Pe aceeași temă
Cine propune revocarea unui procuror este cel care va decide și revocarea sa - este esența motivării CCR publicată joi, cu opiniile separate ale judecătorilor Livia Stanciu, Daniel Morar și Mircea Minea.
Majoritatea reprezentată în CCR de oamenii PSD, conduși de Valer Dorneanu, politruc cu state vechi de plată în PSD, a decis întoarcerea Justiției în epoca sinistrei Stănoiu, epoca dinaintea angajamentelor luate de România în fața forurilor europene. Consecințele acestei decizii sunt distrugătoare pentru independența Justiției din România. Ne întoarcem în epoca în care procurorii erau ”sinuciși” pentru că refuzau să subordoneze anchetele penale puterii politice.
CCR a trimis motivarea la Monitorul Oficial. Pe lângă motivarea deciziei adoptate cu majoritate de voturi, documentul publicat pe site-ul CCR mai conţine o opinie concurentă a judecătorilor constituţionali Marian Enache şi Simona-Maya Teodoroiu, precum şi opinii separate semnate de Livia Stanciu, Daniel Morar şi Mircea Minea.
Din cuprinsul Deciziei 358 din 30 mai 2018
94. Curtea subliniază că textele Constituţiei nu elimină autoritatea ministrului justiţiei, ci permit supunerea exercitării acesteia unor condiţii legale. Aşadar, autoritatea ministrului justiţiei poate fi supusă, sub aspectul revocării procurorilor din funcţii de conducere, unor condiţii legale, pentru ca ea în sine să nu se manifeste în mod nemărginit, arbitrar, exclusiv la libera sa apreciere.
106. Toate aceste aspecte, de ordin legal, nu pot denatura autoritatea constituţională a ministrului justiţiei... .... competenţa decizională a Preşedintelui României se limitează la condiţiile de legalitate a propunerii de revocare înaintate.
„109. ...Preşedintelui fiindu-i permis să iniţieze discuţii, să încerce să îl convingă pe ministrul justiţiei să îşi retragă propunerea de revocare, să renunțe la anumite motive de revocare, menţinându-le pe celelalte, dar nu îi este permis să o infirme decât strict pe motive de legalitate”.
„110. Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că, în răspunsul său, Preşedintele a considerat că argumentele ministrului justiţiei „nu sunt de natură să creeze convingerea cu privire la oportunitatea măsurii propuse”, ceea ce înseamnă că acesta a realizat o analiză a argumentelor ministrului justiţiei şi, printr-un act decizional propriu, a determinat soluţia pe care a considerat-o mai adecvată. Or, o competenţă de verificare a legalităţii propunerii de revocare nu echivalează cu şi nu are drept scop analizarea evaluării realizate de ministrul 64 justiţiei în considerarea art.51 alin.(2) lit.b) din Legea nr.303/2004, astfel cum a procedat Preşedintele României”.
„113. Nu este nici rolul Preşedintelui României şi nici cel al Curţii Constituţionale de a efectua un control al acestei evaluări pentru că, într-un atare caz, ar denatura rolul ministrului justiţiei şi s-ar transforma în autorităţi de control al modului în care ministrul justiţiei înţelege să îşi exercite competenţa onstituţională discreţionară minimală ce se reflectă în evaluarea realizată. Or, Curtea constată că Preşedintele României a realizat în cazul dat o „evaluare a evaluării” ministrului justiţiei, cu alte cuvinte a temeiniciei motivelor cuprinse în propunerea de revocare, plasându-se deasupra autorităţii ministrului justiţiei, ceea ce încalcă art.132 alin.(2) din Constituţie” - se arată în motivare.
Alte precizări în motivarea Curții:
89. ... procurorii nu pot invoca o poziţie de independenţă, asemenea judecătorilor, cu privire la care art.124 alin.(3) prevede expres că „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, din moment ce activitatea acestora se desfăşoară sub control ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei.
92. ...activitatea judiciară pe care un procuror o desfăşoară în concret, într-o anumită cauză penală nu are legătură cu autoritatea ministrului justiţiei, acestea fiind două probleme distincte. De aceea, în activitatea judiciară, „în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege” [art.64 alin.(2) teza întâi din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.827 din 2 septembrie 2005].
Curtea constată:
15. În interpretarea gramaticală a art.54 alin.(4) din Legea nr.303/2004, Preşedintele este obligat să revoce procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie la propunerea ministrului justiţiei. Aceasta, întrucât acţiunea Preşedintelui este descrisă prin termenul „revocă”, iar nu de o eventuală sintagmă de tipul „poate revoca”. Este reglementată, aşadar, o obligaţie, iar nu o posibilitate a Preşedintelui. Față de această interpretare, refuzul Președintelui României de a da curs propunerii de revocare este lipsit de temei legal, cu consecința, în plan constituțional, a 7 împiedicării ministrului justiției de a-și realiza rolul consfințit de art.132 alin.(1) din Constituție. Din această perspectivă, refuzul Președintelui apare deopotrivă ca un act de încălcare a legii și un act de încălcare a Constituției, generând un conflict de competențe între acesta și ministrul justiției.
21. Or, în cauza de față, Președintele României și-a asumat rolul de decident politic, refuzând să dea curs, din considerente de oportunitate, cererii de revocare a procurorului-șef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, formulată de ministrul justiției. Este un refuz care, pentru considerentele arătate, încalcă rolul constituțional al ministrului justiției și principiul independenței procurorilor. Chiar dacă nu fac parte din puterea judecătorească și nu beneficiază de independența pe care Constituția o garantează judecătorilor, procurorii se bucură de garanții specifice de independență.
22. Refuzul Președintelui de a da curs cererii de revocare este contrar principiului cooperării loiale între autoritățile publice, principiu de esența statului de drept. Prin conduita sa, Președintele înlătură a priori orice colaborare loială, anunțând ab initio refuzul său bazat pe convingerea politică și, odată cu transmiterea oficială a acestui refuz, blochează o procedură constituțională și legală. Acest refuz a închis, din punct de vedere procedural, calea ministrului justiţiei, împiedicând finalizarea procedurii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În același timp, Preşedintele nu a emis, nu s-a pronunţat printr-un decret asupra procedurii de revocare, în condiţiile în care, pentru asigurarea simetriei actului juridic, se impune emiterea aceluiaşi tip de act, în cazul revocării ca şi în cazul numirii. Se încalcă, astfel, principiul legalităţii, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie. Emiterea unui decret prin care să se pronunțe asupra propunerii de revocare reprezintă o componentă a responsabilității politice pe care președintele o are față de popor și este parte intrinsecă a caracterului reprezentativ al mandatului prezidențial. Cum motivele invocate în refuzul Preşedintelui nu privesc legalitatea procedurii, nu se poate reţine nici o obligaţie a ministrului justiţiei de a proceda la reexaminarea solicitării sale. De altfel, o asemenea reexaminare nici nu a fost cerută sau acceptată ca fiind posibilă de către Preşedintele României.
La final, Curtea decide:
„1. Constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministrul justiţiei şi Preşedintele României, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.
2. Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României, prim-ministrului şi ministrului
justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I
Pronunțată în ședința din 30 mai 2018”.
***
Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA, fiind constatată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională generat de refuzul şefului statului de a da curs propunerii de revocare, a decis CCR pe 30 mai.
"Curtea, cu majoritate de voturi, a statuat: 1. Constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministrul justiţiei şi Preşedintele României, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kovesi. 2. Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kovesi", se arăta într-un comunicat al CCR emis în aceeași zi.
Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele României, în principal, precum şi între Guvern şi preşedintele României, în subsidiar, determinată de refuzul şefului statului de a da curs cererii de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi.
Curtea a constatat că prim-ministrul Guvernului este titular al dreptului de a sesiza CCR cu soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională.
Cu privire la calitatea ministrului Justiţiei de parte în cadrul conflictului juridic de natură constituţională, s-a constatat că acesta este nominalizat în mod expres prin art. 132 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte că procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sa.
"Astfel, ministrul Justiţiei exercită, în această privinţă, o competenţă constituţională specială şi expresă, care nu are legătură cu competenţa generală a Guvernului. Prin urmare, potrivit jurisprudenţei sale, reprezentată de Decizia nr. 285/2014, Curtea a constatat că ministrul Justiţiei poate fi parte în cadrul unui conflict juridic de natură constituţională", se mai arăta în comunicat.
CCR a stabilit că problema de drept ce face obiectul sesizării este de a determina întinderea şi conţinutul sintagmei "sub autoritatea ministrului Justiţiei" din cuprinsul art. 132 alin. (1) din Constituţie, prin raportare la art. 94 lit. c) din Constituţie, aspect care "se subsumează unui raport de drept constituţional pur", astfel că situaţia litigioasă dedusă judecăţii are natură constituţională, soluţionarea sa fiind de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale, nu a instanţelor judecătoreşti.
"De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti interpretarea şi aplicarea la cauze concrete a Constituţiei, pentru că, astfel, ele s-ar substitui Curţii Constituţionale. (...) În aceste condiţii, Curtea a statuat că, în procedura de revocare a procurorului din funcţiile de conducere prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raporturile dintre ministrul Justiţiei şi Preşedintele României sunt raporturi de drept constituţional pur, în sensul că ele formează obiectul de reglementare al Constituţiei, neputând fi reglementate prin norme juridice aparţinând altor ramuri de drept", se preciza în comunicat.
Conform aceleiaşi surse, CCR a stabilit că art. 94 lit. c) din Constituţie este un text cu caracter general, în sensul că preşedintele României numeşte în funcţii publice în condiţiile legii, ceea ce se aplică şi în ipoteza revocării sau eliberării din funcţie, în timp ce art. 132 alin. (1) din Constituţie este un text cu caracter special, care stabileşte o putere de decizie a ministrului Justiţiei asupra activităţii desfăşurate de procurori, indicând faptul că în această procedură ministrul are un rol central, aspect care se reflectă şi asupra carierei procurorilor.
"Curtea a statuat că, în cazul revocării procurorului din funcţiile de conducere, prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ministrul Justiţiei acţionează în cadrul unor limitări stricte impuse de lege, sub forma cazurilor care, în mod obiectiv, justifică revocarea din funcţia de conducere a procurorului. Preşedintele României, în temeiul prevederilor art. 94 lit. c) din Constituţie, nu are o putere discreţionară proprie în cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularităţii acesteia. Rezultă că prerogativa Preşedintelui României de a revoca procurorul din funcţia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate şi legalitate a procedurii", consideră instanţa constituţională.
În opinia CCR, preşedintele nu are competenţa constituţională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcţie iniţiată de ministrul Justiţiei, în condiţiile legii.
"Or, în cauza de faţă, Preşedintele României a refuzat emiterea decretului de revocare a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe motive de oportunitate, şi nu de legalitate, ceea ce a creat un blocaj în privinţa exercitării autorităţii ministrului Justiţiei asupra activităţii procurorilor. Prin urmare, conduita Preşedintelui României de a nu-şi exercita competenţele potrivit Constituţiei a determinat imposibilitatea ministrului Justiţiei să îşi exercite competenţele constituţionale conferite de art. 132 alin. (1) din Constituţie, ceea ce a determinat un conflict juridic de natură constituţională", se mai menţiona în comunicat.
CCR mai arăta că, având în vedere jurisprudenţa sa, a stabilit şi conduita constituţională care trebuie urmată în acest caz, respectiv emiterea de către preşedintele Klaus Iohannis a decretului de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA.
Dorneanu, despre motivarea CCR: Iohannis intră în ilegalitate dacă nu o revocă pe Kovesi
Tot joi, ar urma să fie publicată în Monitorul Oficial motivarea deciziei potrivit căreia preşedintele trebuie să o revoce pe şefa DNA, scrie News.ro.
În scurt timp vom afla ce conţine motivarea deciziei CCR privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi de la şefia DNA.
Din informaţii venite de la preşedintele Curţii, Valer Dorneanu, jurnaliştii au aflat că judecătorii nu au dat preşedintelui niciun termen de aplicare a hotărârii, dar că acesta curge de la data publicării în Monitorul Oficial. Practic, șeful statului se află în ilegalitate dacă nu aplică decizia.
Preşedintele Curţii Constituţionale le-a spus reporterilor că a fost prezentata decizia și că s-au făcut corecții, existând și o opinie separată.
Așadar, în maximul două ore ar urma să apară motivarea și pe site-ul CCR. Potrivit unor surse, ea are peste 70 de pagini.
Valer Dorneanu a mai spus că în motivare nu se menționează sancțiuni, pentru că se pleacă de la premisa că se va respecta decizia CCR.
După ce decizia va fi citită în plenul Curţii Constituţionale, motivarea acesteia ar urma să fie publicată în Monitorul Oficial şi pe site-ul CCR.
„Joi se citeşte în plenul Curţii decizia şi dupa decizie urmează să se facă corecturile şi vă comunicăm atunci când o publicăm întâi pe site şi totodată în Monitorul Oficial”, a declarat preşedintele CCR, Valer Dorneanu, pentru News.ro.
Teza lui Dorneanu seamănă izbitor cu cea lansată de Tudorel Toader la Timișoara. Toader spune că nu există termen pentru revocarea șefei DNA, dar Iohannis riscă suspendarea
Preşedintele Comisiei speicale pentru modificarea legilor justiţiei, deputatul PSD Florin Iordache, declara că sancţiunile pentru nerespectarea deciziei CCR privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA vor fi trecute în motivarea pe care Curtea o va prezenta joi.
Întrebat, marţi, dacă există vreo sancţiune în lege sau în Constituţie pentru neimplementarea deciziilor CCR, Iordache a spus că sancţiunile vor fi trecute în motivarea deciziei privind revocarea şefei DNA, pe care o va prezenta Curtea în această săptămână: „În această motivare se va preciza şi acest răspuns”.
„Fără îndoială preşedintele va fi cel care va respecta decizia CCR. Din punctul meu de vedere, nu sunt normale atacurile care au venit în ultima perioadă la nerespectarea unei hotărâri a Curţii. Hotărârile Curţii sunt general obligatorii şi, atunci când se publică în Monitorul Oficial, că ne plac, că nu ne plac, ele trebuie respectate, dar şi Comisia de la Veneţia, şi GRECO şi legislaţia europeană au spus foarte clar că o atacurile la CCR nu sunt normale. Să aşteptăm cu deplină încredere motivarea de joi şi cu toţii trebuie să respectăm acea motivare", mai spunea Florin Iordache.
În 30 mai, Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele Klaus Iohannis, generat de refuzul şefului statului de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi. CCR a stabilit că, pentru soluţionarea acestui conflict, preşedintele urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA.
