea ce nu înseamnă că, peste noapte, ca­pi­ta­la britanică se va transforma într-o simplă destinație turistică, celebră doar pentru figuri de ceară și prețuri inutil de mari. Pierderea su­premației globale în sectorul serviciilor fi­nanciare ar putea reprezenta însă un șoc ma­jor, în condițiile în care baza industrială se men­ține redusă.

 

Chiar dacă acordul bilateral între SUA și Ma­rea Britanie nu poate fi încheiat înainte de pă­răsirea formală a UE, este de aș­teptat ca echi­pe­le de experți să înceapă deja negocierile. Pe termen foarte scurt, semnalul politic cân­tă­rește mai greu decât detalii tehnice cum ar fi, să zicem, standardele europene de igienă în ce­ea ce privește importurile de carne. Atât pen­tru Theresa May, cât și pentru Donald Trump. În avanpremiera negocierilor cu Bru­xelles, pre­­mierul britanic are nevoie de re­con­fir­ma­rea „re­lației speciale“ cu America. În ciu­da fap­tu­lui că noua administrație de la Wa­shington a re­ușit să irite Bruxellesul de mai multe ori în doar câteva zile, sunt multe bu­toane pe care SUA le poate apăsa în sprijinul Marii Britanii.

 

La rândul său, noul președinte american pare dispus să evite deocamdată rolul de „paria in­ternațional“. Chiar și cu prețul unor critici voa­late din partea Theresei May. Pentru că, în esen­ță, acesta a fost mesajul premierului bri­tanic: am construit împreună lumea modernă și instituțiile care o guvernează; împreună tre­buie să le reformăm, nu să le distrugem! Având în vedere verva populistă de la în­ce­pu­tul man­da­tului, mesajul premierului a sur­prins. Cu atât mai mult cu cât, de la Tony Blair încoace, An­glia și-a asumat rolul de „par­tener docil“ în relația cu SUA, indiferent de situație. Cu tonul binevoitor, dar ferm al unei guvernante bri­ta­ni­ce aflate în slujba unei familii de americani bo­gați la început de secol XX, Theresa May a punctat tot ce și-a propus. De la ONU sau FMI până la NATO, China, Rusia și până la se­cu­ri­ta­tea Europei de Est. În esență, o pledoarie pen­tru statu quo. De aici și rezonanța pozitivă în can­celariile europene încă neatinse de „poli­ti­ca mâniei“.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22