Tia Serbanescu

News alert: alerta scade, relaxarea crește, numărul bolnavilor se tot mărește și potrivit medicilor “suntem într-o perioadă oscilantă”. Așa suntem noi oscilăm un pic înainte s-o zbârcim.

S-ar zice că virusul chinezesc a adus în Occident (pe lângă decese, boli, falimente, crime, șomaj, proteste violente, vandalizări) și revoluția culturală a lui Mao.

S-a spus că după COVID lumea nu va mai fi la fel. Deja nu mai e.

A-nceput relaxarea maximă. Cel mai tare s-au relaxat cei din țările campioane la îmbolnăviri.

Încet-încet am ajuns (și n-a fost ușor) în starea de alertă maximă.

Hai că nici nu mai știm în ce stare ne aflăm. Și nici de ce suntem în stare când dăm de relaxare – deși ni s-a spus să purtăm mască în continuare căci virusul e în tot și în toate.

Gata, lumea se relaxează. N-are motive, dar n-are răbdare. Și la noi începe relaxarea restricțiilor și relansarea economiei deși deocamdată avem relaxarea economiei și relansarea epidemiei.

Hai c-am ajuns să nu ne mai bucurăm nici de relaxare. Vrei să ieși din casă, COVIDUL nu te lasă. Afurisitul de COVID – fir-ar al naibii cu cine l-a făcut! – nu și-a slăbit atacurile nici de sărbători.

Și totuși e primăvară: flori în gradină, flori pe plai, ca mâine vine 15 mai și putem ieși afară fără bilet de voie dar cu masca pe față (să nu ne recunoască virusul) și cu mănuși (ca să nu lăsăm amprente)

Am petrecut și primul Paște în izolare. Doamne ajută să fie și ultimul Paște în pandemie.

Dacă la 60.000 de testări avem 6.000 de contaminări, rezultă că unul din 10 testați e contaminat. Decimare. Așa încât mai încet cu lauda de sine până nu vedem cum se termină epidemia.

Ce stare ciudată. De când cu statul în casă ai impresia că toate zilele sunt duminici. Doar că nu e nicio sărbătoare. Numai vești rele. Dar la ce altceva ne puteam aștepta?

Vine și aprilie. Natura prinde viață iar vremea e tot mai frumoasă. Numai bună de stat în casă.

Niciodată primăvara nu fu mai pernicioasă. Oriunde te uiți vezi marele COVID chinezesc întins peste lume, panică, restricții, nervi, declarații înspăimântate. Pe bună dreptate.

OMS a declarat pandemie de coronavirus (Covid) omologând astfel noul pericol mondial. El ne mai lipsea! De parcă n-aveam destule pericole și fără să bage China toată lumea-n boală.

Hai că trăim la cote maxime: maximă poluare în capitală, maximă alarmare din pricina COVID, tensiune politică maximă și, pe deasupra tuturora, o maximă indecență.

Până la urmă n-am scăpat de coronavirus – nume de cod COVID-19. I-au spus așa ca să pară mai puțin înfricoșător. Și chiar sună a vitamină.

E greu să guvernezi cu 22% (cum recunoștea Orban) dar e și mai greu să declanșezi alegeri anticipate. Cu 22% nu poți nici măcar să cazi în Parlament când ți-ai dori.

Miniștrii lui Orban (aceiași, că sunt de neînlocuit!) de-abia au intrat la audieri (furtunoase, mie-mi spui?) iar votul pentru învestirea (căderea) guvernului are loc abia pe 24 februarie.

Primul “episod de iarnă”, epidemia de gripă și căderea guvernului Orban s-au produs aproape simultan.

Sesiunea parlamentară are o agendă foarte încărcată. Plină de nervi, am putea spune.