Pe aceeași temă
îngăduie – este Piaţa principală de legume, flori, fructe, artizanat şi tot felul de mărfuri. Niciodată n-am fost dezamăgită de bogăţia şi exuberanţa ei cromatică, de varietatea sorturilor şi de regia aranjamentelor, dar mai cu seamă de „fauna“ pestriţă şi limbută a locului, care personalizează un spaţiu citadin.
Am regretat, în anii ´68, alături de mulţi parizieni, desfiinţarea Halelor Centrale ale oraşului, „le ventre de Paris“, cum le numea Émil Zola, şi m-am dus, mai târziu, la Rungis – piaţa de en gros, din nordul oraşului; am parcurs cu atenţie Târgul popular din Mexico City, ca şi Piaţa de flori din Amsterdam, cea de peşte din Pireu sau Piaţa veche din Petersburg; am făcut câteva schiţe rapide Halelor bucureştene de pe cheiul Dâmboviţei, astăzi dispărute, şi n-am uitat prima aventură a copilăriei în Roata Mare a Moşilor din Obor, Târgul din Afară, cum îl numeau târgoveţii secolului XIX.
Aici şi acum a apărut o clădire nouă, modernă, pe care scrie cu majuscule PIAŢA OBOR. Rezultatul arhitectural al acestui ansamblu, de o simplitate formală cuceritoare, este evident produsul unei culturi vizuale temeinice şi inspirate, ce presupune un tip de creativitate în care armonia plastică şi funcţionalitatea se întrepătrund.
Pereche contemporană a construcţiei emblematice cu care arh. Horia Creangă a înnobilat, la mijlocul secolului trecut (1936/´45), cunoscuta piaţă a Capitalei, noua clădire intră într-un acord estetic firesc cu aceasta şi totodată cu ambientul. Gândită ca un bloc masiv, paralelipipedic, pe trei nivele, cu spaţii generoase şi accese confortabile (scări rulante, degajamente largi şi elegante, lifturi de marfă), clădirea aceasta nouă surprinde şi prin propunerea inedită pe care o face celui care o vizitează. După ce parcurge, la parter, uriaşa şi multicolora „grădină de legume şi fructe naţională“, spaţiile partajate ale etajului îi oferă, pe lângă produsele de carne, peşte, mezeluri (elegant şi perfect igienic expuse), „oaze“ neaşteptate de informare cultural/estetică.
Pereţii culoarelor largi sunt tapetaţi cu colaje monumentale de reproduceri fotografice ale Bucureştiului interbelic sau cu litografii celebre, semnate de Carol Popp de Szathmary (1869) sau Preziosi, înfăţişând pieţe şi târguri populare tradiţionale.
Mai mult decât atât, o suită de săli distincte prezintă expoziţii de artă plastică contemporană (pictură, sculptură, fotografie), nume consacrate precum Valeriu Mladin, Marius Leonte, Doina Luncanu, Alex. Rădvan, Doina Simionescu, Lisandru Neamţu, Nicolae Iorga ş.a., ale căror creaţii trăiesc prezentul prin repertoriul formal şi cromatic al imaginilor, perfect adecvate gândului pe care-l slujesc.
O idee inspirată şi inovatoare care este adusă în conştiinţa publicului, ca act de învestitură a unui meşteşug aşezat în spaţiul tradiţiei. Succesul ei îl constaţi uşor în privirile nedumerite, iniţial, ale celor care iau contact cu acest spaţiu aparte, inedit prin unicitatea lui, pentru ca, pe măsură ce îl parcurg, interesul şi admiraţia să predomine.
Arta în spaţiul cetăţii este o explicaţie didactică perfect utilă, care completează seria mini-expoziţiilor de artă plastică, aşa cum perfect necesară este scenografia atelierului de proiectare a celor care au rezolvat estetic-profesional întregul construcţiei (Studio 10M – arh. Florin şi Lia Mednedovici, Adrian Buturcă). În acest spaţiu în care proiectanţii „şi-au uitat lumina aprinsă şi planşeta încărcată de sculele ajutătoare – ca şi covrigii de rezervă“, aflăm că iniţiatorul proiectului este primarul Neculai Onţanu şi cine sunt investitorii şi managerii, aflăm mai exact cine a gândit şi s-a ostenit cu folos, pentru noi toţi, oferindu-ne o formulă unică în cetate.
Aştept să se deschidă cafeteria, bine plasată în axul spaţiului artistic-comercial, unde sper, cu optimism, voi ajunge să notez momentele importante ale restaurării Halei vechi a Oborului, ctitorită de arh. Horia Creangă.
Legea exproprierilor pentru cauze de utilitate publică, abandon şi distrugere, nr. 33/1994, art. 6, care vorbeşte despre salvarea, protejarea şi punerea în valoare a unor clădiri de patrimoniu, ca şi Legea nr. 422/2001, pentru protejarea monumentelor istorice sunt posibili piloni de susţinere a acţiunilor de restaurare a Halelor Obor istorice.
