Pe aceeași temă
Dacă analizăm însă maniera în care s-a încercat adoptarea celor două ordonanțe, prevederile și beneficiarii acestora precum și consecințele juridice și sociale pe care le au modificările aduse Codului Penal, concluzia este mult mai sumbră.
Planul și minciuna
Este evident în acest moment că atât prim-ministrul Sorin Grindeanu cât și ministrul Justiției, Florin Iordache, au mințit atunci când au declarat că cele două ordonanțe nu se aflau pe ordinea de zi a ședinței de guvern de miercuri. Articolul 6 al ordonanței de grațiere afirmă că „Dispoziţiile prezentei ordonaţe de urgenţă se aplică numai faptelor comise până la data de 18.01.2017 (miercuri, în ziua ședințe de guvern, n.n)”. Nu există nici un alt motiv pentru alegerea acestei date alta decât eventuala ei adoptare în ziua respectivă, de unde rezultă că ordonanțele au figurat pe o ordine de zi secretă a guvernului și ar fi fost adoptate dacă președintele nu intervenea deplansându-se la Guvern pentru a prezida ședința. De aici se poate conchide că a existat un plan deliberat de a introduce cele două ordonanțe pe agendă în totală obscuritate, fără consultarea sistemului și fără dezbatere publică și de a impune politica faptului împlinit, pentru că de îndată ce ordonanțele ar fi fost publicate în Monitorul Oficial ele ar fi fost practic apărate de orice contestație, în condițiile în care Victor Ciorbea, Avocatul Poporului este, în realitate, o unealtă a PSD.
În favoarea existenței unui plan secret deliberat pledează și faptul că ordonanța privind grațierea a fost elaborată la cancelaria lui Liviu Dragnea în vreme cea privind modificarea codurilor la ministerul Justiției, ceea ce sugerează coordonarea la nivel de partid și îndepărtează ipoteza unei inițiative exclusive a ministerului Justiției. În sfârșit, secretomania indică faptul că autorii acestui erau perfect conștienți de conținutul malign al documentelor și de previzilele reacții negative. Cu alte cuvinte, Grindeanu și Iordache au știut tot timpul că participă la un abuz coordonat de la vârful partidului.
N-avem destui deținuți „grațiabili”
În nota de fundamentare a ordonanței de grațiere, urgența este justificată prin suprapopularea penitenciarelor, care ar fi ocupate în proporție de 150% față de capacitatea optimă, prin nevoia de a ameliora condițiile din închisori, apreciate ca „inumane” și prin prevenirea unei decizii-pilot de condamnare la CEDO a României care ar sili statul român să plătească o sumă de 80 de milioane de euro. Dacă acesta ar fi scopul, atunci ordonanța eșuează departe de îndeplinirea acestuia. Potrivit datelor oferite de Administrația Națională a Penitenciarelor, în prezent sunt 8574 de deținuți în plus peste capacitatea totală de cazare de 18985 de locuri. Cu toate acestea, numai puțin peste 3700 întrunesc condițiile de grațiere din ordonanță: „1.625 persoane condamnate la pedeapsa închisorii de până la 5 ani inclusiv; 856 persoane condamnate la pedeapsa închisorii care au împlinit vârsta de 60 de ani; 14 femei insărcinate; 1.213 persoane care au în întreținere minori cu vârsta de până la 5 ani; 26 persoane diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale, din care 9 se afla in custodia unităților penitenciare”, a precizat seful Penitenciarelor.
Altfel spus, deși condițiile din ordonanță sunt suficient de generoase, mai puțin de jumătate din excedentul de 8574 le îndeplinesc, în condițiile unei rate mari de recidivă ( 38,27%). Ceea ce înseamnă că obiectivul depopulării închisorilor este compromis. Parcă pentru a confirma adevăratul scop al grațierii, ordonanța grațiază și pedepsele cu suspendare ( de care beneficiază direct Dragnea), și amenzile penale, ceea ce nu are absolut nici un efect asupra gradului de ocupare.
Pe cine grațiază guvernul și de ce
Potrivit textului sunt grațiate în întregime persoanele care au condamnări de până la cinci ani inclusiv, cu excepția recidiviștilor și cu jumătate din pedeapsă persoanele de peste 60 de ani, femeile gravide, persoanele care au în întreținere copii sub 5 ani și persoanele care au boli incurabilie în stare terminală. În cazul primei categorii, sunt exceptați condamnații care au săvârșit fapte violente și fapte de corupție, iar cei care beneficiază de grațiere sunt obligați ca în termen de un an să plătească prejudiciile la care au fost condamnați de instanță.
În schimb, în cazul condamnaților peste 60 de ani nu există nici o restricție iar aceștia nu au nici o obligație în privința despăgubirilor. Această prevedere trimite imediat cu gândul la cel mai cunoscut deținut din categoria a doua, Dan Voiculescu, căruia i se înjumătățește pedeapsa de zece ani de închisoare dar, mai important pentru el, scapă de obligația de a plăti prejudiciul calculat de instanță la 60 de milioane de euro.
Această „scăpare” a ordonanței grațierii face să devină eligibili pentru grațiere condamnați deosebit de periculoși. Procurorul general, Augustin Lazăr, a atras atenția că autorii de omoruri pot fi grațiați dacă au peste 60 de ani, iar APADOR-CH a avertizat că sunt eligibili chiar și condamnații pentru terorism. În acest caz, numele lui Omar Hayssam, cel mai cunoscut condamnat pentru terorism din România, ne apare în mod natural în minte. Cele șase ONG-uri - ExpertForum (EFOR), Institutul pentru Politici Publice (IPP), Funky Citizens, Centrul Român de Politici Europene (CRPE), Freedom House-Romania și Grupul pentru Dialog Social (GDS) - care au cerut guvernului să nu promoveze cele două ordonanțe, au publicat, alături de textul protestului o listă detaliată de infracțiuni care sunt supuse grațierii, inclusiv fapte de corupție, evaziune fiscală, fraude electorale, și fapte deosebit de grave. Documentul poate fi consultat aici.
Este o listă înfricoșătoare care are drept consecințe, pe lângă grațierea unor infractori periculoși și a unor corupți notorii, subminarea gravă a sistemului judiciar (câtă forță vor mai avea deciziile definitive ale instanțelor dacă persoanele care nu respectă deciziile judecătorești sunt grațiate?), prejudicii mari aduse statului prin nerecuperarea bunurilor infracțiunii și grațierea evazioniștilor și mai ales crearea unei stări grave de confuzie și impredictibilitate socială. Grațierea încurajează autorii de abuzuri atât din sistemul de stat cât și privat precum și grupările de crimă organizată și lasă fară protecție cetățenii care nu mai pot fi siguri că își pot găsi dreptatea în justiție iar dacă o găsesc, nu mai pot fi siguri că deciziile curților sunt respectate. Or, această stare de incertitudine generală este mai gravă decât eliberarea unor criminali, pedofili sau violatori, este mai gravă decât grațierea lui Dragnea, Voiculescu, pentru că afectează țesătura de drepturi inalienabile pe care se bazează cetățenii și îi lasă pe aceștia vulnerabili în fața abuzurilor tratate cu clemență de statul român.
Dezincriminarea de facto a faptelor de corupție
În ceea ce privește Ordonanța de modificare a Codurilor Penal și de Procedură, urgența acesteia a fost justificată prin necesitatea punerii în acord a textelor codurilor cu deciziile Curții Constituționale. În realitate, miza acestei ordonanțe a fost identificată de procurorul șef DNA, Laura Codruța Kovesi în interviul acordat agenției News.ro: „Este o ordonanţă dedicată anumitor persoane, care au avut anumite calităţi. Observam că în mod ciudat justiţia din România nu avea nicio problemă, avea doar trei infracţiuni problematice care sunt în competenţa DNA. Adică, ce este problematic în România: abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu, conflictul de interese şi conducerea unui vehicul în stare de ebrietate. Aceste patru articole reprezintă o modificare esenţială. Abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu şi conflictul de interese sunt acele infracţiuni care pot fi comise doar de anumite persoane, cum spunem noi în justiţie subiecţi calificaţi, adică funcţionari publici, demnitari, persoane care deţin poziţii de demnitate publică - primari, preşedinţi de Consilii Judeţene, miniştri, secretari de stat, parlamentari (subl.ns). Acesta este obiectul şi scopul acestor modificări.”
Pe scurt, ordonanța elimină de facto abuzul în serviciu din categoria infracțiunilor prin două condiții arbitrare: un plafon minim de 200.000 de lei al prejudiciului și obligativitatea existenței unei plângeri prealabile din partea păgubitului, care este aproape întotdeauna instituția condusă de persoana acuzată de abuz în serviciu. Potrivit lui Kovesi, plafonul de 200.000 „este un criteriu stabilit cu totul şi cu totul arbitrar, nu se raportează la nimic, nu putem spune că această sumă este lipsită de importanţă. Practic, toate infracţiunile de abuz în serviciu care creează un prejudiciu mai mic sunt dezincriminate total. Vă dau un exemplu: orice funcţionar din România, dacă această ordonanţă intră în vigoare, poate să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cum doreşte şi dacă va cauza o pagubă de sub 200.000 de lei nu este nicio problemă, că nu reprezintă nicio infracţiune. Să nu mai vorbim de problema care va exista în achiziţii publice: dacă luăm cazul unui manager de spital, ce îl împiedică pe acesta să împartă contractele în sume mai mici de 200.000 de lei şi să atribuie contractele firmei soţiei sau fratelui sau unei firme de casă şi banii să intre în buzunarele lor? Nu îi va împiedica nimic, pentru că fapta va fi dezincriminată. Aceste modificări aduc un deserviciu pentru că vor duce la închiderea unor dosare în care avem prejudicii de sute de milioane de euro.”
În ceea ce privește condiția plângerii prealabile, șefa DNA atrage atenția că este „O modificare care practic ar duce la imposibilitatea investigării faptei de abuz în serviciu. Vă puteţi imagina că un preşedinte de CJ sau un primar care împarte contractele după bunul plac şi care face licitaţii trucate face plângere prealabilă în numele instituţiei? Să vedem dacă Curtea de Conturi, prin obligaţiile pe care le are să verifice modul în care se cheltuie banul public, vine să facă control în anul următor. De multe ori în cadrul acestor controale se descopereau indicii de săvârşire a faptelor de abuz în serviciu şi erau sesizate organele de poliţie sau parchetele. O să vedem în mass-media discuţii şi dezbateri despre licitaţii trucate şi noi DNA să stăm să ne uităm la televizor fără să putem interveni şi fără să putem să facem anchete. Dacă nu vom putea să primim o plângere, noi nu vom putea investiga aceste lucruri.”
Kovesi s-a referit totodată la limitarea de către aceeași ordonață la șase luni a termenului în care se pot face denunțuri pentru fapte de corupție: „Acest termen de şase luni a fost stabilit în mod arbitrar, de asemenea. În Codul penal sunt termene, niciun termen nu e de şase luni. Cu siguranţă, faptele de corupţie care nu vor fi denunţate în termen de şase luni, nu vor putea fi investigate. Va fi o limitare în a putea investiga fapte de corupţie. În opinia noastră, nu cred că ar trebui să existe o limitare de timp, pentru că legiuitorul, atunci când a dorit ca anchetatorii să nu investigheze fapte vechi, a stabilit un termen de prescripţie. De ce trebuie să venim cu limitări suplimentare pentru anchetă? Această modificare poate să creeze probleme pentru dosare care sunt deja trimise în judecată sau deja deschise pe baza unor denunţuri.”
Impactul acestor prevederi arbitrare este colosal. Șefa DNA a precizat că aproximativ 30% din dosarele aflate în lucru la DNA - adică 2.200 - sunt dosare de abuz în serviciu. Toate aceste dosare vor fi anulate iar infracțiunile celor inculpați șterse complet. Pe de altă parte, Kovesi a arătat că anul trecut DNA a indisponibilizat bunuri în valoare de 1,5 miliarde de euro. Dezincriminarea totală sau parțială a acestor infracțiuni va aduce prejudicii grave statului care, prin ștergerea arbitrară a infracțiunii, va împiedica valorificarea bunurilor obținute din infracțiuni. Dacă Liviu Dragnea caută o gaură în buget, aici va găsi o gaură reală, nu virtuală cum este aceea pe care o acuză la guvernul Cioloș.
În sfârșit, introducerea termenului „foloase necuvenite” în textul privitor la conflictul de interese echivalează cu o dezincriminare de facto a acestei infracțiuni. Augustin Lazăr a explicat foarte limpede mecanismul: „infracțiunea de conflict de interese a fost golită de conținut așa cum a fost ea modificată pe motivul foarte subtil că a fost declarată o anumită parte a textului neconstitutională (partea referitoare la raporturile comerciale, nu la foloase. n.n). Inițiatorul proiectului de ordonanță a venit cu o juridică pe care a mai încercat-o și anterior spunând așa: folosul patrimonial care este prevăzut în textul de lege ca urmare a infracțiunii de conflict de interese să aibă un caracter necuvenit. Iată cum acest text de lege, care a fost folosit de organele judiciare pentru combaterea corupției, a fost lipsit de conținut și, în continuare, cei pe care noi i-am trimis în judecată pentru aceasta faptă vor fi achitați. Toată lumea va demonstra că folosul este . Dacă un primar a încheiat un contract cu soția lui, iar soția a făcut prestările de servicii, conflictul de interese nu mai poate fi probat.”
Cine sunt beneficiarii, pe lângă celebritățile cunoscute (Udrea, Oprea, Bica, același Dragnea etc)? Procurorul general nu s-a ferit să îi numească: „Avem de la 25 - 30 de parlamentari care au fost trimiși în judecată pentru conflict de interese numai de către Parchetul general. Apoi mai există și alte persoane. Consilieri locali, primari etc care au fost trimiși în judecată. Toti aceștia vor fi achitați, dacă va fi promovat în această formă proiectul de lege."
Concluzii. Cum se legiferează oligarhia
Cele două ordonanțe pe care guvernul a încercat să le adopte hoțește, miercuri dimineață, au drept principali beneficiari demnitarii statului și funcționari publici pe de o parte și oameni de afaceri care au puternice legături cu statul. ( Vezi AICI lista scurta) Prin grațiere și dezincriminarea faptelor de corupție aceștia sunt iertați de pedepse și de plata prejudiciilor aduse statului prin activitățile lor infracționale, și sunt protejați de acțiunea parchetelor prin prevederi arbitrare care îi scot de sub incidența Legea Penală.
În esență, este același efect pe care l-a avut încercarea de a scoate demnitarii statului din rândurile funcționarilor publici în ”marțea neagră” din decembrie 2013. Mai mult, noile prevederi încurajează abuzul și legiferează indirect frauda în totală impunitate prin impunerea plafonului de 200.000 de lei. Rezultatul va fi că cele două ordonanțe vor crea o clasă „superioară” de cetățeni care vor avea acces la resursele statului pe care le vor putea exploata după propriul plac în totală impunitate garantată prin însăși legea penală. Această clasă privilegiată aflată deasupra legii se numește oriunde în lume oligarhie. Complementar, va rezulta o clasă inferioară de cetățeni caracterizată prin insecuritate, vulnerabilitatea în fața abuzurilor și drepturi diminuate, dacă nu anulate de fapt. Această restructurare din temelii a societății românești reprezintă un atentat la ordinea constituțională actuală care statuează egalitatea cetățenilor în fața legii și faptul că nimeni nu este mai presus de Lege. Cele două ordonanțe de urgență anulează statul de drept și independența Justiției și, din acest motiv le-am numit o tentativă de lovitură de stat oligarhică.
