Pe aceeași temă
Cartea a apărut la Editura Academiei Naţionale de Informaţii din subordinea Serviciului Român de Informaţii. Instituţie de învăţământ superior la care Tudose era, în momentul publicării cărții, doctorand. Ceilalţi autori ai cărţii sunt Gheorghe Toma şi Ştefan Teodoru, şefi în Academia SRI, dar şi Severin Florian Lungu, fost şef SRI Brăila. Cu soacra acestuia, Tudose a avut o firmă. Cei patru au copiat până şi dintr-una din cele mai cunoscute cărţi ale secolului trecut, „Şocul viitorului“ de Alvin Toffler. Este ca şi cum ai prelua paragrafe din Biblie şi ai spune că le-ai scris tu, remarcă România liberă.
Aceasta este a doua suspiciune de plagiat pentru Tudose, după cea din lucrarea de doctorat. În acel caz, politicianul PSD a recunoscut tacit încălcarea regulilor academice, depunând, anul trecut, o cerere de renunţare la titlul de doctor. Fără efect, deocamdată.
Cinci capitole copiate integral
Principala „victimă“ a celor patru autori ai cărţii „Schimbarea managerială. Managementul schimbării. Manageri înnăscuţi. Manageri formaţi“ (Editura Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul“, Bucureşti, 2009) se numeşte Dumitru I. Popescu. Acestuia îi apăruse, în 2005, volumul „Managementul modern al organizaţiilor“ (Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti), din care se regăsesc în „Schimbarea managerială“, integral, FĂRĂ GHILIMELE ȘI FĂRĂ VREO NOTĂ DE SUBSOL, cinci capitole: 8, 13, 14, 15 și 16. În total, 63 de pagini din volumul celor patru sunt copiate de la Popescu. Volumul acestuia nu este prezent în nici o notă de subsol din lucrarea semnată de Tudose, ci doar în bibliografie, ceea ce nu este suficient. Deciziile Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) din ultimii ani arată că această metodă este considerată plagiat. Contactat de RL, coordonatorul platformei plagiate.ro, profesorul universitar Dorin Isoc, a susţinut acelaşi lucru.
„Victime“: Alvin Toffler și Septimiu Chelcea - doi titani ai domeniului internațional și autohton
Pe lista celor de la care s-au preluat fragmente, mai mici sau mai mari, fără precizarea sursei, se mai numără Alvin Toffler („Şocul viitorului“, Editura Politică, Bucureşti, 1973, p. 38-39), Septimiu Chelcea („Tehnici de cercetare sociologică“, Ed. Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti, 2001, p. 135-136), Edit Németi în articolul „Dialogul social şi managementul conflictelor“ coordonat de Aurelian Burcu, Alexandru Burcu, Ştefan Neamţiu - coordonatori, „Dimensiuni fundamentale ale dezvoltării comunitare: educaţia, economia şi mediul social“, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2005, p. 236), Iustina Radu (articolul „Managementul schimbării în organizaţii“ în Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I“, nr. 3, anul 2008, p. 317) şi Constantin Teleşpan, Elisabeta Emilia Halmaghi (articolul „Managementul schimbării“ în Buletinul Ştiinţific al Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu, nr. 2, anul 2002). Nici una dintre aceste lucrări nu apare în vreo notă de subsol sau în bibliografie. „Eu ţin minte că, la acel moment, nu trebuia să pui sursa în nota de subsol, dar trebuia să o faci în bibliografie. S-a schimbat legea după aceea“, a declarat Iustina Radu, una dintre „victime“, care a susţinut că, în afara paragrafelor care conţin legislaţie, a avut o lucrare originală.
articolul integral, în România liberă