Pe aceeași temă
Între ele, Ion Cristoiu, Lucia Hossu-Longin sau Zoe Petre. Deși simpla lor menționare nu înseamnă probarea calității lor de colaborator în sensul OUG 24/2008, relația lor cu UM 0225 până în anul 1985, unitate care desfășura acțiuni de poliție politică și propagandă în beneficiul regimului Ceaușescu, nu poate fi negată. În ciuda acuzațiilor, amenințărilor, sancționării și încercărilor de intimidare la adresa mea, onorez promisiunea de a publica, cu sprijinul revistei 22, cea de a treia și ultima listă din seria începută în data de 12 aprilie 2018.
Lista completa a celor 175 de colaboratori aflați în cartoteca UM0503 până în 1985 ( click aici)
Colaboratorii scoși din evidență în 1985
Dacă prima listă aparţinând UM 0225 (Brigada Antiemigraţie) cuprindea 201 nume care erau propuse pentru a rămâne în continuare în legătura unităţii, tabelul de față conţine un număr 175 (174 în varianta originală) de persoane ale căror servicii, din motive neprecizate, nu mai erau considerate utile. Ambele documente sunt rezultatul, aşa cum am precizat deja anterior, operaţiunii de inventariere a bazei operative declanşată de generalul-locotenent Aristotel Stamatoiu.
Astfel, conform adresei cu nr. 07108/10.06.1985, UM 0503 (Cartoteca CIE) restituia UM 0225 „un număr de 174 fişe-cartonaş, conform tabelului anexat, aparţinând colaboratorilor care nu au fost menţionaţi în adresa dv. nr. 00107964 din 13.05.1985 (nemaifiind în legătură)“. Practic, unitatea centrală de evidență a CIE notifica prin această adresă Brigada Antiemigrație că restul colaboratorilor aparținând unității, care nu fuseseră indicați în prima listă cu numărul de înregistrare 00107964/13.05.1985 (cei care urmau să fie folosiți în continuare), au fost scoși din cartotecă.
Adresa nr. 07108/10.06.1985 prin care se restituia UM 0225 „un număr de 174 fişe-cartonaş”. Click aici
În urma procesului de triere operat și a corespondenței între cele două unități de Securitate, situaţia a trei persoane din prezentul tabel, Lascu Stoica (poziţia 86), Lamatic Petre (poziţia 87) şi Pop Adrian-Mihai (116), a fost reconsiderată, în dreptul lor figurând menţiunea „se reintroduce“, care indică mutarea lor din categoria colaboratorilor „ieşiţi“ în cea a celor pe care UM 0225 îi considera în continuare utili activităţii sale.
Documentul, care conţine 175 de nume (în varianta iniţială 174, poziţia 175 fiind adăugată de mână ulteriror) poartă titlul neechivoc de Tabel cu colaboratorii care au fost în cartoteca UM 0503 şi nu au fost menţionaţi în adresa dv. nr. 00107964 din 13.05.1985. Pentru că sigur se vor găsi imediat „specialişti“ care să sublinieze ideea că cei care figurează în prezenta listă nu erau de fapt colaboratori, pentru că, nu-i aşa, erau scoşi din evidenţă în 1985, subliniez că aceasta nu înseamnă că ei nu fuseseră în relaţii de colaborare cu UM 0225 anterior acestei operațiuni.
Dar cine erau cei care nu mai erau „utili“ Brigăzii Antiemigrație la data respectivă?
Ion Cristoiu sau adevăratul „Bin-om“
Amenințări directe, cereri de concediere și pedepsire cu închisoarea, o campanie mediatică plină de calomnii și invective, ba chiar și un șantaj ciudat la adresa Servicului de Informații Externe. Totul pentru a împiedica publicarea prezentei liste și a-l proteja pe cel care figurează în ea la poziția numărul 25, anume ziaristul Ion Cristoiu. Editorialistul Evenimentului Zilei a mai fost acuzat de relații de prietenie cu fosta Securitate, dar, în afara unor documente circumstanțiale, nimeni dintre cei care au afirmat de-a lungul timpului acest lucru nu a produs vreo dovadă în acest sens. Când a spus-o Radu Moraru, reproducând un document obținut de Vadim Tudor de la CNSAS, s-a ales cu un proces pe care l-a pierdut, iar opinia publică nu i-a acordat prea multă crezare, dat fiind că informația fusese aruncată pe piață de unul dintre cei mai odioși profitori ai regimului ceaușist, în ceea ce a apărut tuturor ca o răfuială politică între „foști“. Dar, despre aceeași gravitare în jurul cercurilor propagandei securiste a vorbit și Dorin Tudoran, mai întâi în 2010, apoi chiar recent, pe blogul personal, unde a evocat prezența lui Cristoiu în dosarul său de urmărire informativă: „(...) numele lui Ion Cristoiu apare în trei rânduri: în două note informative întocmite pe baza delaţiunilor surselor Securităţii şi într-un raport de circulaţie internă al instituţiei, menit să înregistreze «reacţiile scriitorilor» cu privire la disidenţa lui «Tudorache». Toate scrise în aprilie 1983. Din informaţiile vehiculate de Securitate, se creiona un Ion Cristoiu plasat în tabăra proletcultistă, militând pentru pedepsirea lui Dorin Tudoran şi a celor care îi susţineau cauza“. Cu ocazia redeschiderii discuției, un fost ziarist la Evenimentul Zilei, Vlad Stoicescu, a amintit și el un episod interesant legat tot de eforturile, seculare deja, depuse de amintita redacție pentru protejarea lui Cristoiu.
Ion Cristoiu, pozitia 25 în listă, Click aici
Secvența consemnată în documentul din anul 1985, anume renunțarea la serviciile sale de către UM 0225, pare legată exact de tipul de relație pe care acesta a avut-o cu Securitatea, și pe care s-a străduit atâta vreme să o nege. Desigur că documentul în sine nu spune toată povestea, dar în contextul informațiilor anterioare, inclusiv al celei privind numele conspirativ „Cororiu“ pe care Ion Cristoiu l-ar fi purtat în calitate de sursă a Securității interne, el aduce, în opinia mea, un plus la capitolul clarificări.
De la Lucia Hossu-Longin la Zoe Petre
Poate că dezvăluirea legată de Ion Cristoiu, care, alături de Bogdan Chirieac și Cornel Nistorescu (și ei, coincidență, tot foste surse ale Securității), formează astăzi „Trinomul“ manipulării de presă, nu este tocmai surprinzătoare.
Dar, cu siguranță, prezența pe aceeași listă a Luciei Hossu-Longin (scrisă Hosu) la poziția numărul 78 îi poate șoca profund pe cei care nu o cunosc decât sub forma inconfundabilei voci tremurat-tragice a Memorialului Durerii. Ar fi multe de spus despre metamorfoza celei care realiza, înainte de 1989, emisiuni propagandistice cu titlul Omagiul țării, conducătorului iubit sau Oameni ai crezului revoluționar în eroina furios-anticomunistă a anilor ’90, dar cred că există alții mult mai abilitați decât mine să o facă. Eu mă limitez la a prezenta documentul care le confirmă judecata și la a reaminti acele episoade care la vremea lor au creat perplexitate (comparația dintre procesul lui Adrian Năstase și cel al lui Iuliu Maniu sau cea dintre Antena 3 și Europa Liberă).
Lucia Gossu Longin, pozitia 76 în listă. Click aici
Ar mai fi de adăugat că respectiva doamnă s-a arătat șocată prin 2006, atunci când a devenit publică informația că fostul ei soț, Valentin Hossu-Longin, a colaborat cu Securitatea sub numele conspirativ „Horia“. Cu aceeași ocazie, a evocat faptul că a fost contactată de ofițeri de Securitate care „vroiau să facă un centru de carte în Canada, unde noi [ea împreună cu soțul, n.n.] să fim angajați, dar să dăm informații despre unguri, despre lobby-ul românesc“. A susținut că a refuzat orice colaborare. Totuși, iat-o pe lista UM 0225, care se ocupa într-adevăr de „lobby-ul românesc“, doar că la vremea respectivă se numea „emigrația ostilă“, în calitatea explicit menționată. Povestea este cu atât mai veridică, cu cât la poziția 169 din aceeași listă figurează și Valentin Hossu-Longin (scris Loghin).
Cum însă să ne raportăm la prezența doamnei Zoe Petre pe listă la poziția 114? Cum poate fi explicată? Greu de înțeles și de digerat.
Pe de altă parte, greu de digerat vor rămâne toate aceste liste, căci povestea lor nu este nici simplă, nici formală. Ceea ce ne arată ele, dincolo de spectaculosul informației, este că, dacă astăzi încă mai vorbim despre Securitate la timpul prezent, asta se datorează și faptului că ea nu ar fi putut niciodată să se salveze și nici să se reinventeze fără sprijinul direct sau tacit al celor interesați de păstrarea secretă a complicităților.
