Pe aceeași temă
Noaptea Albă a Galeriilor.
O multitudine de spaţii de artă
Noaptea Albă a Galeriilor a fost în acest an la a cincea ediţie şi s-a desfăşurat într-un număr foarte mare de spaţii de artă, pe 10 iunie. Ce mi se pare important de remarcat este modul în care acest eveniment a crescut şi s-a extins din 2007 şi până acum. Dacă la prima ediţie participau la NAG 12 galerii, în anul următor 14, apoi Noaptea Albă a cuprins 28 de spaţii, iar în 2010 – 40, anul acesta s-au implicat în proiect 54 de platforme din Bucureşti. Capitalei i s-a alăturat pentru prima oară şi Clujul, cu 12 spaţii de artă, dintre care 7 plasate în interiorul Fabricii de Pensule. Făcând o paranteză, Fabrica de Pensule din Cluj este unul dintre cele mai interesante şi spectaculoase locuri de creaţie şi difuzare a artei contemporane, proiect generat în 2009, de către artişti, curatori, producători şi manageri culturali locali, o clădire pe o suprafaţă de 2.000 mp, cu 29 de spaţii de artă (studiouri de artişti, galerii, organizaţii culturale, săli de spectacol pentru teatru şi dans contemporan).
Dacă priveşti lista instituţiilor implicate anul acesta în Noaptea Galeriilor, vei vedea nu doar multe nume de artişti – cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi – şi proiecte curatoriale mai mari sau mai mici, dar şi spaţii de artă mai cunoscute sau mai puţin cunoscute. Se regăsesc galerii consacrate precum Anaid, H´art, Galeria Posibilă, platforme precum Centrul de Introspecţie Vizuală, Pavilion Unicredit sau The Ark, galerii mai recente precum 418 Gallery, Recycle Nest şi spaţiile vechi de artă contemporană, cele aparţinând Uniunii Artiştilor Plastici: Simeza, Căminul Artei, Orizont. Dar fenomenul Nopţii Galeriilor înseamnă şi deschiderea unor locuri temporare de artă, cu evenimente doar de o noapte, cum e cazul „unităţii structurale de conjunctură“ Cap Naiv, spaţii care se bucură de „celebritatea“ unei nopţi sau cele pe care ai în sfârşit ocazia să le vezi, deschise recent şi care pot fi considerate locuri cu viitor, aşa cum este cazul lui Annart Gallery sau factor92, aceasta din urmă inaugurată pe 24 mai cu expoziţia Molcom tare, curatoriată de către Erwin Kessler.
Galerii comerciale sau spaţii nonprofit, care nu au încă jumătate de an de existenţă, dar sunt foarte active, precum LC Foundation, declaraţii de credinţă diferite şi o noapte la graniţa cu utopia, când locurile destinate artei sunt simultan deschise. Şi totuşi, două galerii importante din Bucureşti au lipsit de la NAG#5: Ivan Gallery şi Andreiana Mihail. Putem specula şi vorbi şi de un dezinteres pentru proiecte de acest tip, o absenţă ce poate fi explicată prin dorinţa de a nu te înregimenta, de a nu face un spectacol special pentru un public numeros, prezent în galeria ta doar în acea noapte de iunie din an.
Street Delivery 2011.
„Pentru că aşa e normal“
Street Delivery, festivalul care redă strada oamenilor, organizat la Bucureşti din 2006 (şi Timişoara, din 2007) timp de trei zile pe an de către Fundaţia Cărtureşti şi Ordinul Arhitecţilor din România, se află în 2011 la ediţia a şasea. De vineri până duminică, strada Arthur Verona s-a închis din nou pentru maşini şi s-a deschis pentru oameni, a devenit pietonală. Proiectele de arhitectură, urbanism, educaţie, artă, muzică, teatru, atelierele de creaţie, toate au ocupat strada din centrul unuia dintre cele mai poluate (inclusiv fonic!) oraşe din Europa. Atelierul de fier forjat tradiţional din faţa librăriei Cărtureşti atrăgea privirile trecătorilor aşezaţi pe „banca de litere“: acolo se făcea, live, un rastel pentru biciclete. Plantat în mijlocul oraşului, atelierul propunea o situaţie imposibilă în mod normal în Capitală. La capătul celălalt al străzii, spre Biserica Anglicană, zidurile se umpleau iar de graffiti, diferitele workshop-uri invitau copiii în mijlocul străzii să se joace inventiv; trei zile care să scoată Bucureştiul din amorţeală, din tensiunea zilnică pe care o provoacă oraşul-agresiv al maşinilor care parcă nu au stăpân. Unul dintre planurile lui Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor, este acela de a uni Grădina Icoanei cu Parcul Filipescu, „printr-o promenadă pietonală“. Cele două spaţii verzi „să nu mai fie despărţite printr-o parcare de maşini“. Un alt vis, despre care ştie că într-o bună zi va deveni realitate, este cel de creare a unei treceri pietonale în dreptul cinematografului Aro, către fostul magazin Eva şi Ateneul Român.
Festivalul dedicat spaţiului public nu face altceva decât să fie un teaser pentru proiecte de durată imaginate pentru oraşul Bucureşti şi pentru locuitorii săi. Educi anual, arăţi că locuitorii pot fi modelaţi şi conştiinţa civică le poate fi trezită, modifici. Totul cu paşi mărunţi, pe o stradă devenită peste noapte pietonală. „Pentru că aşa e normal“, aşa cum îşi încheie discursul Sturdza, în conferinţa de presă a Street Delivery.
Căminul Cultural. „Noua“ realitate
Ca să ajungi la SubRahova, spaţiu destinat artei contemporane (iniţiativă privată a artistului Farid Fairuz), locul care a găzduit temporar Căminul Cultural, trebuie să mergi tot Bulevardul Unirii, o vreme pe lângă Casa Poporului, treci la un moment dat şi de un hotel impunător şi ajungi la intersecţia străzii Mihail Sebastian cu Calea 13 Septembrie. Descinzi deja într-o atmosferă foarte intimă, mergi printr-un gang, apoi cobori câteva trepte. Dai de ziduri pe care îl recunoşti pe Dan Perjovschi din desene şi din mesajele sale ironice. Este lucrarea Desen de intrare. Apoi două camere spaţioase, cataloage şi cărţi ale unor proiecte mai vechi sau încă actuale – din România sau de dincolo de graniţe.
Căminul Cultural, un proiect a cărui direcţie artistică este concepută de artiştii Brynjar Bandlien, Farid Fairuz şi Manuel Pelmuş, fiind administrat de asociaţia culturală Solitude şi având ca partener principal Fundaţia Erste, s-a deschis pe 9 iunie cu o conferinţă de presă şi apoi au urmat două zile de prezentări publice şi discuţii în jurul chestiunii locului artei contemporane în societatea actuală. Pornind şi de la cazul Centrului Naţional al Dansului, o instituţie de ani de zile mai degrabă tolerată în Bucureşti şi intens neluată în seamă, Căminul Cultural îşi propune să fie un cadru de reflecţie şi de acţiune, care va adresa teme marginalizate în dezbaterea publică din România, şi o platformă pentru „radiografii subiective“ din sfera dansului contemporan, performance-ului şi a artelor vizuale. Timp de două zile, Căminul Cultural a făcut tocmai o radiografie lucidă şi foarte utilă a scenei de artă autohtone. Artişti, curatori, manageri culturali, reprezentanţi ai platformelor artistice independende au fost invitaţi să îşi prezinte proiectele lor, reuşitele şi eşecurile, obstacolele întâlnite.
Au fost două zile în care au vorbit despre Centrul de Introspecţie Vizuală Alina Şerban şi Anca Benera, Ştefan Tiron despre utopia instituţiei Paradis Garaj, Dan Perjovschi despre relaţia sa cu instituţiile vestice vs. cele de aici, Mădălina Dan şi Alexandra Pirici despre CNDB ocupat, Vladimir US (Asociaţia Oberlicht, Chişinău), Nicoleta Branişte (Asociaţia Colectiv A, Cluj-Napoca), Rariţa Zbranca (Fabrica de Pensule/Fundaţia AltArt, Cluj-Napoca), Sigrid Gareis (curator independent, fost director al Tanzquartier Wien), artistul Matei Bejenaru, cu mult umor despre dificultăţile creării Bienalei Periferic într-un oraş „exotic“ pentru vestici precum Iaşiul. Şi, la finalul celor două seri, curatorul şi criticul de artă Raluca Voinea despre lansarea curând a revistei online de artă The Long April. Cum lucrezi cu „noua realitate“ a lipsei resurselor pentru arta contemporană, o realitate în care spaţii independente de artă sunt forţate să se închidă, iar multe altele cu profil comercial se deschid? În realitatea dată, o platformă precum Căminul Cultural porneşte tocmai de la discutarea realităţii şi prezentarea ei. Utopiile sunt evitate. Căminul Cultural se transformă într-un spaţiu în care problemele se pun la vedere şi se încearcă „schimbarea mersului lucrurilor“. „Atât cât ne stă în putinţă“, spun cei implicaţi. Primul pas a fost făcut. Cele două zile au fost incredibil de productive şi au creat o hartă de probleme, frustrări, ipoteze de lucru şi posibile soluţii pentru artele vizuale româneşti.
Muzeul Benzii Desenate.
Un eveniment al artelor vizuale
În final, doar o atenţionare. Între 16 iunie şi 16 octombrie este deschis la Bucureşti, la etajul 4 al Muzeului Naţional de Artă Contemporană, Muzeul Benzii Desenate. Este vorba de două spaţii expoziţionale, o mediatecă, o zonă pentru ateliere şi un spaţiu pentru dezbateri. La vernisajul de joi, 16 iunie, au fost vernisate trei expoziţii permanente: Tezaur – Istoria benzii desenate româneşti, Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România (contribuţii ale unor mari autori străini care au fost în România de-a lungul timpului) şi Cum se face o bandă desenată. Acesta poate fi considerat un eveniment important al artelor vizuale bucureştene, o continuare a expoziţiei şi volumului Istoria Benzii Desenate Româneşti, realizată de Alexandru Ciubotariu împreună cu Dodo Niţă şi lansat în toamna lui 2010.
Un Bucureşti viu, care îşi pune probleme şi propune noi trasee ale artei.
• NAG #5, 10 iunie
• Street Delivery, 10-12 iunie
• Căminul Cultural, 9-11 iunie
• Muzeul Benzii Desenate,
16 iunie-16 octombrie
