Intimul, Tenacele, Discretul şi Atotcuprinzătorul Regal de jazz vampiric

Ştiţi de Festivalul acela de-a dreptul mic prin spaţiul asumat, sonorizat, populat,  dar mare prin ecou, presă, interes -  şi înmărmurire când e să citeşti cine a fost pe scenă în anii trecuţi, cine vine anul acesta şi poate doar să anticipezi, prin analogie cu gustul déjà bine etalat al organizatorilor, care să fie menu-ul pe viitor ? Tradiţia nu se construieşte uşor, dar cu metodă şi cu vrere, cu stil şi consecvenţă, uite-o că prinde rădăcini; de aceea, compensând lipsa unui număr impresionant de ediţii anterioare, Fundaţia  Jazz Festivals & Events  ne propune, pentru al treilea an consecutiv, Festivalul JAZZ @ BRAN CASTLE, găzduit între 28 şi 30 August de curtea interioară a Castelului Bran, serile, şi de Biserica Evanghelică din Râşnov, sâmbătă 29 August, la amiază.

Ca să te ridici la notorietatea contelui Dracula, la celebritatea lui Stoker, la importanţa lui Ţepeş şi la popularitatea Reginei Maria,  trebuie să vii cu superstaruri pe măsură şi chiar asta este formula reuşitei acestui eveniment, unde accentul se pune pe artişti de aşa zis jazz, (care poate tocmai jazz în clasicu-i sens nu e), ce dau lumină şi căldură pe scena europeană contemporană. Sunt, în ediţia din 2015, cu precădere nordici şi sudici, scandinavi şi italieni, un amestec de contraste care emană arome extraordinare în bucătăria sonoră de sus, din Castel, dar şi în timpanele imaginaţiei melofilului ce parcurge lista invitaţilor :

Stefano Bollani, cel mai în vogă star al pianului peninsular, prezent în formula Danish Trio

Ketil Bjørnstad, poetul şi romancierul norvegian care excelează ca instrumentist în muzica Nordului, poftit în duo cu cellistul Svante Henryson

Luca Aquino, trompetist al noului val italian, cu trioul aQustico

Arild Andersen / Ferenc Snétberger / Paolo Vinaccia, artişti fără egal, de faimă galactică, poposind la Castel în proiectul Nomad

Jörg Brinkmann Trio, trei germani care au ştiut să aibă succes cu un jazz propriu, nestandardizat şi nealiniat

şi Terje Rypdal, chitaristul de legendă pe care niciun rocker nu îl poate rata, dar nici vreun alt soi de spectator, într-atât de covârşitoare sunt statura, cariera, personalitatea şi influenţa acestui electrifiant artist, însoţit în prestatia sa - poate ca să intre şi mai adânc în istorie Castelul /Vamă (a sufletelor noastre doritoare de frumos) - de Palle Mikkelborg cu trompeta şi de Ståle Storløkken cu clapele, aceiaşi doi menestreli ce joacă rolul îngerilor-heruvimi, în concertul din Biserica Evanghelică de la Râşnov.

Bucurându-ne din plin de parametrii naturali ai curţii interioare a Castelului Bran – parfumul unei reprezentaţii în aer liber, frumuseţea ca de ateneu şi acustica unui studio -, urăm viaţă lungă, eternă chiar, precum a umbrelor ce se odihnesc pe sub falnicele bolţi, acestei iniţiative şi emoţiilor stârnite de ea. (Paul Tutungiu – Andante Music)