Pe aceeași temă
"Din perspectiva celor mai mulți dintre indicatorii uzuali, școala românească este deficitară. România se află constant pe ultimele poziții dintre țările UE în evaluările internaționale ale calității educației, având în vedere aspecte dintre cele mai diverse. În plus, pentru mai mulți indicatori importanți trendul este descendent, în contrast cu restul țărilor UE", se arata in raportul citat.
Specialistii mai arata ca "România este singura țară din UE, alături de Marea Britanie, unde speranța de durată a educației (school expectancy) a avut un declin mai mare de un an după 2001.
Participarea tinerilor în educație școlară și pregătire profesională este un alt indicator care plasează Romania pe unul dintre ultimele locuri în UE (alături de Malta și Bulgaria)...
Un fenomen extrem de însemnat este cel al abandonului școlar... Valoarea indicatorului a crescut de la 12% în 1997 la 24% în 2010 și 2011, având apoi o ușoară descreștere la 22% în 2013...
In privinta performanțelor elevilor de a citi și a înțelege conținutul textelor scrise... România este pe unul dintre ultimele locuri în UE, având valori care sunt mult sub media UE28…
În învățământul superior, universitățile din România sunt în afara primelor 500 de poziții în toate clasamentele recunoscute… În universitățile românești femeile ocupă foarte rar funcții de conducere. Nu în ultimul rând, cazurile de plagiat, corupție, nepotism, sunt larg răspândite, și implică frecvent decidenți importanți din sistemul universitar."
Raportul arata de asemenea ca "au fost identificate atitudini discriminatorii în rândul studenților față de persoanele cu HIV/SIDA, minorități sexuale, persoanele de etnie romă, și persoanele de etnie maghiară...
Accesul la învățământul superior este extrem de inegal în raport cu mediul de proveniență și resursele financiare. În plus, este în creștere proporția studenților care renunță la facultate după anul I, iar jumătate dintre aceștia invocă problemele financiare pentru motivarea abandonului..."
Printre principalele probleme identificate de raport se numara: capacitatea administrativă scăzută a statului, în special a Ministerului Educației Naționale și a Cercetării Științifice, Finanțarea deficitară și ineficientă, Utilizarea insuficientă a cercetării bazate pe date empirice în procesul de creare a politicilor educaționale, Definirea, operaționalizarea și stimularea deficitară a performanței educaționale, Modul deficitar de recrutare și motivare a personalului din educație, Nivelul ridicat al inegalităţii de șanse școlare, Nivelul ridicat al abandonului școlar, Învățarea deficitară a normelor și competențelor democratice, Dezvoltarea redusă a educației pe parcursul vieții, Utilizarea redusă a resurselor educaționale deschise și accesul limitat la rezultatele cercetării finanțate din fonduri publice, Politicile educaționale puțin adaptate unui context demografic dinamic și unei piețe a muncii în schimbare.
Raportul concluzioneaza ca România este "pe un trend stabil sau de înrăutățire pentru o parte dintre indicatorii importanți. În aceste condiții, absența unor schimbări substanțiale ar crește neîncrederea în sistemul educațional românesc, contribuind și mai mult la declinul lui."
Raportul integral poate fi citit aici.
