Pe aceeași temă
Curtea de Apel Bucureşti a făcut publică joi decizia de condamnare la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii în cazul lui Ioan Ficior, fost comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, informeaza Adevarul.
Torţionarul a fost obligat de instanţă să plătească daune morale de 310.000 de euro, în solidar cu Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, părţi responsabile civilmente în acest dosar.
Potrivit deciziei instanţei, opt părţi civile urmează să primească sume între 20.000 şi 70.000 de euro, în echivalent în lei, la cursul oficial de schimb al BNR din ziua plăţii.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este definitivă şi a fost contestată la instanţa supremă
„Consecinţele produse: decesul a 103 persoane”
Magistraţii au arătat că gradul de pericol social concret al faptei de care a fost găsit vinovat Ficior, este unul care în mod obiectiv, nu poate necesita aprecieri ample, „având în vedere consecinţele produse-decesul a 103 persoane, maltratarea fizică şi psihică a multor altora, schilodirea sufletească şi morală a sute, mii de deţinuţi, urmările în plan social, familial, fizic, moral, pe care le-au suportat toţi foştii deţinuţi”.
„Fără îndoială că infracţiunea prezintă un pericol social maxim”, au conchis judecătorii.
Curtea a împărtăşit şi opinia avocaţilor lui Ficior, potrivit căreia, în cauză s-a dezbătut nu doar vinovăţia inculpatului ci a unui întreg sistem, a unui regim politic, a comunismului, însă vinovăţiile fostului comandant şi ale sistemului care l-a promovat şi în numele căruia a comis faptele, „pot fi disociate şi trebuie să fie disociate, pentru că în acest fel, oricine ar putea fi încurajat să comită fapte de o gravitate sporită şi abuzuri, ca exponent al unui sistem, la un anumit moment dat”.
„Faptele nu trebuie să rămână nepedepsite”
„Pluralismul democratic, condiţia umană, demnitatea, libertatea, libertatea de opinie şi de orientare politică, libertatea de exprimare ,integritatea corporală, sunt şi trebuie să rămână valori fundamentale, care trebuie să fie protejate, tocmai de aceea, fapte de genul comise de exponenţii regimului comunist, nu trebuie să rămână nepedepsite”, susţin judecătorii. „Societatea în ansamblu, tânăra generaţie trebuie să aibă reprezentarea limitelor în care oamenii pot dispune de viaţa altor oameni, trebuie să aibă reprezentarea sentimentului de dreptate împlinită, în fine trebuie să ştie să opresiunea, lichidarea vieţii unor oameni, pentru delictul de a nu fi de acord cu un regim politic este o crimă împotriva umanităţii şi ea trebuie să fie pedepsită”, au subliniat magistraţii.
Instituţiile statului au reacţionat cu întârziere
Curtea a avut în vedere şi trecerea unui interval nerezonabil de timp în care instituţiile statului au ales să tragă la răspundere vinovaţii şi facă dreptate puţinelor victime ale sistemului care încă supravieţuiesc.
„Din acest punct de vedere, deşi pedeapsa care s-ar fi cuvenit inculpatului faţă de gravitatea deosebită şi urmările infracţiunii sale, ar fi fost detenţiunea pe viaţă, totuşi, având în vedere tardivitatea cu care autorităţile statului au ales să demareze procedurile judiciare dar şi vârsta deosebit de înaintată a inculpatului, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei închisorii, la maximul special al acesteia, este de natură să satisfacă toate scopurile pedepsei, dar mai cu seamă pe cel preventiv, cu referire expresă la prevenţia generală, la exemplaritatea pe care pedeapsa trebuie să o ofere oricui ar fi tentat, ca în numele unui regim politic, să mai comită astfel de atrocităţi”, arată Curtea de Apel Bucureşti.
„Un devotat convins al regimului comunist”
Circumstanţele personale ale lui Ficior nu i-au fost favorabile acestuia, aşa cum a rezultat din documentele aflate la dosarul său de cadre, documente furnizate de Arhiva CNSAS. Potrivit acestora, Ficior a fost un devotat convins al regimului comunist, după absolvirea Scolii de Contrainformaţii, acesta luându-şi angajamente ferme faţă de partid: „ asigur partidul care m-a crescut şi m-a educat că voi duce cu şi mai multă perseverenţă lupta contra duşmanilor poporului nostru muncitor şi voi lovi fără cruţare în ei” (AANP, Fond cadre, dosar personal).
Încă de pe vremea când era comandantul Penitenciarului Suceava, o notă de cunoaştere întocmită la 20 mai 1955 întocmită de Direcţia de cadre a MAI, îl înfăţişează pe ilocotenentul major Ficior Ioan, ca un ofiţer dur atât cu deţinuţii cât şi cu militarii din subordine.
Pe perioada cât a avut funcţii de comandant al Formaţiunii Borzeşti, a fost acuzat de imoralitate şi mutat la Formaţiunea Periprava, unde a condus în perioada 1 septembrie 1958-1 oct. 1960, ca locţiitor, apoi, 1 oct. 1960-1 septembrie 1963, comandant.
Aşa cum s-a arătat deja, la Periprava, cu ocazia investigaţiilor efectuate de superiorii săi, la 31 martie 1958, a fost întocmită o notă raport din care a rezultat severitatea regimului aplicat deţinuţilor şi pedepsele pe care obişnuia să le aplice.
În luna iulie 1963 superiorii săi, cu ocazia altor investigaţii efectuate la Periprava s- au constatat o serie de abateri în activitatea inculpatului, fiind mutat la Colonia de muncă Ostrov-locţiitor comandant, apoi la Formaţiunea Giurgeni şi ulterior la Penitenciarul Văcăreşti. La Penitenciarul Văcăreşti a fost sancţionat cu mustrare pentru alte abateri disciplinare, în anul 1970.
În anul 1980, în timp ce lucra la Spitalul Penitenciar Bucureşti, investigaţiile efectuate de serviciile de contrainformaţii militare au scos la iveală şi o infracţiune de luare de mită. Ficior a negat acuzaţiile „În ceea ce priveşte comportamentul procesual, aşa cum s-a arătat, inculpatul, de la bun început a negat comiterea oricăreia dintre faptele care i s-au imputat, arătând că nu cunoaşte pe niciunul dintre participanţii la proces, foşti deţinuţi politici, în ciuda faptului că aproape toţi aceştia l-au cunoscut pe inculpate”, arată magistraţii.
Curtea a arătat că pentru Ficior o împăcare cu sine şi cu trecutul, o acceptare a faptelor şi eventualul lor regret, ar fi constituit un anume remediu, „o formă de reparaţie morală, pentru foştii deţinuţi şi urmaşii acestora, prezenţi la proces la numeroase termene de judecată, în ciuda vârstei şi distanţei faţă de sediul instanţei”.
„Prin urmare, faţă de cele mai sus expuse, va condamna pe inculpat la pedeapsa de 20 de ani închisoare”, au arătat judecătorii. Acuzaţiile procurorilor În august 2014, Ioan Ficior a fost trimis în judecată, fiind acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, fiind înregistrate 103 decese.
"Din probele administrate în cauză până la acest moment a reieşit faptul că regimul de detenţie aplicat de către Ficior Ioan, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei Periprava, a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode directe şi indirecte precum: condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci şi aglomerare excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament", se arată în rechizitoriul procurorilor.
Un caz asemănător a fost cel al lui Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, condamnat definitiv, în 10 februarie, la 20 de ani de închisoare, decizia fiind o premieră din punct de vedere judiciar. Vişinescu este primul condamnat pentru fapte care au fost comise cu peste 50 de ani în urmă.
