Cum a ajuns Dragnea „băiatul bun” care ține în mână echilibrul politic al țării

 La semnalul său, PSD poate să doboare guvernul printr-o moțiune de cenzură, poate declanșa jihadul împotriva legilor penale și să anihileze DNA și ar putea iniția chiar procesul de suspendare a președintelui, mișcări evocate public nu doar o dată, perfect posibile. Și, cu toate acestea, Dragnea nu dă acest semnal și se poziționează în centrul balanței de putere din România.

Referitor la decizia Curții Constituționale de miercuri privind abuzul în serviciu am argumentat deja că, declarând articolul 297 din Codul Penal drept constituțional – sub o anumită condiționare -, Curtea nu trebuie să trimită Parlamentului spre rectificare respectivul articol de lege. Într-o opinie exprimată în numele APADOR-CH, juristul Dan Mihai publică un punct de vedere similiar pe adevărul.ro, dar face o precizare importantă: „Interesant este că dacă art. 297 cod penal este modificat de parlament, pentru ca textul să fie pus în conformitate cu decizia Curţii, noul conţinut al art. 297 devine lege penală mai favorabilă şi, potrivit art. 5 al. 1 cod penal, se va aplica tuturor dosarelor afle în  curs de judecată (dosarele în care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă).” Cu alte cuvinte, în acest moment este la latitudinea Parlamentului dacă aruncă în aer toate dosarele DNA instrumentate pe abuz în serviciu, iar partea cea mai atractivă pentru ei este că pot să o facă doar modificând legea în sensul precizat în hotărârea CCR și cu termenii exacți ai CCR. Consecința va fi că, din momentul în care „noul conținut devine legea penală mai favorabilă” el se aplică automat retroactiv, adică tuturor dosarelor de abuz în serviciu judecate sau aflate pe rol și va duce la nulitatea acestora. În mod cu totul previzibil, politicienii, de la senatorul PSD Ioan Chelaru la Traian Băsescu și Elena Udrea au cerut modificarea, chiar „modificarea urgentă”, a Codului Penal pentru că știu exact care este miza și că se va găsi, fără îndoială, un parlamentar care să introducă o inițiativă în acest sens.

Jocul lui Dragnea cu Ponta

Ca să treacă, modificarea trebuie adoptată de Camera Deputaților, care este cameră decizională în privința legilor penale dar, ca să fie adoptată, trebuie ca cineva să o pună pe ordinea de zi. Or, acel cineva este președintele Camerei. Și așa avem o explicație pentru care Victor Ponta s-a cerut atât de insistent și de umil la șefia Camerei, dar și o explicație pentru care Dragnea i-a refuzat această bucurie. Pur și simplu, Dragnea nu avea control asupra propunerilor legislative pe care Ponta le-ar fi pus pe agenda Camerei în special în materie de Justiție, mai ales că mulți parlamentari ai PSD cu probleme penale fac presiuni în acest sens și pentru că toți aceștia îl susțin pe Victor Ponta. Când i-a refuzat lui Ponta accesul la președinția Camerei, Dragnea a ironizat puterea acestuia de „a da cu ciocănelul și a da cuvântul”, iar când i s-a cerut să comenteze decizia CCR, a făcut pe „inginerul”, dar faptul că dorește să mențină un control strâns asupra agendei Camerei este un semn că știe exact care sunt mizele și pericolele de a-i lăsa pe Ponta și pe aliații acestuia liberi să dea iama în legile penale. 

Ne aflăm, așadar, în situația în care Băsescu și Udrea fac galerie pentru anihilarea combaterii corupției iar Liviu Dragnea face figură de apărător al DNA. Dacă Dragnea va reuși să țină Parlamentul departe de Codul Penal până la alegeri, atunci va transmite instituțiilor - românești dar și europene - că, dacă mai există anticorupție în România, există pentru că a permis-o el. Nu poate fi mai clar că în materie de raporturi între sfera politică și Justiție, Liviu Dragnea este omul-cheie care poate înclina balanța.

Tăriceanu, lăsat și el în offside

În același sens, al imaginii de băiat bun care menține echilibrul, pledează și opoziția exprimată public și îndemnul adresat aleșilor PSD de a respinge proiectul lui Călin Popescu Tăriceanu privind numirea procurorilor șefi și a președintelui Înaltei Curți prin scoaterea ministrului Justiției și a șefului statului din ecuație. „Eu am mai avut un punct de vedere în legătură cu acest proiect de lege. Poate ca situația actuală e o situatie mai buna decat varianta propusa. Nu stiu daca e ideala, dar acum sunt totusi trei entitati implicate in procesul de numire. Si poate acest echilibru intre trei entitati care practic functioneaza independent s-ar putea sa fie mai bun”, a declarat Dragnea pentru news.ro. Dacă la Cameră, președintele PSD pare să creadă că poate controla lucrurile prin Florin Iordache, la Senat, unde Tăriceanu joacă în tabăra cealaltă, iar Senatul este cameră decizională în chestiunea discutată, nu le controlează și de aceea a ieșit public cu o declarație de respingere. Încă o dată, Dragnea invocă „echilbrul” existent - de data aceasta între Justiție, prin CSM, Executiv, prin ministrul Justiției și Președinte - drept situația „cea mai bună”.

Avem guvern grație lui Dragnea

Aceiași Ponta și Tăriceanu au susținut cu aplomb introducerea unei moțiuni de cenzură după alegerile locale și doborârea guvernului Cioloș - sub motiv de incompetență a tehnocraților - și, cu o lună în urmă, Dragnea era pe jumătate înclinat să le dea ceea ce își doresc. După locale însă, s-a răzgândit rapid.

Ieri, același Dragnea a ținut să le taie elanul tuturor celor care visau la un guvern de casă încă dinainte de a începe discuțiile cu UNPR și ALDE pe această temă. Dragnea a invocat ”instabilitatea politică și economică” și absența oricărui beneficiu politic având în vedere că alegerile ar fi devansate cu doar o lună în cazul în care s-ar ajunge la anticipate. Desigur, calculul lui Dragnea ar fi valabil numai în situația în care președintele Iohannis ar refuza să numească un premier de la PSD, ceea ce nu este deloc atât de sigur cum vrea el să-și convigă partidul și partenerii. Cum nu credem că este vorba în realitate de stabilitatea politică și economică a țării, socoteala lui Dragnea trebuie să indice că beneficiile unei astfel de mutări agresive sunt mai mici decât costurile. În fond, cu aliați puternici în guvern precum Dîncu și Tobă, Dragnea nu riscă nimic în ceea ce privește organizarea alegerilor, în schimb câștigă reputația de lider responsabil care respectă regulile jocului democratic și nu arde etapele pentru a accede la putere.

Există un preț?

Urmărește ceva Liviu Dragnea prin această schimbare la față, de la cea de baron local grosolan la aceea de lider național responsabil? Fără îndoială, unul din scopurile sale este respectabilitatea, chiar dacă are o condamnare penală cu suspendare pentru fraudă electorală. Predecesorul său și-a făcut praf, în doar câteva luni, credibilitatea și respectabilitatea cucerite în America și Europa cu bani grei și muncă multă făcută de companiile de lobby. Dragnea vrea recunoaștere europeană și respect internațional și mizează pe imaginea de lider responsabil, în contrast cu iresponsabilul Ponta, după cum își dorește și recunoaștere și respectabilitate internă. În această cheie trebuie citită și vizita la Palatul Elisabeta a liderului PSD pentru a discuta despre „viitorul Casei Regale”, asta dacă nu cumva Casa Regală știe ceva ce noi nu știm despre viitorul guvern.

Pe de altă parte, declarația de luni de pe treptele DNA, aceea cu „cătușe contra pâine” pare să fie un îndemn cinic la troc și un avertisment, dar nu adresate românilor, ci DNA-ului însuși. O invitație să tragă o linie de demarcație undeva la un nivel acceptabil pentru toată lumea pentru că altfel…

În al treilea rând, nici un lider PSD nu poate supraviețui mult ca lider din umbră al partidului în opoziție. Aceasta este lecția crudă a lui Mircea Geoană care a fost aruncat rapid peste bord deși el tot mai bombănea ca Lefter Popescu că a câștigat alegerile. Dragnea se pregătește să câștige alegerile cu PSD și își creează deja personalitatea de lider inevitabil, viitor prim-ministru și, peste doi ani, președinte. În fond, singurul președinte pe care l-a dat vreodată PSD a fost Ion Iliescu și asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă, în vremuri de care tinerii care votează astăzi nici nu-și mai amintesc. Într-un fel, această personalitate nouă de băiat bun, penal dar frecventabil, a lui Dragnea, seamănă cel mai bine cu mitul lăsat în urmă de Iliescu.