Pe aceeași temă
In timp ce Grecia se pregateste pentru alegeri legislative anticipate in 25 ianuarie, moment ce ar putea aduce la putere formatiunea de stanga radicala Syriza – declarata impotriva politicilor de austeritate impuse tarii –, Europa se confrunta cu o dezbatere intensa: ce vrea, de fapt, tanarul lider Alexis Tsipras – aflat in fruntea sondajelor de opinie din peninsula elena? Este pregatit seful Syriza sa faca o mutare profunda si sa provoace iesirea Greciei din zona Euro (proces pe care presa internationala l-a numit “Grexit”) sau vorbim despre declaratii agresive, dar benigne, care urmaresc un impact cat mai puternic la public, inaintea scrutinului legislativ?
Lucrurile nu sunt atat de agitate pe cat par a fi la prima vedere, noteaza publicatia germana Der Spiegel. Bruxellesul nu da semne de ingrjiorare masiva cu privire la rezultatul alegerilor elene sau la ceea ce ar urma sa faca Syriza, daca ar prelua puterea.
Bruxellesul – increzator, dar pregatit pentru neplacut
Factorii decizionali ai Uniunii Europene (UE) sunt increzatori ca realitatea economica si cea politica vor tempera ideologii stangisti din Atena. Un oficial de rang inalt crede ca, in definitiv, pietele ii vor taia din elan lui Tsipras.
“Cred ca e mai multa exagerare prin care se incearca demonizarea in acest caz”, a declarat Olli Rehn, fostul comisar european pentru Economie, Afaceri Monetare si Euro.
Totusi, exista motive pentru concesii din partea Bruxellesului, noteaza sursa citata.
Desi Rehn crede ca reducerile datoriilor cerute de Tsipras pot fi evitate, fostul comisar subliniaza ca “trebuie sa reducem povara greceasca a datoriilor, fapt ce poate fi realizat prin prelungirea imprumuturilor”.
Olli Rehn este cert in privinta unui lucru, si anume ca: “Orice posibila turbulenta pe care Grecia ar putea sa o provoace nu poate afecta zona Euro asa cum s-a intamplat in 2010 sau in 2012”.
Acesta crede ca actiunile Bancii Centrale Europene (BCE) si “firewall-ul financiar” asigurat prin Mecanismul European de Stabilitate (MES – fondul de rezerva al euro) pot stabiliza o noua criza. “Acest fapt va reduce din puterea de negociere a Greciei”, subliniaza Olli Rehn.
Discurs politic instabil
Totusi, ce vrea Alexis Tsipras sa faca, odata ajuns la putere? In ce directie urmareste tanarul lider politic in varsta de 40 de ani sa ghideze Republica Elena? Discursul sau arata, in fapt, oscilatii greu de inteles. Uneori spune ceva, cu alte ocazii exprima idei total diferite.
Statutul public contradictoriu este un rezultat al faptului ca Syriza a devenit partid politic cu un an si jumatate in urma, produs al unei aliante electorale ce a strans o mare diversitate de factiuni de stanga.
Spre exemplu, Tsipras a declarat ca: “Partidul nostru vrea sa vada tara in zona Euro”. Dar a adaugat conditia conform careia “coeziunea sociala nu trebuie amenintata”. Cu alta ocazie, liderul Syriza a spus ca Euro “nu e un fetis” si Grecia nu este “ostaticul nimanui”.
De altfel, Pangiotis Lafazanis – unul dintre liderii influenti ai partidului – a fost destul de clar: “Vrem iesirea din zona Euro si ruperea de o Uniune Europeana totalitara”, a anuntat acesta.
Aceasta instabilitate in discurs din partea lui Alexis Tsipras a provocat glume din directia conservatorilor aflati la guvernare in acest moment. Acestia sustin ca pozitia liderului Syriza este clara: “Marti, joi si sambata, Tsipras vrea sa ramana in zona Euro, dar luni, miercuri si vineri ne intoarcem la drahma si duminica vrea un referendum”, au spus ironic politicieni eleni conservatori, arata sursa citata.
Desi propune un plan de cheltuieli de aproximativ 13,5 miliarde Euro (16 miliarde $) privind reforme sociale – cheltuieli asigurate, direct sau nu, de UE – Tsipras va trebui sa renunte la o parte din promisiuni daca vrea sa previna o noua criza legislativa asemanatoare celei din vara lui 2012.
Si, chiar daca va castiga alegerile parlamentare, Alexis Tsipras si Syriza dispun de un “culoar de alergare” destul de ingust, intr-o scena politica elena marcata de fragmentare care il va impinge pe liderul de stanga la aliante pentru formarea unei coalitii de guvernare, aliante care vor duce, intr-un final, la compromisuri, conchide publicatia germana.
CITESTE SI:
