Pe aceeași temă
Primarul Onţanu a acceptat fără ezitare transformarea celor 200 de metri pătraţi într-un adevărat centru cultural.
Peste noapte, am inaugurat prima ediţie a Târgului Anticarilor, care, prin faima rapid dobândită, va atrage după sine mulţi epigoni, în alte sectoare ale Capitalei. Există o recompensă mai mare?
A urmat apoi expoziţia regretatei Florica Ioan, o sculptoriţă deosebit de înzestrată, afirmată tardiv din cauza devotamentului purtat soţului.
Wanda Sachelarie Vladimirescu a adus cu ea un întreg univers, dar şi un public extrem de numeros. Sunt artişti apreciaţi din plin încă din timpul vieţii şi alţii ce-şi dobândesc laurii postum. Wanda Sachelarie făcea parte din prima categorie. Aici, la Galeria Dialog, am avut prilejul să-i sărbătorim 90 de ani de existenţă, dar şi de activitate încununată de multiple şi statornice succese.
În luna mai a anului 2006, cu ocazia aniversării centenarului marii expoziţii din Parcul Libertăţii, devenit ulterior Parcul Carol I, după numele celui către ne-a purtat spre mult râvnita independenţă (1877) şi a cârmuit cu înţelepciune România timp de patruzeci de ani, am făcut o expoziţie, unică în felul ei, intitulată Parfum de epocă, amintiri din timpul domniei lui Carol I.
Pentru prima oară am colaborat, la nici un an de la înfiinţare, deci fără o faimă bine definită, cu câteva muzee şi instituţii culturale importante, precum Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei Române, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Satului, Muzeul Naţional al Armatei, dar şi cu câţiva colecţionari de excepţie, printre care numele lui Dan Nasta nu poate fi trecut cu vederea. Atunci au păşit pentru prima oară în incinta noastră Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi Regina Ana. Sala gemea de public şi de presă.
Am mai avut aproape aceeaşi reacţie, câţiva ani mai târziu, cu prilejul tulburătoarei întâlniri cu lucrările sculptorului Ion Vlad (majoritatea aduse din Franţa, unde se refugiase şi murise), după o despărţire de peste patruzeci de ani.
Am departajat demersul nostru artistic în mai multe direcţii: una dedicată marilor personalităţi ale artei româneşti, alta creatorilor din diaspora, una celor care au avut de pătimit în timpul comunismului, fiind aruncaţi la marginea societăţii, fără nici un drept de afirmare, intitulată Recuperări, alta dedicată colecţionarilor din sectorul 2, în primul rând, dar nu numai. Există şi rubrica Artişti români contemporani la care au fost invitaţi Constantin Butoi sau Mircea Bochiş. Am făcut şi două expoziţii-concept, Pictura scrierii I şi II, extrem de bine primite de mass-media şi de public, care au reunit artişti dedicaţi deopotrivă paletei, dar şi scrisului sau, invers, pe cei trecuţi de la masa de scris la desen, pictură sau chiar sculptură. Pe linia lor s-a înscris şi prezenţa pe simezele Galeriei Dialog a lucrărilor concepute de Marin Sorescu sau Gabriela Melinescu.
Biblioteca – în jurul lui Eugen Schileru a fost mai mult decât o expoziţie, a fost declarata mea admiraţie şi afinitate faţă de cel care m-a purtat pe drumul anevoios al istoriei artelor, mare dascăl şi erudit, necunoscut multora dintre noi, căci n-a lăsat în urmă-i o substanţială operă tipărită. Stins în apogeul puterii creatoare, timpul a fost pentru el prea scurt.
Românilor stabiliţi în străinătate, aproape la fel de mulţi ca cei rămaşi în ţară, uitaţi o vreme de noi, speriaţi la rându-le de ceea ce se petrecea în România comunistă, le-am oferit posibilitatea de a reveni acasă, una dintre formele înţelepte şi lăudabile de a folosi libertatea. Mihaela Munteanu Râmnic şi Geo Goidaci din Germania, Margarita Iuca şi Dan Haynon din Franţa, Anca-Seel Constantin din Elveţia, cărora urmează să li se alăture alte nume, contribuie prin prezenţa lor aici şi prin activitatea peste hotare la propulsarea noastră pe orbita ce ni se cuvine în domeniul artelor vizuale. Dialogul s-a extins, şi-a atins într-un fel ţinta. Nu ne oprim, pentru că ambiţiile, hrănite de tot ceea ce s-a petrecut în cei cinci ani, sunt foarte mari.
În ceea ce priveşte colecţionarii, acum când piaţa de artă abia se formează în România, ne simţim datori să-i sprijinim şi să le punem în valoare reuşita. Irinel şi Florin Cristu, Pavel Şuşară, Damian Florea se numără printre aceştia.
Am făcut şi concesii, am plusat acolo unde nu trebuia, dar probabil aşa se învaţă meseria de curator!
Mai vreau să atrag atenţia asupra altor evenimente şi manifestări ce nu pot fi separate de numele Galeriei Dialog, chiar dacă nu au avut loc in situ sau chiar dacă s-au îndepărtat de principiile unei expoziţii. Mă refer la aniversarea unor personalităţi marcante ale culturii noastre, precum Dan Hăulică, Horia Andreescu, Dan Iordăchescu sau chiar Gaby Michăilescu, pionier în impresariatul teatral, autor al unor cărţi memorabile despre scena românească, despre Maria Tănase. Apoi decernarea primei Medalii, cu efigia Mânăstirii Plumbuita, cel mai vechi monument din perimetrul sectorului 2, Majestăţii Sale Regelui Mihai I şi Reginei Ana, unui număr important de academicieni, pictori, scriitori, muzicieni... Aceeaşi acţiune, dar de mai mare amploare, s-a desfăşurat şi cu prilejul Centenarului Bisericii Silvestru, când o suită de alese nume din domeniul literaturii, artelor vizuale, teatrului, muzicii, activând în ţară sau peste hotare, precum Andrei Şerban, Ioan Holender, George Banu, Gabriela Melinescu sau Ion Caramitru, Radu Beligan, Ana Blandiana, Gheorghe Zamfir, Irina Petrescu (...) au primit medalia aniversară într-un spaţiu predestinat, unde părintele Galeriu a ştiut cândva, în vremuri grele, să ne vegheze sufletele.
Monumentele ridicate nu stau pe ultimul loc. Dimpotrivă. Râvna primăriei a fost fără cusur în a cinsti memoria lui Petre Ţuţea, Mircea Eliade şi Mircea Vulcănescu, spirite legate prin cele mai fine conexiuni, pe Bălcescu, urnind dintr-o văgăună o sculptură de excepţie, opera lui Mircea Spătaru, punând-o în dialog cu spaţiul dinamic al cetăţii sau dând lui 1907 de Naum Corcescu perspectiva binemeritată. Există de asemenea un număr semnificativ de serate muzicale menite a împlini sinteza, mult visată din antichitatea greacă, sinteza artelor, lansări de carte şi decernări de premii, în primul rând Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, dar nu în ultimul rând „Zilelor şi nopţilor de literatură“ de la Mangalia, unde aceeaşi problemă a reluării legăturilor cu românii din diaspora, intrarea pe un făgaş firesc a lucrurilor, a stat pe primul plan. Rănile nu s-au închis, dar obârşia comună ne sudează rădăcinile, făcându-ne solidari.
Nu putem încheia modesta trecere în revistă a activităţilor culturale asumate de Primăria Sectorului 2, fără a recunoaşte că cele 12 ediţii ale Târgului Anticarilor, de care aminteam la început, au consolidat puntea înălţată între noi şi public. S-a creat o obişnuinţă, s-a deschis un apetit, chiar pentru cei neobişnuiţi cu spaţiile artistice, s-a instituit obligativitatea unei ţinute în faţa evenimentului autentic. Există, fără îndoială, un cerc, un club al Galeriei Dialog, uneori restrâns, alteori extins dincolo de margini, care ne dă dimensiunea a ceea ce suntem şi trebuie să fim pe viitor. Cu plecăciune...
Ruxandra Garofeanu consilier artistic al Primăriei Sectorului 2
