Caramitru-Mălăele, câte-n lună şi în stele

Luni, 5 februarie, de la ora 20, Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti va găzdui o nouă reprezentaţie a spectacolului Caramitru-Mălăele, câte-n lună şi în stele, un seducător duel de poezie, fabule, vorbe de duh, povestiri şi amintiri.
Mereu surprinzător, mereu diferit şi mereu de excepţie, Caramitru Mălaele, câte-n lună şi în stele este un spectacol de improvizaţie… „pentru că improvizaţia este, de fapt, starea de graţie a actorului”, cum spune Horaţiu Mălăele. Spectacolul este mereu altul, ritmul este diferit, umorul tot mai spumos şi ingeniozitatea tot mai evidentă. Amintirea vremurilor trecute este adusă în scenă de un Caramitru care recită răscolitor, imaginând, cu inteligenţă şi iscusinţă, răspunsuri pe măsură unui Horaţiu Mălăele vulcanic,irezistibil şi de un haz efervescent, cei doi avându-i martori pe Shakespeare, Eminescu sau Topârceanu.

În zeci de ani de excepţională carieră, Ion Caramitru şi Horaţiu Mălăele nu au avut ocazia să-şi dea replica, nici în film, nici în teatru, deşi publicul aştepta un dialog între doi actori care au în comun, pe lângă experienţă şi har, şi dragostea pentru teatru şi pentru poezie. Mult aşteptatul moment a venit în toamna anului 2011, când cele două forţe s-au unit pentru prima data pe aceeaşi scenă.

Dialogul este întregit de replicile muzicale pline de căldură şi culoare ale violoncelistului Adrian Naidin. Cu vocea sa deosebită şi tehnica desăvârşită, Adrian Naidin i-a impresionat întotdeauna şi pe iubitorii de muzică. Sună ca o întreagă orchestră uneori, iar alteori pictează sau sopteşte versuri. Adrian Naidin l-a inspirat pe regizorul grec Mihalis Kakogiannis, iar muzicianul leton Mischa Maisky, supranumit “Paganini al violoncelului”, îl numără printre cei mai talentaţi dintre ucenicii săi. 
Aplaudat frenetic de publicul din toată ţara, spectacolul se joacă de fiecare dată cu casa închisă, atât în România, cât şi în turneele pentru românii din străinătate.