Pe aceeași temă
Președintele Iohannis a calificat discuțiile despre demiterea guvernului drept „un act politicianist”. Este însă mai grav decât atât: Este un act cinic de blocare a reformelor și suspendare a guvernării în așteptarea reinstaurării domniei discreționare a PSD și a sateliților săi. În așteptarea Marii Restaurații din toamnă.
Liviu Dragnea își nuanțează opiniile despre moțiunea de cenzură de la o zi la alta, menținând o ambiguitate bine calculată care să țină guvernul sub presiune. Luni, de exemplu, Dragnea declara că „După alegerile locale vom face o întâlnire și vom analiza care sunt cele mai bune variante și să vedem dacă continuarea guvernării din partea actualului cabinet poate produce riscuri majore la adresa securității naționale. Dacă nu ajungem la nivelul acela, s-ar putea să-i mai ținem”. Dacă „securitatea națională” este criteriul suprem atunci domnul Dragnea ar putea foarte bine să înceapă demersurile de pe acum pentru că răul e ca și făcut. După cum scriam deja de săptămâna trecută, România se îndreaptă spre un eșec de proporții la summit-ul NATO de la Varșovia, unde va primi din partea aliaților mult mai puțin decât și-ar fi dorit pentru consolidarea flancului sudic, ceea ce reprezintă „un risc major” pentru securitatea națională. Problema este că de acest eșec sunt responsabile tocmai ministerele lăudate nu demult de același domn Dragnea când aprecia la 50% șansele să dea jos guvernul Cioloș, anume Ministerele de Externe și Apărării. Deci dacă nu cumva PSD și Dragnea funcționează după un alt concept al „securității naționale” atunci ar trebui să caute în rândurile propriilor protejați – dimpreună cu Vasile Dâncu și plagiatorul Petre Tobă, alți doi remarcați – temeiuri de schimbare sau măcar remaniere a guvernului.
Șantaj de dragul Antenei 3
Nici nu se instalase bine guvernul Cioloș că Dragnea amenința deja cu moțiunea de cenzură, dar nu pentru riscuri la adresa securității naționale ci pentru a proteja agenții de influență ai condamnatului Voiculescu de la Antene. Dragnea a spus-o pe șleau că dacă ANAF evacueză Antenele din sediu, atunci va depune moțiune de cenzură, invocând grija penru libertatea presei. Cum s-a lămurit deja toată lumea până acum, nimeni nu a pus în pericol libertatea de expresie a Antenelor care au continuat să emită liber aceleași dejecții și după evacuare, dar breșa fusese creată și a fost exploatată. Tot spectacolul de prost gust al Antenei 3 a fost motivat ca fiiind un strigăt disperat pentru protejarea drepturilor fundamentale când de fapt era vorba despre o încercare disperată de a bloca cu orice preț, prin mijloace administrative, confiscarea decisă de instanță a sediului Antenelor de teama precedentului. Dacă statul își face în sfârșit datoria și începe confiscarea averii lui Voiculescu, unde se ajunge? În mod deschis, PSD s-a plasat de partea intereselor infractorilor condamnați pentru corupție și împotriva intereselor statului român sub acoperirea transparentă a „libertăților fundamentale”.
Moțiunea pe Justiție
N-a trecut mult și tema drepturilor și libertăților fundamentale a fost ridicată din nou, de data aceasta în legătură cu ministrul Justiției. Raluca Prună a stârnit deja nemulțumire cvasi-generală printre politicieni când a confirmat nominalizarea Codruței Kovesi în fruntea DNA și a supărat și mai multă lume când a emis Ordonanța privind interceptările pentru a ajusta situația de fapt la cerințele deciziei Curții Constituționale. Ce s-a încercat atunci a fost reeditarea scenariului Macovei din 1997: O moțiune anti-Prună, care fie să-l forțeze pe premierul Cioloș să o demită, fie să justifice introducerea moțiunii de cenzură. Moțiunea a căzut dar se poate observa cu ușurință militantismul unui Călin Popescu Tăriceanu în apărarea drepturilor fundamentale și a democrației. Ipocrizia președintelui Senatului este cu atât mai mare cu cât Raluca Prună avea dreptate: Într-o țară cu corupție generalizată în care egalitatea procedurală nu este respectată și unii se plasează în mod constant deasupra legii, nu putem vorbi de drepturi universale.
Tunurile pe Raluca Prună și legislația privind confiscarea extinsă
A urmat apoi ordonanța privind modificarea Codurilor Penal și de Procedură Penală, a cărei urgență a fost motivată prin punerea în acord cu deciziile Curții Constituționale și actele normative ale Uniunii Europene. Argumentele ministrului nu au produs nici o impresie, astfel încât de două săptămâni Tăriceanu și Ponta se bat ca leii pentru respingerea ordonanței. Între timp, Băsescu a calificat-o pe ministru „roboțel” iar agenții de propagandă din presă o proclamă deja drept „exponent al statului polițienesc”.
Efectul este că Tăriceanu vorbește acum direct despre faptul că trebuie adoptată o moțiune de cenzură pentru că „trebuie să ne gândim dacă o moțiune de cenzură care poate să îl lase pe Cioloș în funcție cu un guvern cu puteri limitate, numai cu gestiunea treburilor curente, nu ar fi o soluție mai bună decât să dea ordonanțe doamna Prună în disprețul drepturilor și libertatilor cetățenești”. Dragnea și Tăriceanu au un om de paie în funcția de Avocat al Poporului în persoana lui Victor Ciorbea și nu credem că acesta ar avea vreo problemă să sesizeze Curtea Constituțională în privința ordonanței. Problemele ar apărea dacă CCR ar declara-o constituțională.
Spaima lui Tăriceanu, Ponta și a multor altora este că, în felul ei abrupt, Raluca Prună va continua programul de reforme de consolidare a Justiției și combatere a corupției. Și unul din elementele cruciale ale acestei reforme este legislația privind confiscarea extinsă. Într-o postare pe Facebook destinată să răspundă acuzațiilor lui Ponta, Prună a scris că „Mi se reproșează, pe fundal politic si electoral, ca ignor transpunerea Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Termenul este 1 aprilie 2018. Nu e gluma.
Inainte de 1 Aprilie 2018, echipa din Ministerul Justiției România lucreaza pentru transpunerea unor directive cu termene mai grabnice:
- Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în UE. Termen: 4 octombrie 2016
- Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate. Termen: 27 noiembrie 2016
- Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală. Termen: 22 mai 2017
Va asigur ca, împreuna cu echipa din Ministerul Justititiei, depun toate eforturile pentru ca aceste 3 directive să fie transpuse în legislația internă fără întârzieri. Încep in ordinea de pe tricou, cu directiva 2014/42/EU, a confiscării extinse. Si contez pe ajutorul neașteptat al celor convertiți recent.”
Pentru avocații penalilor și agenții Restaurației, această agendă este suficientă pentru a justifica o moțiune de cenzură, care să lase guvernul Cioloș fără puteri.
Cum se scurge puterea din mâinile grupurilor de interese
Un alt set de măsuri de reformă are drept obiect fondurile europene și a fost prezentat într-un interviu acordat Hotnews.ro de noul ministru al Fondurilor Europene. Dacă va reuși măcar în privința POSDRU să facă ceea ce și-a propus și centreze ferm alocarea fondurilor pentru Capital Uman în impactul cuantificabil, adică în rezultatele concrete ale programelor și sumelor alocate, Cristian Ghinea va reuși să pună bazele unei mini-revoluții în privința gestionării fondurilor europene care va provoca revolta din partea abonaților tradiționali cu legături politice la finanțare europeană fără rezultat social dar cu rezultate semnificative în conturile unor grupuri de interese.
Reforma administrării fondurilor europene înseamnă o miză de miliarde de euro, dar la fel este și sănătatea. Scandalul dezinfectanților diluați reprezintă o șansă unică pentru guvern să zdruncine din temelii un sistem de sănătate anchilozat în corupție și patronaj politic. Numirea lui Vlad Voiculescu, un om din afara sistemului și programul anunțat pentru sfârșitul lunii iulie privind revizuirea în profunzime a normelor de funcționare a sistemului de sănătate promit să facă exact acest lucru. Dacă noul ministru va ataca și rețele de complicități între spitale și furnizorii de medicamente, atunci alte grupuri de interese abonate la banul public vor rămâne în afara jocului. Or, Ponta, Tăriceanu, Dragnea și restul nu pot permite una ca asta. În acest sens, ar fi aproape amuzantă, dacă n-ar fi sinistră prin semnificația abia ascunsă, declarația exasperată a fostului ministru al finanțelor, Eugen Teodorovici, potrivit căreia „efectiv, ei (guvernul Cioloș, n.n.) luptă împotriva noastră ca țară”. În realitate, guvernul Cioloș a încercat să scoată, fără să facă foarte multe valuri publice, bucăți mari din economie și societate de sub controlul grupurilor de interese, așa că nu e de mirare că aceștia au tras alarma și „își vor țara înapoi”.
Planul lui Tăriceanu: Jumătate de an fără guvern
Pentru a-și atinge scopurile, nici o minciună nu este prea mare, dar venind din partea lui Ponta, aceasta nu este o surpriză. Luni, Ponta a invocat „blocarea sistemului electronic de achiziții publice” drept motiv „onest” de declanșare a moțiunii de cenzură. În aceeași zi, ministrul Marius Bostan a demistificat convingător acuzațiile lui Ponta iar guvernul a precizat clar că procesul de achiziții nu este blocat, ci acolo unde este în desfășurare se desfășoară după normele vechi. Dar a fost suficient ca Ponta să arunce minciuna pentru ca agenții de influență din „presa liberă” să o preia din zbor și să profite de oportunitate pentru a pistona pe „incompetența tehnocraților” și necesitatea moțiunii de cenzură. Dacă mai punem și agitația sindicatelor din învățământ – care s-au dovedit grupuri de interese afiliate politic PSD – șansele ca după alegeri guvernul Cioloș să supraviețuiască sunt minime.
Întrebarea este ce se va întâmpla după aceea, mai ales dacă, așa cum susține Dragnea, președintele Iohannis ar refuza să numească un prim-ministru din cadrul majorității și asta ar însemna „căderea din lac în puț”. Tăriceanu sugerează că guvernul Cioloș ar trebui deposedat de puteri, dar lăsat să se ocupe de treburile curente ale guvernării până la alegeri, o idee care nu pare să-i displacă liderului PSD. Ceva de acest fel s-a mai întâmplat o dată în toamna anului 2009, când viitorul USL a demis guvernul Boc în septembrie, după care au urmat două nominalizări respinse de Parlament, cele lui Lucian Croitoru și Liviu Negoiță, iar guvernul Boc a continuat până la alegerile prezidențiale din noiembrie.
Diferența este că în 2009, președintele nu putea dizolva Parlamentul, pentru că președintele nu poate dizolva Legislativul în ultimele șase luni de mandat. Acum poate să o facă, iar potrivit Constituției, „După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.” Or, asta înseamnă cel puțin patru luni, adică foarte aproape de alegerile la termen. Ce va urma va depinde de PSD care are trei opțiuni: să vină la guvernare și să organizeze alegerile în aceeași atmosferă de fraudă și abuz ca la ultimele scrutinuri, să forțeze alegeri anticipate, sau să meargă pe varianta lui Tăriceanu și să lase țara fără guvern aproape jumătate de an, cu consecințe electorale imprevizibile. Problema este că nici una din acestea nu este garantată, ci depinde de președintele Iohannis, care poate urma exemplul lui Băsescu sau poate numi imediat propunerea lui Dragnea, cu garanția blocării reformelor și restaurația regimului anti-european și anti-Justiție al lui Ponta.
Ce va face președintele va fi relevant pentru calea pe care va apuca România, pentru că numele său a apărut în politica națională exact ca propunere de prim-ministru a majorității PSD-PNL, în cadrul a ceea ce s-a numit atunci, în toamna lui 2009, „alianța de la Grivco”. Acum, ca să revenim de unde am pornit, întreaga campanie împotriva guvernului Cioloș, acuzațiile de încălcare a drepturilor omului și a democrației și amenințările cu moțiunea de cenzură au pornit de la uriașa mistificare pusă în scenă de Antena 3, față de care președintele a manisfestat simpatie și solidaritate.
