Pe aceeași temă
Dar problema nu e neaparat asta, ci a relatiei tot mai contorsionate dintre ziaristi si politicieni, oricare ar fi acestia. Corina Dragotescu il interpeleaza pe Traian Basescu "Stiu ca va plac femeile disciplinate", ca si cum s-ar fi aflat la o cafea cu prietenul de familie. Presedintele suprareactioneaza, apostrofind-o neelegant si nepermis pentru functia sa "nu fiti vulgara, la Cotroceni nu se fac aluzii de tipul dumneavoastra". Da, la Cotroceni si, in general, in orice intrevedere (conferinta de presa, interviu etc.) publica presa-politician, nicaieri in lume nu se fac astfel de aprecieri. De o parte sau de alta. Degradarea presei este atit de accentuata, in primul rind de cele doua telemoguliziuni, incit jurnalistii cred ca isi pot permite orice si nu mai au nicio regula in privinta relatiilor institutionale. La rindul lor, politicienii au ajuns, pe buna dreptate adeseori, sa dispretuiasca meseria de jurnalist si sa transforme fiecare expunere publica intr-o ocazie de adunat puncte electorale sau de manipulare a interlocutorului si nu de informare corecta si dezbatere de idei. Toti politicienii, putere sau opozitie, sint insa traumatizati, in sensuri diferite, de presa sau, mai corect spus, de tipul de presa care se face in ultimii ani.
Traian Basescu dovedeste cit de marcat este de aceasta media care il toaca, il calomniaza si il insulta non-stop, nepierzind ocazia sa ironizeze si jigneasca, sa se razboiasca, uneori obsedant, cu mogulii. Pe fond are dreptate, cei doi oligarhi au declansat o vinatoare impotriva sa, recunoscuta de altfel atit de Vintu cit si de Voiculescu, ceea ce intr-o democratie este inadmisibil. Vedem cum aceasta vinatoare, in principal datorita mijloacelor incorecte cu care este facuta, aduce un mare prejudiciu si presei, ca forta ce ar trebui sa se afle in slujba binelui public, si statului, ale carui institutii sint sabotate zilnic, cu accent pe justitie, si oricaror idei sau masuri reformiste, mai inabil sau mai corect exprimate si puse in practica. E clar ca pe Basescu il lasa nervii, ceea ce, omeneste, este de inteles, nu si institutional. Nu este insa singurul.
Am spus mereu, mai putin uitat la televizor n-ar strica. Nu te poti raporta permanent, in discurs sau chiar in actul guvernamental si politic, la ce se zice si se face pe cele doua telemoguliziuni. Pina la urma, este o capcana din care, observ cu nedumerire, ca nici Traian Basescu si nici PDL nu reusesc sa iasa. Se pot da comunicate de presa, poate iesi purtatorul de cuvint, se poate reclama la CNA. Mijloacele de a contracara minciuna si dezinformarea nu sint multe, e edevarat, si nu pot tine pasul cu abundenta lor, dar nici exibitionismul nu e bun.
S-a indus in ultimii ani ideea ca alegerile se joaca pe televiziuni. Ca mediatizarea este cheia succesului. Acesta este unul dintre motivele pentru care Crin Antonescu a vindut partidul Antenelor lui Felix, pentru care Geoana se relaxa la Vantu, iar Ponta se vintura seara de seara cind la Realitatea, cind la Antena 3. Politicienii se inghesuie pe sticla, ca au ca nu au ceva de spus, inghit orice mojicie a moderatorilor, ii lingusesc sau ii cumpara. Fac circ, din convingerea inculcata tot de televiziuni, ca doar asa sint ascultati si produc raiting. Informatiile ca politicieni de virf "cotizeaza" din greu la cele doua televiziuni si la anumiti moderatori fie pentru a-si asigura protectia, fie pentru a aranja darimarea adversarilor, sint cit se poate de adevarate. Intreaga politica romaneasca se rezuma la sticla. Cit de gresita este aceasta abordare s-a vazut in campania electorala. Ca succesul ei este discutabil se vede si acum in procentele PDL-ului, care ar fi trebuit sa ajunga pe minus luind in calcul linsajul la care este supus de cele doua posturi. In fapt, ca si in campanie, agresivitatea si reaua-credinta a moguliziunilor incep sa joace in favoarea puterii. Poate Ghita chiar a inteles asta!
Lucrurile s-au pervertit atit de tare, incit politicienii nu mai sint dispusi sa participe la talk-show-uri profesioniste si echilibrate. Si unii si altii. Opozitia ar vrea ca orice dezbatere sa arate ca la Cretulescu si Grecu, urlaturi, insulte, insinuari, colhoz. Adunari in care moderatorul aduce in platou cit mai multi invitati, toti de aceeasi parere, da directia inca din "intro", mai baga citeva clipuri, cu sau fara legatura cu subiectul, care sa puna accentul acolo unde trebuie (tiganci dansind din buric cu Basescu in fundal, Udrea cu piciorusele in apa marii, Basescu hahaind etc.), dupa care incepe sa urle si sa intrerupa daca nu aude ceea ce vrea. Opozitia s-a obisnuit atit de mult cu acest stil, cu talk-show-uri a caror unica misiune este sa arate “ticalosia” puterii si moderatori partinitori, incit nici nu mai concepe sa-i fie puse intrebari incomode, sa fie in situatia sa-si justifice si argumenteze actiunile. Nu suporta pur si simplu emisiunile in care exista chiar si un echilibru fragil al opiniilor. De aici si lupta declansata cu taxa tv impotriva Televiziunii publice. Ar vrea ca TVR sa fie ca Realitatea si Antena 3. Sa se lafaie in studiouri cit vor si cind vor, ca pe vremea lui Sassu.
La rindul ei, puterea a dezvoltat un sindrom moguloid. In sens invers, doreste sa nu mai fie deranjata, intrebata, chestionata, criticata. Orice interogatie incomoda ii miroase a Gidea, Ciutacu, Grecu, Cretulescu. Cel mai atins de aceasta maladie este Emil Boc. TVR ii da ocazia, cam la doua saptamini, sa-si “transmita mesajele”, adica sa turuie neintrerupt despre cum a “salvat tara”. Ceea ce ar putea fi adevarat (este vizibil ca Boc chiar s-a patruns de aceasta misiune si o practica dezarmant de onest), deranjanta fiind modalitatea de comunicare a potentialei izbinzi. Ca nu are un consilier de imagine care sa-i spuna ca nu-l mai asculta nimeni cind monologheaza si ca nu-si recupereaza astfel credibilitatea pierduta, nu e treaba mea, ci faptul ca TVR intra in acest joc, lasindu-se, complacindu-se, in a fi folosita. Daca la moguli sint doar moderatori agresivi si in misiune, aici sint doar interlocutori comozi, cu intrebari “corecte” si punctaj clar. Incercarea de a echilibra Realitatea si Antena 3 cu TVR 1 este de rau augur. Daca Stirile sint curatele, bine ierarhizate in cele mai multe cazuri, daca poti afla informatii in exclusivitate sau ocultate de moguliziuni, in schimb, dezbaterile sint sterile din cauza “constringerii” de a fi o contrapondere la cele doua. Daca “dincolo” vocile nelaudatoare la adresa puterii sint rara avis, asa si la televiziunea publica, vocile deranjante pentru putere sint biete scincete intr-o mare de conformism. Cui foloseste? Evident, nimanui. Dar in primul rind puterii, care da apa la moara unora ca Ponta si acuzelor de arondare politica a postului public.
Singurii care pot incerca sa iasa din aceasta dubla capcana, mai ales ca se apropie anii de campanii si alegeri, sint cei de la PDL. Spun asta pentru ca ei sint victimele mogulilor, deci cei in masura sa gaseasca solutii alternative de comunicare sau contraatac. Desigur, ceea ce fac Realitatea si Antena 3 este orice numai presa nu, este de multe ori doar simpla ticalosie, indiferent de motiv, comanda, bani, credinta. Si cu cit mai putini alde Stancu si Ursu vor fi, cu atit aerul va deveni mai respirabil. Asta nu insemna insa ca trebuie raspuns cu invective, nervi sau complicitati si platitudini, ci cu alta strategie (un bun exemplu a fost ministrul Botis in emisiunea Andreei Cretulescu de joi, 24 februarie). Sau cu ignorare. In fond, nu-i obliga nimeni pe cei de la PDL sa participe la aceste sezatori de adus ode opozitiei si infierat guvernul si presedintele. In tot cazul, strategia nu ar trebui sa fie aceea a prisnitelor puse de postul public.
Andreea Pora
