Bucurestiul Cultural, nr. 130 - În `Dialog` cu Aurel Cojan şi Nicolae Groza

La 7 februarie 2013, la Galeria Dialog, găz­duită de Primăria Sectorului 2 din Bucureşti, a avut loc vernisajul expoziţiei Cojan inedit. Aurel Cojan a trăit 92 de ani (1914-2006) şi a pictat de când se ştia pe lume. A lucrat enorm în cele mai variate tehnici: creion, pastel, acuarelă, guaşă, acrilic, colaj. Tangenţial, s-a interest de ceramică şi, în ultima fază a vieţii, a făcut şi gravură, la Paris, în atelierul lui Valentin Popa.

În expoziţia de la Galeria Dialog sunt prezentate 57 de lucrări, începând din 1950 până în 1990, realizate în România sau în Franţa (artistul s-a autoexilat la Paris, din 1969).

Curatorul expoziţiei este o reputată reprezentantă a criticii de artă, Ruxandra Garofeanu, care se „prea ocupă“ şi preocupă de galeria de artă plastică de la Obor, loc unde, de-a lungul a şapte ani, a organizat peste 80 de expoziţii. La Galeria Dialog avem posibilitatea să urmărim, pe scurt, un itinerar artistic desfăşurat pe patru decenii, în două climate sociale distincte, dar în care găsim elemente similare. Surprinzătoare pentru mine sunt scenele cu iz sportiv, nebănuindu-l nici un moment pe Cojan că a fost atras de disputele sportive, aşa cum am fost plăcut impresionat să descopăr, la Paul Gherasim, imagini cu scene din rugby sau, la Nuni Dona, uleiuri cu veritabile meciuri de fotbal. Merită amintit faptul că, de câteva zile, la Paris, la Ga­leria Alain Margaron (ianuarie 2013) s-a deschis o altă expoziţie cu alte lucrări ale lui Aurel Cojan, ceea ce contu­rează un fertil dialog între Paris şi Bucureşti.

Florin Colonas

Aurel Cojan

● Născut la 3 martie 1914, în comuna Beceni, judeţul Buzău ● 1932–1934 studiază la Academia de Arte Frumoase, Bucureşti, secţia pictură, avându-i ca profesori pe Francisc Şirato şi Camil Ressu ● În 1969 a părăsit România şi nu a mai revenit în ţară decât în martie 2004 ● S-a stins din viaţă în 2005, la Paris

Expoziţii personale şi de grup

1933–1944 Expune la Saloanele Oficiale

1945 Prima Expoziţie personală, Sala Hasefer, Bucureşti

1944–1969 Participă la expoziţii de stat şi regionale

1962 Expoziţie de ceramică, Praga

1964 Varşovia

1966 Havana

1967 Bienala de la São Paolo, pavilionul românesc

1967 Participă la primul Colocviu internaţional Constantin Brâncuşi, Sala Dalles, Bucureşti

Din 1971 este prezent la expoziţii colective în Franţa: Comparaisons, Réalités Nouvelles, Salons de Villeparisis, Musée de Clermont-Ferrand etc.

1974 Galeriile Artemon, Paris

1978 Galeriile Chevalier, Raph, Jacques Barbier, Franµois Mitaine, Paris

1997, 1998 Galeria Alain Margaron, Paris (lucrări din perioada pariziană)

1999 Galeria Contrapunct, Bucureşti (lucrări din perioada românească)

1999 Centrul Cultural Român, Paris (lucrări din perioada pariziană).

2002 expoziţia “Seniori ai artei româneşti” ,sala Apollo, Bucureşti.

2003–2004 O primăvară în iarnă, Galeria Doris Benno, Saint-Paul de Vence, Franţa

2004 Retrospectivă 1980–2004, Galeria Alain Margaron, Paris; Expoziţie aniversară (90 de ani) în incinta Ministerului Culturii şi Cultelor, Bucureşti.

2005 Poezie pe viu, Galeria Alain Margaron, Nice, Franţa

2006 Omagiu, Galeria Alain Margaron, Paris

2007 Portrete, Galeria Alain Margaron, Paris

2011 Acuarele şi desene, Galeria Alain Margaron, Paris; Abstractul în pictura lui Aurel Cojan, Colors Art Gallery împreună cu Galeria Le Minotaure, Bucureşti

2013 Les tentations du peintre, Galeria Alain Margaron, Paris

2010 Participă cu lucrări la expoziţia Les artists roumains de l’ecole de Paris, iunie-iulie, Colors Art Gallery, Bucureşti

2012 Participă la expoziţia Între tradiţionalism şi avangardă organizată de Societatea Colecţionarilor din România în colaborare cu MMB, la Palatul Suţu

Are lucrări în permanenţă la Galeria Alain Margaron din Paris şi (a avut) la Galeria Contrapunct din Bucureşti

1968 Apare la Bucureşti primul Studiu monografic Aurel Cojan, semnat Dan Grigorescu, Ed. Meridiane

1995 Apare în Beaux-Arts Magazine primul articol, în Franţa, despre A. Cojan, L’effroyable jeunesse d’Aurel Cojan de Eric Suchère

2009 Apare, la Ed. Alain Margaron, Aurel Cojan le pieton de l’air (ediţie şi în limba engleză), o monografie cu textul semnat de istoricul de artă şi organizatorul de expoziţii Emmanuel Daydé

Distincţii

1966 Premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici, Bucureşti

1983 Titlul de „Cavaler al artelor şi literelor“, acordat de Ministerul Culturii din Franţa

1996 Premiul „Thalens“ al revistei Beaux-Arts, Paris

2004 Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de mare ofiţer, acordat de preşedintele României, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani

Diploma de Excelenţă, acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România

* * * * * * *

Nicolae Groza, pictor şi muralist, dar mai întâi de toate gravor, desenator şi ceramist, are o so­li­dă formaţie artistică care îi va permite să abordeze mai multe discipline grafice. Fie­care dintre acestea, prin limitele tehnice pe care le impune exprimării sensibilităţii sale, nu reprezintă un obstacol, ci mai degrabă o provocare, un motor care îl va împinge pe per­fecţionistul Groza să plonjeze mai adânc în fiinţa sa, pentru a conferi mai multă pro­fun­zi­me universului grafic. Noua serie de opere constituie un act de meditaţie realizat cu in­stru­mentele proprii artei sale. Pictura, ce prezintă toate calităţile unei expresii artistice aproape de deplina maturitate, trece aici printr-­un moment de salt în timp, un moment de rup­tură şi continuitate în acelaşi timp, pregătit prin lentele şi multiplele acumulări an­te­rioa­re, despre a căror diversitate aflăm acum că era doar aparentă, ele convergând de fapt către explozia actuală, acest big-bang în miniatură conducându-l spre crearea unui nou uni­vers pictural. Artistul este convins că tot ceea ce se află la orizontul existenţei şi con­ştiin­ţei umane poate fi exprimat prin limbaj pictural. Şi dacă el conferă obiectelor şi per­so­na­jelor sale un aer straniu, dacă evocă în acelaşi timp misterul care le înconjoară, precum şi pe cel pe care îl conţin, este datorită credinţei profunde în realitatea aflată la intersecţia conştiinţei şi existenţei umane. Pentru el, viaţa fără mister nu este decât un deşert gol, popu­lat de forme şi culori fără suflet. Fascinantă şi tulburătoare, ca tot ceea ce ne deter­mi­nă să părăsim obişnuitul, cunoscutul şi cotidianul pentru a trece în „cealaltă parte“, tra­versând oglinda, rupând cercul magic, care ne protejează de umbrele misterioase şi fas­ci­nan­te, pictura lui Nicolae Groza sugerează întâlnirea între lucrurile cunoscute de simţurile noastre şi forţele obscure.

În cele mai recente opere prezenţa este mai puţin sugerată, abia ghicită, niciodată des­crip­tivă. Văzutul şi nevăzutul, realul şi irealul sunt prinse în acelaşi joc, care nu mai se­pa­ră visul de realitate, într-un univers cu propria lui consistenţă, diferit de universul nos­tru şi totuşi atât de aproape, încât rămâne asemănător acestuia. De altfel, misterul nu face parte din lumea noastră în aceeaşi măsură ca şi cotidianul? Ca şi la Janus, lumea are două feţe, ce nu pot fi disociate. Sunt feţe indispensabile ale aceleiaşi entităţi. În unele ta­blouri, artistul propulsează un figurativ dramatic într-un spaţiu în care gestualismul in­va­dea­ză realul. Îşi comunică sentimentele într-un amalgam de panică, culpabilitate, milă, sar­casm şi dezolare, metafore ale propriei existenţe implicate în căutarea propriei iden­ti­tăţi, această identitate, pentru fiecare dintre noi, la fel de diversă. În plan strict pictural, după o lungă perioadă, în care a plămădit şi a dezvoltat linia primară, ca şi cum ar fi vrut să traseze planul unei noi lumi, artistul reînvie prin violenţa culorilor. Repertoriul este bo­gat, elementele sale constituie un univers fabulos în care artistul este „exploratorul“ in­spi­rat. Posibilităţile expresive devin infinite, demonstrând vasta mobilitate a lui N.Groza în uti­lizarea limbajului artistic, încălcând cu bucurie regulile rigide ale compoziţiei echi­li­bra­te, ale perspectivei clasice, pentru a le reintroduce la limita unui nevăzut şi a unui im­per­cep­tibil, conferind astfel profunzime fiecăreia dintre operele sale.

Jean Deflandre

NICOLAE GROZA

Fabule interioare

12 septembrie – 20 octombrie 2013

Galeria Dialog

Curator: Ruxandra Garofeanu

● Născut în1943 la Adjud, România ● în 1984 părăseşte România şi se stabileşte în Belgia ● din 1968 expune în întreaga lume.

Expoziţii colective naţionale şi internaţionale

1971 Budapesta, Düsseldorf, Praga

1972 Tokyo

1973 Philadelphia, Praga, Bochum, Hamburg, Karlovy-Vary, Brno

1974 Berlin, Erfurt, Sofia, Kosice, Bronesgrove

1975 Tokyo, Stockholm

1976 Athena, Praga, Sofia, Moscova

1977 Moscova, Lisabona

1978 Bari, Erfurt, Bremen, Plevna, Lisabona

1979 Stockholm, Bratislava

1980 Tokyo, Viena

1981 Montréal, Viena

1982 Athena

1984 Galeria Hutse, Bruxelles

1987 Batibow – Expoziţie de cartoane de tapiserii Audenarde / La Louvière, Belgia

1988 Galeria Amylis, Bruxelles: Rencontres, La Louvière; Decoraţie murală, ceramică, Antoing, Belgia

1990 Expoziţie-concurs de desene, Renaix, Belgia

1996 Burg Rode Herzogenrath, Germania

1997 P&V Assurances, Liège, Belgia

1998 ECDPM, Maastricht, Olanda Târg de Artă, Rosmalen, Olanda

1999 Târg de Artă, Rosmalen, Olanda

2000 Târg Internaţional de Arte Vizuale Bucureşti, România

2001 Zeventiende Euregionale Kunstmarkt, Olanda

2002 Stichting Maastricht Art Promotion, Olanda

2003 Stichting Maastricht Art Promotion, Olanda

2004 Stichting Maastricht Art Promotion, Olanda

2005 Expoziţia En attendant le métier à tisser

Concurs de cartoane de tapiserii, Muzeul Costumelor şi Dantelei, Bruxelles, Belgia

2006 Stichting Maastricht Art Promotion, Olanda

Centrul Cultural belgo-român, Bruxelles, Belgia

2007 Stichting Maastricht Art Promotion, Olanda

2008 Holland Art Fair Vaals

2009 Art Present Galerie, Paris

2010 Galeria Orizont, Bucureşti

2012 Oraşul Internaţional al Artelor, Salonul de Pictură, Paris

Expoziţii personale

1968 Sala Kalinderu, Bucureşti: Piatra Neamţ, România

1969 Galeria Galateea, Bucureşti

1988 Centrul Cultural „J. Hochepied“, Tournai, Belgia

1991 Galeria Stilart, Frankfurt,Germania

1992 Galeria Muzeului Apollinaire, Stavelot, Belgia

1994 Maison Sauveur, Chaudfontaine, Belgia

1995 Galeria Lavon Freehold, New-York, SUA

1996 Galeria Het Burlahuis, Anvers, Belgia

1997 Centrul Cultural Ciney, Belgia

1999 Centrul Cultural Antoing, Belgia

2000 Galeria Azur Spa, Belgia

2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 Casa de Cultură belgo-română, Bruxelles, Belgia

2010 World Art House Gallery,Well, Olanda

2013 Galeria Dialog a Primăriei Sectorului 2, Bucureşti

Premii

1966 Premiul UAP pentru artă monumentală, Bucureşti, România

1969 Premiul pentru pictură al Municipiului Bucureşti, România

1979 Al treilea Premiu al UAP pentru artă monumentală, Bucureşti, România

1981 Premiul pentru pictură al UAP, Bucureşti, România

Titluri

● 1969–1983, profesor la catedra de pictură monumentală a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu“, Bucureşti

● din 1968, membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, afiliată AIAP UNESCO

Artistul are lucrări în: România, Germania, Portugalia, Italia, Japonia, Suedia, Austria, Franţa, Anglia, Belgia.