De același autor
Turul doi al alegerilor prezidențiale a adus la putere un candidat pro-rus, Igor Dodon, în pofida speranțelor electoratului democratic și proeuropean. Oligarhul Plahotniuc își completează astfel piramida puterii cu piesa care-i lipsea: președinția. Acum regimul de la Chișinău, pe care unii analiști de la București îl numesc „proeuropean“ (nu știu dacă o să-i mai atribuie și de-acum încolo acest calificativ), și-a smuls de pe față ultima mască, făcând în mod deschis campanie pentru Dodon.
Minciunile, insinuările, calomniile pe bandă rulantă la adresa Maiei Sandu deversate la cele 7 televiziuni ale holdingului oligarhic și-au făcut efectul înaintea alegerilor. La carul propagandistic pro-Dodon s-a înhămat și Biserica Ortodoxă arondată Moscovei. Duminică, 13 noiembrie, fraudele la urne au desăvârșit „opera“. A fost veselul turism electoral de la Varnița – o localitate basarabeană din preajma Tighinei controlată de separatiști – , de la Rezina și de la Sănătăuca (Florești), unde alegătorii transnistreni, muncitori la întreprinderile din stânga Nistrului, au fost aduși organizat cu autobuzele ca să voteze pentru candidatul pro-rus. Martorii au relatat că la ieșirea din secție li se fotografia ștampila din fișa însoțitoare a buletinului drept dovadă că au votat – faptă răsplătită când cu 100 de lei, când cu 300. Refuzul de a vota era amenințarea cu pierderea slujbei. Se vede ce mare bluf e așa-zisul conflict separatist din Transnistria și ce foloase aduce această zonă criminalizată clasei politice corupte de la Chișinău. Bandiții de pe cele două maluri ale Nistrului colaborează fructuos, sub privirile încurajatoare ale Moscovei.
Dacă în ajunul celui de-al doilea tur în secțiile deschise pe malul drept al Nistrului pentru transnistreni Comisia Electorală Centrală a suplimentat cu 90.000 numărul de buletine, diaspora occidentală, despre care s-a știut că va vota masiv pentru Maia Sandu, a fost pur și simplu sabotată. O prevedere absurdă din Codul Electoral, lipsită de orice întemeiere juridică și statistică, a limitat la 3.000 numărul de buletine pentru fiecare secție de vot din străinătate, deși acolo nu există liste electorale. Efectul acestei dispoziții arbitrare s-a văzut pe 13 noiembrie: în câteva orașe italiene, la Londra, Paris, Barcelona, Montreal ș.a. buletinele s-au terminat către prânz sau cel târziu pe la orele 17.00. La fel și la București. Dar chiar și în aceste condiții, excepționala mobilizare a diasporei occidentale (nu și a basarabenilor din România, din păcate) a adus candidatului opoziției antioligarhice circa 130.000 de voturi în turul II.
A fost, realmente, o luptă între David și Goliat. Cu deosebirea că David-ul nostru, momentan, a pierdut bătălia. Maia Sandu nu a avut resurse financiare pentru această campanie electorală, nu a avut bani de publicitate TV și de billboard-uri uriașe, cu care să împânzească țara, spre deosebire de Dodon. Candidatul dreptei și-a finanțat campania din mici donații verificate la sânge (dar și aici au existat încercări de compromitere – cu doar câteva zile înainte de alegeri, Ilan Shor, principalul bănuit în furtul miliardului de dolari din băncile moldovenești, „martorul“ care cooperează atât de fructuos cu autoritățile, a virat în contul Partidului Acțiune și Solidaritate 300.000 de lei, adică aproximativ 15.000 de euro, însă diversiunea n-a mers, banii „otrăviți“ au fost imediat returnați de trezorierii PAS). Maia Sandu s-a confruntat cu un imens aparat administrativ, care a lucrat pentru Dodon. Apoi, târzia sa desemnare în calitate de candidat unic al opoziției proeuropene și antioligarhice, în urma unor sondaje efectuate la comanda unor instituții americane și germane, au lipsit-o de săptămâni prețioase pentru a se face cunoscută, mai ales la țară.
Sunt multe învățăminte de tras în urma celor întâmplate. E nevoie de o muncă laborioasă în „Basarabia profundă“, cea care nu are cont pe Facebook. Dar important este că a apărut un nou pol politic de centru dreapta, prooccidental și antioligarhic – PAS, Platforma Demnitate și Adevăr, nucleul necorupt din PLDM și alte forțe politice și civice – care trebuie să rămână unit. Această coagulare se datorează în mare parte lui Andrei Năstase, liderul Platformei DA, care și-a respectat cuvântul și s-a retras în favoarea Maiei Sandu, mai bine plasată în sondaje, în caz contrar, pur și simplu n-am fi avut un tur II. Mobilizarea moldovenilor din diaspora la alegerile de duminică derivă, pe undeva, din acest gest nobil de renunțare, atipic pentru politicienii moldoveni…
Nu orice candidat ar fi putut trezi, în rândurile electoratului nostru educat, occidentalizat, un astfel de entuziasm și dorință de sacrificiu, așa cum a reușit Maia Sandu – un om integru și curajos, primul om politic moldovean absolvent de Harvard. Toate acestea mă fac să cred că ceea ce declara Maia Sandu în interviul său de săptămâna trecută pentru revista 22 este o realitate: „Moldova nu s-a predat. Moldova există, Moldova luptă!“. Și va lupta.