Sacrificii ratate

Romeo e medic într-un orăşel de provincie şi are o fiică deja ad­misă la o universitate de pres­ti­giu din străinătate, dar care tre­buie să treacă mai întâi exa­me­nul de bacalaureat. Doctorul mai are o so­ţie abulică, o amantă care e profesoară la liceul în care învaţă fata lui şi o mamă cu probleme de sănătate. În preajma ba­ca­lau­reatului, cineva sparge geamul apar­ta­men­tului lui Romeo cu o piatră, prevestind parcă încrengătura de probleme care vor ur­ma. În chiar ziua de dinaintea primei probe, fiica sa, Eliza, este agresată de un ne­cunoscut şi trebuie să i se pună mâna în ghips. Dincolo de trauma fizică şi psi­hică în urma agresiunii, fata mai primeşte o lovitură a doua zi, la şcoală, unde şeful comisiei nu vrea să o primească la exa­men, invocând un regulament care spune că nu are voie cu mâna bandajată fiindcă ar putea ascunde copiuţe sub ghips. Ro­meo intervine şi reuşeşte să-l înduplece pe profesor să o primească pe Eliza în sala de examen. Când află însă că, din cauza stresului şi a mâinii rănite, Eliza nu a re­zolvat toate subiectele de la proba scrisă, Romeo e disperat, fiindcă îşi vede năruite toa­te planurile pe care le făcuse pentru vii­torul fetei în străinătate. Aşa că, la su­ges­tia unui prieten poliţist, vorbeşte cu un personaj influent al politicii locale, care îi promite că va interveni pentru ca pro­fe­sorii să-i dea Elizei o notă mai mare decât merită, dacă e nevoie; în schimb, medicul trebuie să-l ajute cu o problemă gravă de să­nătate. De aici încolo, timp de câteva zi­le, viaţa lui Romeo intră în vrie: în afară de problema de la bacalaureatul Elizei, băr­ba­tul este presat de amantă să nu se mai vadă pe ascuns, bătrâna lui mamă are o criză de inimă şi, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, după geamul de la casă, cineva îi spar­ge şi parbrizul de la maşină.

Bacalaureat, al patrulea lun­g­me­traj al lui Cristian Mungiu, este un film despre compromisurile mai mari sau mai mici pe care le facem noi, românii, contri­buind la tarele societăţii pe care tot noi, românii, le criticăm. Aflăm la un moment dat în film că Romeo şi soţia sa au plecat din ţară, dar s-au întors tocmai ca să schimbe ceva în bine în societate. Acum, medicul acceptă că nu a putut schimba nimic, vrea ca fata lui să plece din ţară, iar singura modalitate de rezolvare pe care o vede este să intre în hora com­pro­misurilor. Obişnuit să controleze situaţia, el e copleşit acum de probleme – un om „suspendat“ într-un moment al vieţii, căruia nu-i e clar cât a parcurs, cât mai are înainte şi nici care e sensul, după cum declara Cristian Mungiu.

În acelaşi timp, Bacalaureat e un film des­pre ratarea sacrificiului. Romeo şi-a sa­cri­ficat tinereţea întorcându-se în ţară, dar nu a putut schimba nimic; şi-a sacrificat şi viaţa sentimentală, rămânând alături de soţie doar pentru binele Elizei; în fine, şi-a sacrificat principiile atunci când a accep­tat să intre în caruselul compromisurilor. Până la final, niciunul dintre aceste sa­crificii nu pare să fi dat rezultat.

Dacă în precedentul său film, După dealuri, Cristian Mungiu ne trăgea un colţ al perdelei şi oferea o privire asupra unui mediu cvasi-necunoscut pen­tru marea majoritate a spectatorilor – via­ţa la mănăstire –, peisajul social în care se des­făşoară Bacalaureat ne e familiar. Pen­tru că intervenţiile la examene sau la mi­nistere, plicul cu bani pentru doctor sau poliţiştii care îndeamnă la trafic de in­fluenţă sunt poate exotice pentru publicul occidental, în timp ce pentru noi sunt la or­dinea zilei. Şi fiindcă am amintit de exo­tic, oare ce au înţeles străinii din secvenţa în care vecinii nu chemaseră ambulanţa când mama lui Romeo a avut criza de inimă, dar îi aprinseseră deja lumânări la cap? Sau când politicianul local insistă să-i dea medicului un plic cu bani, spunând că altfel el, pacientul, nu intră liniştit în ope­raţie?

Din distribuţie se remarcă Adrian Titieni, ca­re duce pe umerii săi povara per­so­na­jului Romeo. Nici tânăra Maria Drăguş nu e rea, în rolul Elizei, adolescenta care, la în­ceput, pare fragilă (tatăl său îi spune că nu e făcută să se descurce în lumea asta), dar pe parcurs îşi nuanţează per­so­na­li­tatea. La fel, Mălina Manovici (actriţă la Tea­trul Naţional din Timişoara, de­bu­tan­tă în film) e excelentă în postura Sandrei, amanta lui Romeo. Distribuţia e com­ple­tată de Vlad Ivanov în rolul fără surprize al unui poliţist şi de Lia Bugnar, care o in­terpretează pe soţia lui Romeo.

Bacalaureat a avut premiera simultan în România şi la Cannes, unde Cristian Mungiu a primit premiul pentru cel mai bun regizor (alături de francezul Olivier Assayas). Poate că acest premiu va aduce şi publicul în sălile de cinema în care ru­lează filmul.

Bacalaureat poate fi văzut pe ecranele din România din 20 mai.