Ana Blandiana

Stere Gulea nu a ecranizat volumul doi al Moromeților, ci a luat povestea personajului lui Marin Preda și a reașezat-o în epoca sa, descrisă cu nuanțe pe care scriitorul nu și le putuse permite.

Publicăm în continuare discursul susținut de Ana Blandiana pe 15 mai 2018 cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universității „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia.

În aceste ore şi zile în care Doamna Doina Cornea a revenit în atenţia publică – întorcându-se puţin din istoria în care era intrată oricum definitiv – m-am gândit mult la diversele momente în care prezenţa ei ideatică sau prezenţa ei fizică m-au impresionat, m-au marcat, au reprezentat puncte de referinţă sau chiar de sprijin în evoluţia mea.

Pe 26 aprilie 1992, sute de mii de oameni s-au strâns în jurul Hotelului Continental de pe Calea Victoriei din Bucureşti pentru a-l vedea şi asculta pe Regele Mihai.

Principala realizare a mișcării # rezist nu constă în abrogarea ordonanței 13, deși umilirea unei puteri corupte, obligate să dea înapoi scrâșnind din dinți, este întotdeauna o realizare.

Aș vrea ca să încep rugându-vă să nu priviți ca pe o întâmplare stranie faptul că un scriitor ca mine vine să vă vorbească despre istorie. Numai din perspectiva finală a ultimului secol, care a apropiat poezia mai mult de joc decât de religie, acest lucru poate să apară nefiresc. În Grecia preclasică, dimpotrivă, aezii erau purtătorii din generație în generație ai memoriei colective, devenită în egală măsură poem și istorie, iar în mitologie Memoria – Mnemosine – era mama tuturor muzelor.

De unde vin și încotro vor să ne îndrepte acești câțiva consultanți, se pare că matematicieni, care propun ștergerea de pe pagina manualelor a umanioarelor (pentru că renunțarea la limba latină sau la gramatica limbii române constituie tot un atentat la istorie)?