Pe aceeași temă
Marţi, 17 Iulie 1972, Piteşti
Iubite Carada,
Îmbrăţişarea ta electrică fu pentru noi cu atât mai dulce, cu cât fu unica ce primirăm, ea fu asemenea binefăcătoare pentru noi, căci primisem cu două zile înainte o telegramă de la Ion Brătianu, care îmi spune că trebuie să merg cât mai curând la Bucureşti, fiindcă Costinescu este silit să meargă la băi. Administraţiunea mai cu seamă a mers rău de tot (...)
Înţelegi acum dureroasa stare morală şi materială în care mă aflu şi eu şi Maria. A ne despărţi este pentru noi o întreită durere. Puţin mai avem încă a fi împreună şi din acel puţin să pierdem din nou mai multe luni? Şi pentru ce? Pentru ca să avem o bucăţică de pâine. A doua: în lipsa mea, ea suferă tare şi băieţii în loc de a-i îndulci durerea i-o măresc, lăsând-o necontenit singură şi hărţuind-o. A merge cu mine ar fi mult mai bine pentru dânsa. Dar afară din cheltuială, nu poate să lase pe băieţi singuri, mai cu seamă pe Horia. A treia durere, în sfârşit, este că ne despărţim fără a şti pentru cât timp şi fără speranţă că voi putea îmbunătăţi situaţiunea materială în 2-3 luni. Sufăr dar foarte şi de aceea căutai oarecare uşurare, vărsându-mi niţel focul în iubitoatrea ta inimă (...)
Eu cred că voi pleca peste 5-6 zile. Dacă dar mai stai mult pe acolo şi dacă ai ceva a scrie, sau a zice lui Eliad, sau alte treburi ale tale la prăvălie, spune-mi şi ştii că voi face tot cu plăcere. Trimite-mi şi 2 rânduri prin care să autorizez pe cine e în drept a-mi da spre locuinţă apartamentul tău, spuindu-mi şi unde este, căci am uitat; Românul iese din nou, mai îndată după plecarea ta de aici, sub redacţiunea lui Ion Brătianu. (...)
Te îmbrăţişăm cu toţii, cu iubire şi dor.
C.A. Rosetti
Eugeniu Carada, când se apuca să lucreze, lucra. Aşa l-au cunoscut şi foştii săi colegi de redacţie de la Românul, şi foştii săi subalterni de la Banca Naţională (...)
Nu putem încheia acest capitol al activităţii ziaristice pe care Eugeniu Carada a înţeles s-o pună în slujba intereselor superioare ale naţiunii române, fără a ne arăta profunda admiraţie pentru un suflet complex şi continuu în plină evoluţie spirituală. O mai fericită îmbinare de multiple însuşiri nici că se putea la un asemenea om. Activitatea lui nu se rezumă numai la unele mici începuturi de manifestări ale simţului creator omenesc, ea a luat proporţiile cele mai neaşteptate la care se poate aştepta cineva. Poet, cântăreţ al năzuinţelor poporului din care făcea parte, ziarist îndrăsneţ, cu pasiune pentru tot ce este folositor omului, de o probitate gazetărească cum la prea puţini se poate vedea azi, persistent propagator al ideilor de libertate, naţionalist profund original, patriot desăvârşit, economist şi financiar oricând şi oriunde, bun organizator şi admirabil administrator, iată ce a fost Eugeniu Carada!
