ANUL XXIII (1149) (20 - 26 martie 2012)

România nu doar că nu a rezolvat problema restituirii proprietăţilor confiscate de regimul comunist, dar, după 22 de ani, iese oficial la iveală ceea ce opinia publică ştia de mult: afacerea a intrat pe mâinile unei mafii formate din autorităţi, politicieni, avocaţi şi interlopi.

După mai bine de doi ani și jumătate de mandate interimare, la 16 martie, deputații din Parlamentul de la Chișinău l-au ales pe judecătorul Nicolae Timofti în funcția de președinte al statului.

În România postcomunistă, dincolo de etichete, nu a existat şi nu există în esenţă decât un sigur partid, atât la putere, cât şi în opoziţie, Partidul Demagogiei Socialiste.

Partide-televizor, televiziuni de partid, miniştri de rating, parlamentari talk-show, preşedinţi pe sticlă. Desfiinţaţi parlamentul! România se conduce şi se discută la TV.

Mihai Răzvan Ungureanu anunţa, în discursul de întâmpinare rostit chiar în ziua anunţării desemnării sale ca prim-ministru, că programul său vizează în primul rând buna guvernare. Cu alte cuvinte, rezolvarea unor probleme majore acumulate în timpul guvernării trecute şi care făceau – şi mai fac încă – extrem de anevoioasă conducerea democratică a statului, acceptând ipoteza de lucru a bunei credinţe.

D-na Udrea, şefa pe Bucureşti a PDL, a înţeles că nu-l poate prinde nici cu arcanul pe Raed Arafat, doar cât să-l bată - pentru ea - pe Sorin Oprescu. Scurt însă, foarte scurt, trebuie să scoată de unde, de neunde un candidat pentru Bucureşti, chiar dacă sondajele arată că, pentru ea şi colegii ei de partid, în 10 iunie...